Cum ți se schimbă viața când prietena ta de 20 de ani are cancer

Hannah își dă cu ruj roșu în timp ce stă întinsă pe patul de spital, folosindu-se de iPhone ei ca oglindă. Acum un an, la un weekend distanță de ziua ei de naștere, când urma să împlinească 20 de ani, s-a trezit cu un diagnostic dur din partea medicului ei: „E cancer". În fotografia asta, ea spune că a găsit un soi de normalitate prin încercarea ei de a „nu arăta a cancer cât de mult posibil", chiar dacă e în mijlocul tratamentului. Asta înseamnă peruci, să-și accepte părul periuță și să-și dea cu machiaj la spital de fiecare dată când vine pentru chimioterapia care o face să se simtă ca naiba.

Cancer. Încă te face să te gândești la mortalitate. Cu imaginea asta în minte, proaspătul absolvent la fotografie Johnny Griffiths și-a impus să schimbe percepția asta asupra bolii când a aflat că Hannah, prietena lui, a fost diagnosticată cu Hodgkins Lymphoma în stare avansată. „Voiam să prezint cancerul sub o formă în care n-a mai fost abordat în trecut", a zis el. „E redat mereu în imagini întunecate și negative, dar e o boală, nu o moarte sigură."

Când Hannah a fost diagnosticată, în aprilie 2015, ei erau în al doilea an de facultate, iar Johnny se mutase în casa alor lui, unde a stat în timpul tratamentului ei. Decizia de a documenta boala lui Hannah a venit odată ce cuplul a realizat că în timp ce viețile lor s-au transformat într-un amestec de vizite la spital și chimioterapie, lumea de afară încă funcționa normal. „Amândoi ne-am dat seama că dacă vrem să absolvim facultatea, Johnny trebuie să facă fotografii", a zis Hannah. „Eram încă în facultate când făceam chimioterapie, când unul dintre tutorii lui Johnny a zis, Uite, știu prin ce treci, dar trebuie să vii cu mai multe lucrări."

Pentru Hannah, unul dintre cele mai grele lucruri referitoare la cancer - ultimul lucru la care te aștepți când ești la facultate - de care s-a lovit e inabilitatea prietenilor de a înțelege boala ei. „Nimeni nu vorbea cu mine, pentru că nu știau ce să-mi zică", a zis ea, „și d-aia eram hotărâtă ca Johnny să se folosească de proiectul lui de licență ca să arate cancerul sub o altă formă." Și așa a început proiectul său It's Cancer.

Pentru Johnny, dihotomia între a fi un partener grijuliu și un documentarist a presupus să-și dea seama unde să impună limite, ca seria să nu consume relația dintre ei: „Erau multe momente în care aș fi putut să-mi scot camera și ar fi ieșit niște fotografii puternice și emoționante, dar atunci simțeam că e greșit să fac asta", a zis el. „Nu voiam să ratez anumite momente, când lui Hannah i s-a zis că boala s-a dus - voiam să fiu acolo să trăiesc eu asta, nu să o fac prin obiectivul meu."

Când vorbesc cu ei, cuplul își termină unul altuia frazele; faptul că au supraviețuit tratamentului pentru cancer i-a unit și mai mult. Aveau și zile bune, ca picnicul rar pe care Hannah a putut să-l suporte în ziua în care a fost trasă fotografia asta senină. „Cele trei zile au o importanță aparte pentru mine", a zis Hannah. „Le numesc zilele mele de euforie, pentru că era un lucru extraordinar să mă simt bine."

Dar, după cum e natura tratamentului pentru cancer, majoritatea timpului era petrecut înăuntru, în diferite camere de așteptare. În timpul unei săptămâni întregi de stat într-o cameră izolată a spitalului, au pierdut timpul cu un maraton de Storage Hunters. Nu a fost o săptămână confortabilă - nu existau „ferestre, nici ventilare, nimic decât un scaun pe care să stau, care avea un arc de-mi intrase în fund", și-a amintit Johnny. El a surprins săptămâna fără sfârșit într-o imagine în care Hannah se sprijinea pe pernele spitalului, iar capul se ascundea de cameră."

Deși a fost optimistă de-a lungul tratamentului ei pentru cancer, au fost și momente groaznice. „Uneori mergeam în gaura mea neagră și plângeam, iar Johnny își lua repede camera ca să se asigure că a surprins momentul", a zis Hannah. „Mă gândeam, pentru Dumnezeu, chiar trebuie să faci o poză chiar acum? Dar când mă uit în urmă la cele șapte luni de remisiune, mă bucur că a făcut-o."

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre cancer:
De ce-și resping bărbații din România iubitele când sunt bolnave de cancer
Filmul ăsta îți arată cum Vlad Voiculescu și-a riscat libertatea ca să salveze vieți
Statul român mai degrabă o să-ți amputeze sânul, decât să-ți recomande tratament pentru cancer