Săptămâna trecută, televiziunea națională a anunțat cele 12 piese care au intrat în semifinala națională pentru Eurovision, care va avea loc pe patru martie la Baia Mare. La două zile după, în șase martie, vom afla și câștigătoarea.

Membrii juriului de specialitate au ales piesele dintr-un număr de 92 înscrise la preselecție. Dacă astea-s cele mai bune, nici nu vreau să mă gândesc la alea care nu au ajuns până aici. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, probabil le vom auzi în topurile românești în lunile ce urmează.

La fel ca anul trecut, m-am pus să le ascult pe fiecare în parte, să văd exact cu ce ne vom „mândri" pe scena europeană. Și ca să nu faci și tu asta. Deja devine o tradiție. Una oribilă pentru toată lumea.

Înainte să dau play, eram optimist. Văzusem multe nume noi și credeam că poate găsesc măcar o piesă OK. Mi-am dat seama relativ repede că nu va fi așa. Mai exact, pe la a treia piesă, când am audiat probabil cea mai oribilă chestie peste care am dat vreodată.

Nu credeam că se poate mai rău ca-n 2015, dar m-am înșelat amarnic:

Inițial, am crezut că e o piesă goth symphonic metal. De obicei asta auzi în spatele umbrelor. M-am înșelat. E o piesă de dragoste, la fel ca oricare alta compusă de Laurențiu Duță, care, după ce a traumatizat o țară întreagă cu 3 Sud Est, vrea să facă același lucru în Europa, alături de Florena.

Versurile sunt pline de momente cringe. „You are my november rain", cântă Florena, în timp ce eu încerc să-mi dau foc la căști, și să mă ascund pe veci în umbre.

Notă: O ploaie cu spume. În februarie.

Da, Hayley Evettes nu sună ca numele unei tipe născute în Sfântu Gheorghe, sau în oricare alt municipiu din România. E din Marea Britanie, de unde se trag și scriitorii acestei piese, care s-a potrivi cel mai bine într-un promo pentru o grădiniță multiculturală.

Notă: Nu știu, se dau note la grădiniță? Pe vremea mea erau buline negre și roșii. Asta merită o bulină neagră, mare cât Marea Britanie.

Asta e cea mai nasoală piesă din istoria muzicii. Nu doar din cadrul competiției. Din toate timpurile. Probabil că am mai zis asta, într-un alt articol, dar acum ștacheta a fost ridicată. Sau coborâtă. Înțelegi tu ce vreau să zic.

E o combinație de versuri în limba română și engleză, muzică folclorică și rahat. Mi-a adus aminte de Jaga Jaga, doar că asta nu are umor, și e incredibil de enervantă. Dacă piesa asta ajunge la Stockholm, Apocalipsa e după colț.

Notă: Come on everybody, să plecăm din țară.

Vanotek sună ca numele unui instalator care s-a decis la 30 de ani să facă muzică, după ce a instalat vane în tinerețe ca să-și plătească lecțiile de canto. O poveste demnă de un film la fel de prost ca piesa asta.

În plus, nu reușesc să-nțeleg de ce unele persoane se încăpățânează să cânte în engleză, când e clar că nu o fac bine, și probabil ar merge mai bine în limba maternă.

Notă: Da, mai bine hai acasă, lasă Eurovisionul.

Păi hotărăște-te, Irino. Te las sau mă lași tu? Hai, că mai bine te las eu. M-ai convins după ce am ascultat piesa. E inutil să continuăm. Aveam speranțe pentru noi, dar ai stricat totul. Când versurile sunt scoase-n față într-o piesă, ar trebuie să fie ceva de ele. Aici e o enumerare de cuvinte banale despre iubire.

Notă: Îi las pe băieții de la El Negro să te evalueze:

Nu tre' confundați cu White Walkers. Două trupe total diferite. Pruncii ăștia de la Dream Walkers cântă ca Horia Brenciu, în strofe. Când ajung la refren, intră în Frozen-mode, și strigă despre iubire. Toată piesa are un efect de somnifer. Treziți-mă când ieșiți din competiție.

Notă: Pentru un somn adânc și liniștit.

Ovidiu Anton a ajuns în semifinala națională Eurovision pentru al doilea an consecutiv. Bravo lui, dar probabil tot acolo va rămâne. Un moment de liniște, vă rog. Nu poate să fie mai rău decât audiția piesei „Moment of silence".

În clipul de prezentare a piesei, Ovidiu zice că e despre „puterea noastră de a lupta pentru adevăr", înainte să se transforme și să zbiere epic refrenul. Dacă e s-o iau cu adevărul, piesa e praf. Și nici nu trebuie să lupt pentru adevăr, ca să spun asta.

Notă: Poate la anu'.

Felicitări, Andra, pentru primele 11 secunde din piesă. Mi-ai făcut speranțe, să știi. După pragul ăsta totul merge-n jos, și sună cam a Coco Jambo, dacă ar fi produsă de Costi Ioniță.

Nici acum nu înțeleg titlul piesei. Are legătură cu refrenul, „N-ai niciun motiv să bla bla bla" sau e de la instrumentul nai.

Notă: Nam notă săți dau.

Doamne, mai avem multe balade? Românii cântă ori piese pop cu influențe folclorice, ori balade despre dragoste. De unde atâta inspirație? Sper să-l ierte măcar tipa pe Mihai, dacă tot suntem în luna iubirii, pentru că juriul nu cred ca va fi la fel de înțelegător cu el.

Notă: E prea târziu pentru tine. Deja e înscrisă piesa, și nu o mai poți schimba în totalitate.

Cea mai mediatizată piesă din competiție e și cea mai bizară. Mihai Trăistariu, acest suflet blând cu părul de păpușă, s-a rebranduit. Acum e M I H A I, cu pauze dramatice între litere. Pentru că merită. A, și mai nou e salvatorul omenirii de pe planeta Ementi8. Nu e eroul pe care îl vrem, dar e eroul pe care-l merităm.

La zece ani de la „Tornero", vizionarul intergalactic a scos „Paradisio", o piesă pop cu care speră să aducă fericire publicului din Stockholm și din întregul univers. O misiune grea pentru un orice om. Dar M I H A I nu e doar un simplu om. El e timpul, spațiul și Sfântul Duh într-o singură persoană.

Notă: David Bowie ar fi mândru. Înainte, spaceman, înainte către stele!

M I H A I e atât de tare, încât o altă concurentă i-a făcut o piesă. Mă gândesc că Superhuman e despre el. Nu am altă explicație pentru existența ei. Chiar nu vreau să-mi strige cineva în urechi că-s superhuman. Piesele astea inspiraționale par dedicate adolescenților care trec printr-o dramă superficială. Sau lui Nietzsche. Dar nu are ce căuta la Eurovision.

Notă: Superlame.

Mai merge una despre iubire cu pian în spate? Sigur, de ce nu? Dacă tot intru-n comă, măcar să fie una adâncă. Tipa are voce faină, dar nu e destul să-mi distragă atenția de la refrenul ăla pueril.

Doru ar trebui să rămână în Deep Central, că fute toată piesa. Dar probabil că au vrut să sune ca Paula Seling și Ovi. Ori, când ai un astfel de șablon, nu are cum să iasă ceva ok.

Notă: Poate ar merge la Vocea României. Încercați acolo.

Observații finale:

Cine ar trebui să câștige: Remixul ăsta de la Dual Shaman.

Cine va câștiga: Paradisio, dacă pot vota și cetățenii de pe planeta Ementi8.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre muzica românească:
Cele mai nasoale coperți din istoria muzicii românești
Muzica din FM-ul românesc e atât de proastă, că ne trimite pe toți online
Ce am învăţat de la muzica populară românească modernă