Publicitate
Chestii

Da, mamă, sunt gay

„Ieșirea din dulap" este momentul când simți o plăcere sadică să vezi groaza de pe mutrele celorlalți, când le zici că te culci cu bărbați.

de Ovidiu Tiță
14 Octombrie 2015, 10:34am

Pe 11 octombrie a fost ziua internațională a „coming out-ului". Fotografie de Seming-Lee via Flickr

A trecut atât de mult timp de când am ieșit din dulap, că sincer, nici nu mai știu dacă sunt afară sau nu. În jargon gay, metafora asta cu dulapul (i.e. „coming out of the closet," pe englezește) desemnează momentul ăla când simți o plăcere sadică să vezi șocul și groaza de pe mutrele prietenilor tăi când le zici că te culci cu bărbați și-ți place. Odată, la școală, le-am zis în timpul unui seminar. Profei i-a căzut markerul din mână. Dar adevărul e că, deși la început ți se pare că pică cerul pe tine și îți dau prin cap chestii tâmpite, cum ar fi să te sinucizi, după un timp se dizolvă într-o ciorbă identitară și nu ți se mai pare cine-știe-ce.

În unele cercuri mai boeme, ieșirea din dulap e chiar demodată. Până la urmă, toți suntem puțin genderfluid, mai ales în facultate. Și când trăiești într-o lume pe care unii ar merge atât de departe încât s-o numească post-dulap, e destul de ușor să uiți că totuși „dulapul", deși din ce în ce mai puțin important, nu s-a dus de tot pe urmele păsării Dodo. De fapt, nu termini niciodată de ieșit din dulap. Mereu vor fi unii care vor presupune că iubitul tău e frate-tu. Și inevitabil, câțiva mai sensibili încă vor avea reacții de căcat. Am vorbit cu niște bărbați gay români, curios de cum și-au dat ei pe spate prietenii și familia cu vestea asta. Am aflat cum mulți dintre ei și-au pus-o cu tipe, iar alții recunosc deschis că și ei au fost homofobi cândva.

„Viața sexuală mi-am început-o la 21 ani. La 23 ani am încercat să-i zic mamei, la o bere, dar nu am reușit, pentru că a intervenit și a zis: «Tu crezi că mă-ta-i proastă?» Nu am avut niciodată probleme în a mă accepta că sunt gay. Am o relație deschisă de nouă ani încoace. Nu sunt cu nimic diferit față de ceilalți. Viața mea este normală, frumoasă, cum era și acum zece ani, înainte să ies din dulap." (Andrei, 33 de ani, Iași)

„Pe la cinci ani m-am uitat la un băiat și am simțit acel ceva, care nu prea știam ce înseamnă. Prima dată i-am spus celui mai bun prieten al meu, coleg de clasă, iar până în următoarea pauză aflase toată școala. A fost neplăcut. Toți mă întrebau dacă îmi place să o iau pe la spate. Aveam doar 11 ani. Un an mai târziu am încercat să mă sinucid. Din fericire am fost oprit la timp. Nu gândeam. Voiam să scap de «povara» asta. Cel mai dificil a fost când i-am spus mamei, la 19 ani, pe care o credeam homofobă. Dar mi-am luat inima în dinți și i-am recunoscut. A fost și este foarte înțelegătoare. Cred că Dumnezeu iubește pe toată lumea. Nu comit o crimă, nu fur, ci doar îmi doresc să fiu fericit." (Iustin, 20 de ani, București)

Citește și Cum e să fii gay și să ai un frate geamăn identic, care nu e gay

„Am realizat că sunt gay la 12 ani, când îl spionam pe tata la duș și pe fratele mai mare. Cu el am vorbit prima dată, direct, fără să repet înainte. A reacționat foarte ok, a zis că se gândise și el la asta. De atunci, de fiecare dată când am fost întrebat am spus că sunt gay. Nu am avut ieșiri din dulap dificile. Sunt credincios, dar nu religios, deci sistemul meu de valori nu este afectat. Sunt un tip sigur pe el și împlinit din toate punctele de vedere. Am un super job, amici și familie, toți super deschiși. Am o prietenă care a și asistat când făceam sex cu un tip. Experiențele mele sexuale au fost mereu speciale." (Mircea, 34 de ani, București)

„Am știut că sunt gay în clipa în care am avut o erecție, când mă uitam la alt bărbat. Am negat multă vreme, iar pe la 19 ani chiar am făcut-o cu o tipă, eram curios. Dar relația s-a dizolvat și nu m-am mai văzut niciodată cu ea. Prima dată le-am spus că sunt gay colegilor de apartament. Nu au fost prea impresionați. Apoi a devenit un criteriu de alegere a prietenilor. Ori mă acceptă așa cum sunt, ori nu. Pentru mine, orientarea sexuală nu este ceva atât de important și o tratez ca atare. Toate ieșirile mele din dulap au fost foarte ușoare, prefer sa fiu cinsitit cât de des se poate. Așa nu ajungi la fel de ușor la nebuni. Cele mai dubioase întrebari le-am primit de la alți gay, foarte direct: cum o vrei, cât o ai, ești activ sau pasiv etc." (Mihai, 27 de ani, Iași)

„Aveam 14 ani când am citit un articol despre homosexualitate și mi-am dat seama că pot să-mi spun gay. Cred că am știut mereu, dar aveam nevoie de o definire a termenilor. Nu m-am simțit altfel decât normal. Într-o conversație pe Yahoo, i-am zis unei verișoare care mi-e și prietenă foarte apropiată. Avea o vagă bănuială, pentru că nu pomenisem niciodată de prietene sau de iubite și a fost foarte fericită că am avut încredere în ea. Dar prima dată când i-am zis cuiva față în față, unei prietene din facultate, nu-mi ieșeau cuvintele din gură. M-am descurcat într-un final, iar ea m-a îmbrățișat și mi-a zis că sunt primul ei prieten gay și că nu trebuie să fiu așa stresat. Altădată, după ce le-am spus unor prieteni, m-au scos la bere.

Un singur coleg de facultate mi-a spart parola la laptop și a zis colegilor de serie că sunt gay. Eu m-am comportat ca și cum ei nu știau, iar ei la fel. Am auzit de la câțiva prieteni că a fost rugat de colegi să nu-i mai agaseze cu astfel de știri nesemnificative. Mai mult, l-au întrebat dacă nu este și el gay și de aia se comporta așa. Am rămas surprins că am colegi așa deschiși la minte. În trecut, când prietenii nu știau că sunt gay, eram ceva mai închis în mine. Nu neapărat nefericit, dar acum mă simt liber." (Andrei, 26 de ani, Cluj)

„A durat peste jumătate de oră să-i spun celei mai bune prietene, în locul în care mergeam când aveam ceva pe suflet, o bancă pe un deal. Am avut emoții, mă răzgândeam în continuu, am fost speriat și parcă rușinat. A fost urât. Mi-a spus: «Ai grijă la cine zici și cu cine mergi pe stradă, știi că este un oraș mic și că se află totul.» După am ieșit din dulap la mai mulți prieteni și asta ne-a apropiat mai tare. Am suferit de anxietate. Sunt student în an terminal, nu-mi permit să le spun părinților sau restul familiei fără să știu cum vor reacționa sau acționa. Deja au început să vorbească despre nuntă." (20 de ani, Cluj)

„De când eram mic mă jucam cu păpușile, nu îmi plăceau fotbalul sau mașinuțele. Odată m-am îmbrăcat cu hainele mamei și m-a văzut. Pe atunci era așa normal să fii gay. Prima oară i-am spus vărului meu din America, cu care mă întâlnisem în vacanța de vară, la bunici. Tot râdea de mine că îmi place de-o fată și i-am spus că mie nu îmi plac fetele. Mi-a tras o palmă și a zis să nu mai zic prostia asta niciodată. În vara respectivă nu am mai pomenit despre asta.


Vezi cum e să fii gay la vecinii noștri din Serbia


Am început să mă întreb dacă e ok. De ce sa fie un pacat, că așa scrie într-o carte cu reguli evreiești de acum șase mii de ani? Chiar am dat în depresie. Îmi ziceam în oglindă: da, ești gay, se vede pe față. Sau scriam asta pe bucăți de hârtie pe care le aruncam. Anul următor, într-o seară, vărul meu m-a întrebat direct: «Auzi, tu ești homosexual?». Am început să plâng, i-am zis că da. A făcut mișto de mine până am început și eu să râd.

Apoi, când eram în clasa a zecea, i-am zis celui mai bun prieten. Mă așteptam să mă condamne, dar el a zis: «Aham, esti gay. Și ce? Asta te face mai important?» Cu el chiar nu s-a schimbat nimic. M-am dat singur de gol odată când, la o cabană, l-am lăsat pe un tip să foloseasca telefonul meu. Iar eu aveam filme porno gay în browser. Și el le-a spus câtorva prieteni, care au spus altora și așa am ajuns să mă cunosc cu prietenul meu." (19 ani, Sibiu)

Citește și A fost Iisus gay?

„Prima persoană căreia i-am spus a fost prietena mea cea mai bună. A fost șocată, dar a reacționat surprinzător de bine. M-a luat în brațe și mi-a spus că asta nu schimbă nimic între noi. Apoi au urmat părinții, la un an. Reacția lor nu a fost atât de bună. Ei au fost cu întrebările: dacă sunt activ sau pasiv, dacă nu mai vreau să încerc cu o fată, ce fac cu jucăriile din dulap (da, mi-au făcut percheziția lucrurilor). Au vrut să mă mute de la facultate în alt oraș, să mă închidă în cameră și alte lucruri tămăduitoare. M-au întrebat și de HIV și dacă eu și «ăla» suntem într-o relație monogamă, dacă el nu provine dintr-o familie de romi sau destrămată etc. Copiii au fost unul dintre contraargumentele cheie. S-au oferit chiar să procreeze un copil pe care să mi-l dea să-l cresc ca pe al meu.

Apoi am fugit de acasă. Am avut porția mea de atacuri de panică și anxietate față de pierderea locului de muncă, față de alienarea din cadrul colectivului și a grupului de prieteni. Acum sunt mai echilibrat. Deși am avut gânduri negre, nu le-am pus niciodată în aplicare. Influența religiei asupra părinților mei și-a spus cuvântul. În prezent, ei sunt mult mai ok, nu chiar cum mi-aș dori, dar tot timpul îmi spun că se putea și mai rău. Când mi-am dat seama de mine, am devenit ateu. Dar pe măsură ce mi s-au întâmplat și lucruri bune, lucru ăsta s-a schimbat. Acum cred că există un ceva, care m-a călăuzit, fie el spirit, zeu sau mama natură. Biserica, în schimb, rămâne doar politică.

Citește și Interviu cu un homosexual rus neo-nazist

Am ieșit odată din dulap față de un taximetrist, fără să vreau. Era microbist și extrem de needucat. Mă tot întreba de meciuri și eu i-am spus că nu mă pasionează. Moment în care m-a întreabat: «Dar fetele te pasionează?» Eu i-am răspuns fară prea multă gândire că nu. Tot drumul a fost foarte tensionat. Și totul s-a terminat cu o cireașă mare pe tort, când am aterizat amândoi într-un club de striptease feminin, acela fiind singurul loc deschis în care am putut schimba banii pentru a-l plăti." (Cătălin, 28 de ani, Cluj)

„În liceu eram un copil supraponderal care se apăra prin umor, am fost un homofob închipuit, ca să păstrez aparenţele. Am realizat că sunt gay pe la șapte ani, când am văzut un bodybuilder la TV. Am ştiut atunci că despre aşa ceva nu se vorbeşte. I-am spus prima dată mamei la 12 ani şi m-a expediat la şcoală fără să dea atenţie. I-am mai zis odată când aveam 16 ani și a plâns. Ea mă iubeşte şi mă acceptă, dar se temea pentru siguranţa mea. Devenise foarte protectoare cu mine în urma confesiunii mele, aşa că îmi indusese şi mie o stare de panică şi alertă constantă. Aveam atacuri de panică des, eram terifiat că aş putea să clachez şi ar putea să se vadă.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă facă hetero, dar nu am avut niciodată niciun răspuns, iar lacrimile mele disperate nu păreau să îl înduplece, aşa că mi-am băgat pula. Toată frica a dispărut când mi-am asumat cine sunt. Le-am spus tuturor, chiar şi persoanelor care nu mă agrează, pentru că din punctul meu de vedere ceva ce accepţi şi îți însuşeşti nu poate fi folosit împotriva ta. Atunci când nu ştia nimeni de mine, mă simţeam singur pe pământ. Acum mă simt liber şi nimeni nu îmi va putea lua asta vreodată." (Iosif, 24 de ani, Craiova)

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre gay:
Ghid de bune maniere pentru heterosexuali într-un club de gay
Am ieșit cu singura gașcă de motocicliști gay din Rusia
Sunt un pitic gay și am o viață dură