FYI.

This story is over 5 years old.

18+

În România anilor '90, băgam pornografie în grup (la fel și masturbare)

Textul ăsta vine din vremuri în care pornografia însemna hârtii mototolite.
Nu suntem noi aici, dar nici nu există mari deosebiri între ei și noi: aceiași hormoni care bubuiau, aceleași geci de piele, aceleași locuri dubioase prin care umblam. Fotografie de lix -, via Flickr

Primul material deocheat pe care l-am văzut în copilărie a fost un pix pe care, dacă-l întorceai, o doamnă brunetă, cu un piept generos, rămânea fără rochie pe ea. Poza ei era suspendată într-un lichid, iar când întorceai pixul, un alt lichid contrastant se scurgea, dând impresia că îi cade rochia de pe ea. Cred că aveam vreo cinci-șase ani. Știu că am râs.

Găsisem obiectul în timp ce cotrobăiam într-o cutie cu scule de-a lui unchi-miu. Bunică-miu m-a văzut cu pixul blestemat și mi l-a luat repede din mână. Unchiu-miu râdea. Din reacțiile celor doi mi-am dat seama că tocmai luasem parte la un eveniment pe care destinul trebuia să mi-l rezerve pentru mai târziu.

Publicitate

Era prin vara lui 90. Nu începusem încă școala. Materialele pornografice erau foarte rare până atunci, însă odată cu căderea comunismului au început să intre multe din afară. Avalanșa de informație interzisă a luat pe nepregătite o națiune aproape puritană, pusă în fața unor tentații ieftine și aproape ireale până atunci.

Citește și: Cum era să copilărești în anii '90, în România

Brusc, puteai găsi orice, de la banalele calendare cu femei dezbrăcate, la cărți de joc deocheate, pixuri imprimate și alte materiale de birotică, până la casetele video înregistrate prost, care umblau din mână în mână prin cartiere.

România descoperea pornografia, iar noi, cei aflați la granița cu adolescența și cu hormonii bubuind în noi, eram în prima linie.

Revista porno împăturită

Am crescut într-un cartier mărginaș din București, mai mult de bunici. Aveam un singur prieten la bloc. Cu ăsta mai vorbeam, printre altele, și despre fete. Asta se întâmpla prin clasa a patra, cam pe când începusem să ne prindem cum stă treaba cu reproducerea umană. Mă rog, cât reușisem noi să punem cap la cap, din această dilemă care părea infinită.

Știam deja că barza e vrăjeală proasta și că e rost de ceva bine acolo jos, dar nu prea înțelegeam noi cum funcționează treaba ca întreg. Într-o zi ca oricare alta, ne urcasem într-un copac care dădea la stradă. Nu era prima oară, în copacul ăla stăteam cu orele, spuneam bancuri și vorbeam tot felul de prostii.

Publicitate

Dar în ziua aia un tip a trecut pe stradă pe sub noi și ne-a aruncat o hârtie mototolită care a aterizat chiar la baza copacului. Ni s-a părut ceva dubios și ne-am hotărât să coborâm să investigăm. Spre uimirea noastră, hârtia era de fapt o revista porno împăturită de mai multe ori. Când am văzut ce e, am aruncat-o la loc și ne-am îndepărtat. Parcă eram speriați.

Citește și:Cum era să fii adolescentă în anii '90, în România

Ne-am sfătuit un pic și am hotărât să o luam totuși și să o ascundem într-un loc sigur, până când o vom putea studia în siguranță, fără să fim detectați. Frica că am putea fi prinși cu așa ceva în posesie ne paraliza mințile. Îmi aduc aminte ca am tot plimbat-o prin mai multe locuri „sigure". De genul: sub o piatră într-un tufiș, în spatele caloriferului de pe scara blocului sau chiar pe bloc, într-o gură de aerisire.

Într-un final s-a deteriorat grav și am aruncat-o.

Cum am descoperit arta masturbării

O primă pagina din revista „Infractoarea", manualul porno al acelor vremuri. Fotografie via Okazii.ro

În curând aveam să ne dăm seama că treaba asta cu colecționat și pasatul de unul la altul a unor pagini cu poze deochiate era o prostie. Piața românească fusese invadată de reviste pornografice. Le găseai pe orice tarabă, expuse în primul rând. Nu exista nicio regulă.

Vârful de lance al domeniului, în vremurile respective, era Infractoarea, o publicație deocheată, pe care o mai găseam aruncată prin gunoaie sau pe marginea drumului. Nu aveam nicio jenă să o căutam prin mormane de gunoi. De obicei, le răsfoiam și le aruncam. Infractoarea nu era o publicație glossy, ci un ziar printat pe o hârtie de proastă calitate. Conținea poze cu niște tinere cu fețe obosite, care își etalau țâțele și bucile. Din câte îmi aduc aminte, nu era nuditate totală, dar suficientă cât să te activeze.

Publicitate

În afara de asta, mai avea povestiri care descriau acte sexuale. De multe ori textele ne interesau mai mult decât pozele, pentru că mai aduceau un pic de lumină în capetele noastre întunecate. Marea dilemă era asta: cum se excită femeia? Era un fel de holy grail. Știam că noua ni se scoală, dar la femei ce se întâmpla?

Arta masturbării am descoperit-o mai târziu pentru că, vezi tu, în ciuda faptului că aveam 10-11 ani, nu vorbise nimeni cu mine ca să-mi explice ceva. Așa erau vremurile. Am descoperit singur ce era de descoperit, mai târziu, printr-a cincea, când, într-un final, am pus toate informațiile cap la cap și am concluzionat că, dacă o freci suficient de mult, e bine de tot la urmă.

Ăsta a fost momentul în care materialele pornografice s-au transformat dintr-o curiozitate sporadică, în necesitate de gradul unu. Tot în perioada aia apăruseră pe la chioșcuri pachete de cărți de joc cu scene din filme porno. Nu erau doar femei dezbrăcate, ci scene explicite de sex. Pulă-n pizdă, muie, limbi, deget în cur, tot ce trebuie.

Cărți de joc erotice din anii 90. Fotografie via Okazii.ro

Nu aveam destui bani, așa că puneam bani câțiva din clasă ca să luam un pachet, apoi ne împărțeam între noi cărțile după preferințe. Și le lua fiecare acasă după ore, iar a doua zi, după ce ne făceam treaba cu ele, le schimbam între noi. Aveam o regulă clară: trebuiau returnate curate. Dacă nu erau curate, nu se acceptau la schimb.

Citește și: Fotografiile astea îți arată Bucureștiul din anii 90, când oile se plimbau libere pe Podul Grant

Publicitate

Paradoxal, deși eram săraci, problema mare nu erau neapărat banii. După ce se făcea cheta, trebuia să negociem cine naiba se duce să cumpere pachetul, pentru că ne căcam pe noi de rușine. În general, sarcina asta era dusă la îndeplinire de unul mai mare, care rămăsese repetent, și pe care-l prosteam să se ducă. El era ok, părea mai mare.

Alte drăcovenii pe care le cumpăram erau niște gume care aveau ca surprize un fel de bănuți cu femei goale. Femeile aveau părțile intime acoperite, dar, dacă lingeai bănuțul, vedeai ce era dedesubt. Nu puține au fost cazurile când cinci-șase oameni am lins același bănuț. Poza era atât de mică, încât abia puteai distinge ceva.

Aventuri porno din „Betonieră"

Living la vida loca. Apropo, oamenii ăștia n-au nicio legătură cu cei din articol, dovadă că ei chair se distrau (și era și o fată acolo). Fotografie de lix -, via Flickr

Cine a trăit în zona Titan din București prin 90, trebuie să știe de un loc numit Betoniera, undeva la granița dintre cartierele Titan și Sălăjean, unde acum tronează un ansamblu rezidențial. Betoniera era o stație de betoane, oprită prin anii 80 din cauza poluării. Era practic o ruină, plină de catacombe, întunecate chiar și în miezul zilei, inundate parțial, dărâmate.

Mirosul de pișat și de excremente te lovea de departe. Însă betoniera ascundea un mister mai sinistru. Printre ruinele acesteia își făceau veacul, după cum ne-a fost dat să aflăm, tot felul de personaje lugubre: oameni ai străzii, golani, labagii, posibil pedofili și violatori. Nu cunosc istoria oficiala a locului, dar sunt convins că s-au întâmplat suficiente potlogării în locul ăla, cât să-l facă să pară mai înfiorător decât un cimitir amerindian bântuit. Cu toate astea, exercita o atracție deosebită asupra noastră.

Publicitate

Tot explorând peisajul post apocaliptic de acolo, am descoperit că prin crăpăturile pereților sau pe sub pietre erau pitite pagini din publicații XXX. Ne era cumva aiurea să punem mâna pe ele. Așa că, în general, foloseam bețe ca să le manipulăm de la distanță. Voiam oricum să ne uităm, dar nu să le atingem. Ne imaginam cam prin ce mâini trecuseră.

Citește și: Hainele purtate de românce în anii '90 erau mai penale decât hipsterelile de azi

Între cele patru silozuri care încă stăteau în picioare prin nu știu ce minune, erau niște treceri care duceau dintr-unul într-altul. Puteai vedea astfel toată suprafața, din primul până în capăt, în ultimul, al patrulea.

Într-o zi, în timp ce treceam cu grijă prin silozurile astea, pe la al doilea am remarcat ceva mișcare în „zona patru". Ne-am uitat mai atenți și am remarcat un vârf de pulă, la baza căruia era și un om care și-o freca unul cu spor. Ne-am căcat pe noi si ne-am tirat instant. Am fugit printre dărâmăturile prin care mai devreme trecusem cu grijă, de frică să nu cadă peste noi.

Am traversat terenul viran care despărțea betoniera de șosea și ne-am oprit doar când am dat de primele blocuri și semne de civilizație.

Normal, a doua zi ne întorceam acolo.

Mustăciosul care ne-a arătat cum se face treaba

Fotografie de Guttorm Flatabø, via Flickr

Probabil cea mai notabilă pățanie din epocă a fost când, tot așa, ne-am dus în misiune de prospectare după materiale pornografice. Nu am mai intrat în betoniera propriu-zisă, ci undeva alături, într-o alveolă de moloz, unde am găsit sub niște pietre ceea ce căutam. De data asta era o revista colorată și destul de curățică, la prima vedere.

Publicitate

Stăteam pitiți acolo, răsfoind cu interes. Deodată, de nicăieri parcă, apare un nene: mic de statură, pe la vreo 50 de ani așa, gras, mustață, tricou transpirat care îi lăsa un pic de burtă la vedere, cu pălărie și o sacoșă în mână. Tot ce trebuie. Omul ne-a întreabat jovial ce facem acolo. I-am răspuns jenați că am găsit o revistă și că o răsfoiam. El a râs pe sub mustață și ne-a întreabat câți ani avem. 12 unii, 13 alții, i-am răspuns.

La care el ne-a întrebat direct: „Bă, băieți, voi v-ați făcut vreodată laba?". Noi o rupeam pe labă, evident, însă văzând direcția în care mergea discuția, am ales să facem pe proștii și am zis că nu. Dar că știm, în mare așa, despre ce e vorba. Nu știu dacă a fost alegerea cea mai inspirată, pentru că omul a decis să ne arate el exact despre ce e vorba. S-a uitat în dreapta, în stânga, apoi și-a mutat sacoșa în cealaltă mână, s-a desfăcut la prohab și și-a scos pula afară.

Citește și: Hainele rapperilor români din anii '90 erau mai mișto ca boarfele hipsterești de azi

Fără prea mare preludiu, a început să și-o frece în fața noastră. Deși blocați în penibilul situației, ne-am înțeles cumva din priviri că, dacă tovarășu face vreo mișcare, ne evaporăm instant. Eram tari pe fugă și nu prea ne făceam probleme că am putea fi dovediți de individ. Între timp, ăsta își continua nestingherit tura de labă, explicând, pe ici pe colo, chestii gen: „Uite, așa o ții, de aici apuci, așa o freci".

Publicitate

Spre final, omul a rupt stângaci dintr-o tufă o frunză mare de buruiană, pe care a ejaculat. Noi râdeam ca proștii. Omul nu părea foarte încantat de reacția noastră. A tăcut un pic, până și-a recăpătat suflul, după care și-a încheiat lecția cu o prelegere despre spermă și cum trebuie să scoți pula din pizdă, când îți dai drumul, ca să nu lași femeia gravidă.

Ca și când fix asta era problema noastră la momentul respectiv.

Citește și: Cum era să fii gamer în România anilor '90

La sfârșit, omul s-a căutat prin buzunare și ne-a dat un pumn de monezi de o sută de lei. Nu am refuzat, erau bani de câteva gume Turbo. Apoi, omul s-a asigurat că treaba asta va rămâne între noi și a luat-o agale spre șosea. Pentru nicio clipă nu a lăsat sacoșa din mână.

Deși întâmplarea mi se pare foarte sinistră acum, la momentul respectiv nu am simțit nicio secundă că sunt în vreun real pericol. Nu îmi aduc aminte să mai fi revenit vreodată la Betoniera, de atunci.

Omul cu o acadea multifuncțională

Da, el e omul care m-a învățat cum stă treaba (oricât de ciudat ar părea). Fotografie de Jimi Photog, via Flickr

Cam prin clasa a șasea am descoperit prin casă o casetă video cu un film porno. Imediat ce am băgat-o în video și am dat play, toate misterele mi-au fost elucidate. Ce și unde intra, unde poate intra si unde trebuie să o bagi doar cu vaselină. Îmi aduc aminte foarte clar o scena cu Ron Jeremy care făcea niște sexică anal, cu o acadea în mână. Dădea ce dădea, după care și-o scotea și băga acolo acadeaua. Fascinant!

Am făcut o notă mentală a scenei la care era caseta inițial, pentru că, după ce mă uitam, trebuia să o las în același punct ca sa nu se prindă ai mei (pentru că, da, așa erau casetele video). Din păcate, nu am putut ține pentru mine prea mult timp secretul și m-am lăudat la școală cu descoperirea mea. Din acel moment, am simțit că țin în mână pâinea și cuțitul: toată lumea voia să vină la mine după ore. Brusc, toți erau prietenii mei.

Publicitate

La un moment dat, ne-am adunat vreo șase în sufragerie, ca să vizionăm caseta. Ne-am luat-o la labă în grup, fără vreun menajament. Toți eram cu ochii beliți în televizor, dar, ocazional, priviri erau aruncate în dreapta și-n stânga. Deși nu voiam să ne uităm unii la alții, eram totuși curioși. Ăla o are mai mare, ăla mai mică, lui ălalalt i-au dat deja flocii, eu de ce nu am încă?

Am descoperit ulterior că schimbul de casete video cu pornache era la ordinea zilei în cartier. Părinții noștii le schimbau între ei tot timpul, iar dealerul principal locuia chiar pe scară cu mine. Umbla vorba că avea în colecție câteva sute de titluri. Asta într-o vreme în care dacă aveai zece filme pe video acasă erai șmecher.

Citește și: Cum am descoperit discoteca la ţară, în România anilor '90

În vremea liceului încă mai existau publicații non-glossy și ieftine cu povestiri pe teme sexuale. Imaginează-ți că te uiți la un clip pe Pornhub, doar că în loc sa te uiți, ți-l povestește cineva cu lux de amănunte. Cam așa era.

De obicei, mergeam în pauză la chioșcul de ziare și le cumpăram. Le citeam pe sub bancă în timpul orelor și ne amuzam. Deși eram destul de mari, tot ne era rușine să le cerem vânzătoarei.

Din păcate nu mai știu cum se numeau, dar îmi aduc aminte de câteva titluri ale povestirilor de acolo: „Între ciocan și Nicoleta" sau „Bagă a cincea, că-mi vine să garez".

Apoi, la scurt timp, a apărut internetul. Și toate astea au dispărut treptat.

Citește și alte chestii despre România din alte vremuri (nu prea îndepărtate):
Toate lucrurile din România anilor '90 de care ți-a fost dor în 2015

Ce am învățat din revistele românești de adolescenți din anii '90, de la muzică la educație sexuală

Emisiunile pentru adolescenți din România anilor '90 erau un fel de „Vocea României", dar pe bune