Crowdfunding e genul ăla de termen pe care-l folosesc corporatiştii din departamentele de marketing, fără să ştie ce înseamnă, ca flash mob, numai că ăsta e chiar amuzant. În principiu se rezumă la oameni care cer bani pentru nişte proiecte mai mult sau mai puţin fezabile, fără să ofere altceva decât promisiunea unui produs finit, care de obicei iese mult mai varză decât se aşteptau iniţiatorii. În cele mai multe cazuri, primeşti doar o vorbă bună în schimbul banilor şi sentimentul ăla de mândrie stupidă că, fără ăia 50 de lei trimişi de tine de pe cardul primit de la taică-tu, nu se lansa un boardgame românesc jalnic sau un album de jazz experimental.

Pe Kickstarter, cel mai celebru site de crowdfunding, s-au strâns de-a lungul timpului 50 000 de dolari pentru o salată de cartofi, iar un joc de cărţi cu pisici a strâns opt milioane de dolari. Nu zic că sistemul ăsta nu are şi o latură pozitivă. În România, crowdfundingul ne-a adus benzi desenate mişto precum Profeţia Urbană şi Abaţia BD. Dar, pe lângă proiectele penale în care oamenii aruncă cu bani şi cele de nişă, care sunt finanţate la limită de fani, ai o serie lungă de proiecte atât de absurde, că par născute pe LSD:

Despre ce-i proiectul: The Dracula Assignment sună ca cel mai amuzant film românesc din istoria cinematografiei, mai ales că e făcut de un tip cu prenume american şi nume românesc. E despre un jurnalist american freelancer care e angajat de un om de afaceri misterios să-i găsească fiica pierdută în tărâmul mistic al Transilvaniei. Filmul promite discoteci bucureştene de gotheriţe (cu ocazia asta aflu că există), castele bântuite şi păduri ocupate de bizoni mitici, mai ceva ca arborii vorbitori din Lord of the Rings. Şi totul se termină-n Sighişoara, oraşul sângeros în care a stat Vlad Ţepeş, la un moment dat.

Câţi bani a strâns: 10 dolari din 45 000.

De ce a eşuat: E greu să ai încredere într-un regizor care-şi face un trailer la film cu poze generice cu peisaje din România, care nu au nicio legătură între ele, sau cu ce spune naratorul.Pare genul ăla de proiect făcut de români, care se bazează pe faptul că alţi români sunt la fel de naţionalişti ca ei şi ar băga bani în orice căcat care le promite imagini cu frumuseţile patriei.

Despre ce-i proiectul: Un doctorand american care studiază influenţa mitologiei româneşti asupra occidentului a fost trist când a auzit că proprietarii Castelului Bran vor să-l vândă pe 70 de milioane de dolari. Lui i se părea că locul merita salvat şi cea mai bună metodă e să dea o petrecere monstruoasă de Halloween în castelul lui Dracula, deşi Vlad Ţepeş nu prea a avut treabă cu Branul. Pe lângă asta, tipul vrea să se tocmească cu patronii castelului, ca să i-l vândă la 25 de milioane de dolari şi să se mute acolo singur, ca să scrie cărţi despre Vlad Ţepeş şi să transforme România în cea mai mişto destinaţie turistică din lume.

Câţi bani a strâns: 126 de dolari din 25 de milioane.

De ce a eşuat: Tipul voia să strângă 25 de milioane de dolari, 25!!! Şi asta era abia o treime din cât cereau proprietarii, cu care îşi imagina că se tocmeşte. Promitea că vrea să prezerve locul, dar, în acelaşi timp, le promite celor care îi dau bani, că le pune bannere publicitare la intrarea din Castelul Bran şi îi lasă să locuiască în castel, de parcă ar fi Carol 53. În plus, el face toata chestia asta că i se pare cool varianta de supererou a lui Vlad Ţepeş, din filmul Dracula Untold, faţă de cât de fătălăi sunt vampirii din Twilight, că are adresa de mail edwardcullensucks.com

Despre ce-i proiectul: Care e mâncarea cea mai bună din multivers? Evident, mâncarea tradiţională românească. Dar ce te faci cu popoarele sărace şi sterpe din occident care nu se pot delecta cu preparate complexe precum micii sau mămăliga? La asta s-au gândit nişte români care vor să facă un restaurant de tip food truck cu slănuri mioritice în Little Rock, Arkansas.

Câţi bani a strâns: 0 dolari din 18 000.

De ce a eşuat: În principiu, restaurantele de genul ăsta vând doar mâncare asiatică dubioasă sau burgeri vegani, hipsterilor. Nu ştiu câţi hipsteri sunt în Arkansas, care e un fel de Vaslui al Americii, în care oamenii-şi fac whisky în cadă. Oricum nu cred că nişte conservatori de acolo o să încerce mâncarea ciudată dintr-o ţară ca România, care ar putea la fel de bine să fie în Orientul Mijlociu, din perspectiva lor.

Despre ce-i proiectul: Un australian venea din Praga spre Bucureşti şi urma să facă o oprire prin Transilvania. Acolo l-a ameninţat unul cu un cuţit şi l-a obligat să urce într-un taxi nemarcat. L-au dus cu taxiul într-un loc izolat. Acolo au scos un pistol şi l-au forţat să scoată bani pentru ei de la mai multe bancomate. El vrea să-şi refacă drumul prin ţara noastră şi să realizeze un documentar despre cum se reîmprieteneşte cu acest popor oribil, care l-a nedreptăţit, şi-şi recapătă încrederea în omenire.

Câţi bani a strâns: 0 dolari din 8 000.

De ce a eşuat: Dacă am trăi într-o lume în care îţi dă cineva bani pentru faptul că eşti naiv, atunci documentarul băiatului ăsta ar fi finanţat de tipii care l-au jefuit.

Despre ce-i proiectul: Ai vrut vreodată o rochie care, în principiu, e un fel de copertină sau un poncho care îţi stă ciudat? Atunci TenDress e pentru tine. Cică rochia s-ar transforma în zece rochii diferite, dacă o împătureşti pe tine în moduri dubioase. Şi vine într-o culoare de care n-am auzit niciodată, numită marsala, care este culoarea anului 2015.

Câţi bani a strâns: 255 de dolari din 8000.

De ce a eşuat: Dintre cele zece transformări ale acestei rochii, în cinci dintre ele arată ca un sac de cartofi şi asta nu se schimbă, nici dacă le-ai face în culoarea anului 2020. Restul sunt pur şi simplu aceeaşi rochie, cu o schimbare atât de insesizabilă încât n-ar observa nimeni. În plus, de ce ai vrea să pui o cantitate atât de mare de material textil pe tine, într-o rochie de seara? Mi se pare că e genul de haină care ar fi inundată de transpiraţie de la cel mai mic efort fizic.

Despre ce-i proiectul: Un românaş a moştenit o fermă în Colonia Făgăraş şi s-a apucat de meseria nobilă de cioban. Acum are aproape o sută de oi şi ar vrea câteva zeci de mii de lire sterline de la tine, ca să-şi cumpere şi mai multe ovine şi să facă şi mai mulţi bani.Eventual, o să facă o pensiune agroturistică, pe care probabil n-o s-o viziteze nimeni.

Câţi bani a strâns: 4 lire sterline din 70 000.

De ce a eşuat: Ideea Kickstarter e să susţii un proiect care se finalizează prin ceva, o operă de artă, un joc, o piesă de teatru. Proiectul tipului se finalizează prin bani în buzunarul lui, cu care să-şi crească o afacere, din care să facă şi mai mulţi bani. Şi tot ce-ţi promite la schimb sunt poze cu mioarele lui, ceea ce este poate interesant pentru unii fetişişti, sau un video în care îţi explică procesul de producţie al caşului. Asta de parcă nu s-ar face brânză peste tot în lume.

Despre ce e proiectul: Un grup de români pocăiţi din Denver au adus o româncă să cânte balade creştine româneşti alături de ei. Am repetat „român" de atâtea ori, pentru că proiectul este pe un site unde lansezi produse în America. Ei vor să scoată un album cu hituri precum „La Cruce" şi „Locul Sfânt".

Câţi bani a strâns: 0 dolari din 1600.

De ce a eşuat: Ei voiau să scoată un album de muzică românească proastă pentru americani. Nu văd nimic greşit aici.

Despre ce e proiectul: Dacă urăşti faptul că nu-ţi vine bine cureaua, tipul ăsta îţi face curele pe măsura ta. Din piele. Atât. Pe bune. Atât.

Câţi bani a strâns: 11 676 de dolari.

De ce a eşuat: Nu a eşuat. Pe lângă toate proiectele ratate, am vrut să scriu şi de unul de succes, ca să vezi cât de aleatoriu funcţionează chestii gen Kickstarter. Aparent, cea mai bună şi de succes idee cu care a putut să vină un român pe Kickstarter este o curea normală.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre crowdfunding:
Am vorbit cu Alejandro Jodorowsky despre filme, Kickstarter şi anomanţie Fă cunoştinţă cu iniţiatorul campaniei de Kickstarter pentru implanturi mamare Profeţia Urbană te bagă în filme post-apocaliptice