Cum ți se schimbă viața când prietena ta de 20 de ani are cancer

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Cum ți se schimbă viața când prietena ta de 20 de ani are cancer

Acum un an, la un weekend distanță de ziua ei de naștere, când urma să împlinească 20 de ani, Hannah s-a trezit cu un diagnostic dur: „E cancer".
28.6.16

Fotografii de Johnny Griffiths

Hannah își dă cu ruj roșu în timp ce stă întinsă pe patul de spital, folosindu-se de iPhone ei ca oglindă. Acum un an, la un weekend distanță de ziua ei de naștere, când urma să împlinească 20 de ani, s-a trezit cu un diagnostic dur din partea medicului ei: „E cancer". În fotografia asta, ea spune că a găsit un soi de normalitate prin încercarea ei de a „nu arăta a cancer cât de mult posibil", chiar dacă e în mijlocul tratamentului. Asta înseamnă peruci, să-și accepte părul periuță și să-și dea cu machiaj la spital de fiecare dată când vine pentru chimioterapia care o face să se simtă ca naiba.

Cancer. Încă te face să te gândești la mortalitate. Cu imaginea asta în minte, proaspătul absolvent la fotografie Johnny Griffiths și-a impus să schimbe percepția asta asupra bolii când a aflat că Hannah, prietena lui, a fost diagnosticată cu Hodgkins Lymphoma în stare avansată. „Voiam să prezint cancerul sub o formă în care n-a mai fost abordat în trecut", a zis el. „E redat mereu în imagini întunecate și negative, dar e o boală, nu o moarte sigură."

Când Hannah a fost diagnosticată, în aprilie 2015, ei erau în al doilea an de facultate, iar Johnny se mutase în casa alor lui, unde a stat în timpul tratamentului ei. Decizia de a documenta boala lui Hannah a venit odată ce cuplul a realizat că în timp ce viețile lor s-au transformat într-un amestec de vizite la spital și chimioterapie, lumea de afară încă funcționa normal. „Amândoi ne-am dat seama că dacă vrem să absolvim facultatea, Johnny trebuie să facă fotografii", a zis Hannah. „Eram încă în facultate când făceam chimioterapie, când unul dintre tutorii lui Johnny a zis, Uite, știu prin ce treci, dar trebuie să vii cu mai multe lucrări."

Pentru Hannah, unul dintre cele mai grele lucruri referitoare la cancer - ultimul lucru la care te aștepți când ești la facultate - de care s-a lovit e inabilitatea prietenilor de a înțelege boala ei. „Nimeni nu vorbea cu mine, pentru că nu știau ce să-mi zică", a zis ea, „și d-aia eram hotărâtă ca Johnny să se folosească de proiectul lui de licență ca să arate cancerul sub o altă formă." Și așa a început proiectul său It's Cancer.

Publicitate

Pentru Johnny, dihotomia între a fi un partener grijuliu și un documentarist a presupus să-și dea seama unde să impună limite, ca seria să nu consume relația dintre ei: „Erau multe momente în care aș fi putut să-mi scot camera și ar fi ieșit niște fotografii puternice și emoționante, dar atunci simțeam că e greșit să fac asta", a zis el. „Nu voiam să ratez anumite momente, când lui Hannah i s-a zis că boala s-a dus - voiam să fiu acolo să trăiesc eu asta, nu să o fac prin obiectivul meu."

Când vorbesc cu ei, cuplul își termină unul altuia frazele; faptul că au supraviețuit tratamentului pentru cancer i-a unit și mai mult. Aveau și zile bune, ca picnicul rar pe care Hannah a putut să-l suporte în ziua în care a fost trasă fotografia asta senină. „Cele trei zile au o importanță aparte pentru mine", a zis Hannah. „Le numesc zilele mele de euforie, pentru că era un lucru extraordinar să mă simt bine."

Citește și Lista asta de substanțe cancerigene te face să înțelegi că trăiești de pomană

Dar, după cum e natura tratamentului pentru cancer, majoritatea timpului era petrecut înăuntru, în diferite camere de așteptare. În timpul unei săptămâni întregi de stat într-o cameră izolată a spitalului, au pierdut timpul cu un maraton de Storage Hunters. Nu a fost o săptămână confortabilă - nu existau „ferestre, nici ventilare, nimic decât un scaun pe care să stau, care avea un arc de-mi intrase în fund", și-a amintit Johnny. El a surprins săptămâna fără sfârșit într-o imagine în care Hannah se sprijinea pe pernele spitalului, iar capul se ascundea de cameră."

Deși a fost optimistă de-a lungul tratamentului ei pentru cancer, au fost și momente groaznice. „Uneori mergeam în gaura mea neagră și plângeam, iar Johnny își lua repede camera ca să se asigure că a surprins momentul", a zis Hannah. „Mă gândeam, pentru Dumnezeu, chiar trebuie să faci o poză chiar acum? Dar când mă uit în urmă la cele șapte luni de remisiune, mă bucur că a făcut-o."

Urmărește VICE pe Facebook

Publicitate