FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Cum a fost cea mai mare petrecere pe pilluri legale din Irlanda

Poate că pastilele nu sunt cea mai bună chestie pentru inimă sau pentru sănătate în general, dar măcar scot sensiblitatea din băieți la suprafață.
13.3.15

Fotografii de Sarah Elizabeth Meyer

Mi-am făcut o grămadă de prieteni azi noapte. Am fost într-un subsol din centrul Dublinului, într-un bar relativ respectabil numit Turk's Head. E genul de loc care servește două cocktailuri mojito la 15 dolari corporatiștilor la cămașă și turiștilor care au trecut de barul principal al străzii, Temple. Locul perfect pentru întâlniri Tinder și genul de petreceri de birou civilizate la care Cristina de la contabilitate bea un pahar în plus și spune ceva nasol despre șefu'.

În seara asta, oamenii cad unii peste alții, cu ochii strălucitori, se îmbrățișează între ei și mângâie pereții. Nimeni nu încearcă să ascundă punguțele de plastic transparent care trec din mână-n mână. Pe scări s-a format o congregație: fetele fac pauză de dans și stau de vorbă, tipii mestecă gumă, țin pumnii încleștați și strigă unii la alții.

Majoritatea, dacă nu cumva toți de-aici sunt pe pastile, pentru că în noaptea asta – printr-un miracol al logicii pe care ai norocul să-l prinzi o dată-n viață – zeii și guvernul au stabilit că sunt legale.

Marți, Curtea de Apel a declarat nul Actul Irlandez de Utilizare a Drogurilor din 1977 după ce a notat că noile adăugiri din 1997 au fost făcute fără a consulta Oireachtas, parlamentul național irlandez. Această scăpare a avut ca rezultat legalizarea temporară a ecstasy-ului, ketaminei, ciupercilor, crystal meth-ului și a unui drog dubios din clasa B, căruia unii îi spun „Jeff". S-au luat rapid măsuri legale, ceea ce înseamnă că de joi, la miezul nopții, drogurile vor fi din nou ilegale.

Publicitate

Asta înseamnă și că oamenii vor trebui să se grăbească să sărbătorească, pentru că timpul e scurt și acuși n-o să mai fie legal să tragi MDMA de pe băncile din parc.

Așadar, barul Turk's Head a fost convins să găzduiască Petrecerea Portiței Legislative.

O mie de oameni au dat attending. Evident că o grămadă de lume e bucuroasă de această scăpare a sistemului legislativ.

Când am ajuns, barul era plin de pastilați care cereau apă la bar. Petrecerea s-a extins până în stradă și am dat peste mulți foști colegi de școală sau oameni pe care îi știu de pe Facebook. Pentru că suntem în Dublin: toată lumea știe pe toată lumea și e greu să urci scările fără să fii îmbrățișat de zeci de ori.

Tipii libidinoși care vând pastile în fundul clubului sunt și mai libidinoși în seara asta și zâmbesc printre dinții strâns încleștați. Ne dau iluzia că am pătruns într-un universa paralel al petrecerilor pe acid, un omagiu pentru niște vremuri pe care nici nu ni le mai aducem aminte, atât de tineri eram.

Povestea despre chichița legislativă prin care drogurile au fost legale în Irlanda timp de 48 de ore a circulat în toată presa națională și internațională. Noaptea trecută, un comedian faimos de la noi, Blind Boy de la Rubberbandits, a discutat la radio în direct despre problema prohibiției care distruge vieți și a recomandat găsirea unei soluții mai bune pentru chestiunea complexă a dependenței de droguri. Și are dreptate. În Irlanda, multe familii sunt distruse de alcoolism sau dependența de droguri, iar guvernul nu e pregătit adecvat pentru asta. Crystal meth a devenit o problemă foarte reală și tot mai mare pe străzile irlandeze în ultimele luni.

La fel ca mine, mulți oameni de la petrecerea asta au până în douăzeci și ceva de ani, dar tot au apucat, până acum, mai multe schimbări drastice aduse politicii drogurilor. Am avut ciuperci și pastille legale, apoi a fost o nebunie cu mefedrona, care a fost interzisă în 2010, și acum chestia asta dubioasă.

„Îmi amintesc magazinele de legale", mi-a spus un prieten. „La coadă vedeam mereu oameni normali. Fumam Spice Gold în fiecare zi. Era oribil."

Publicitate

Gazdele petrecerii sunt o echipă de băieți slăbănogi cu skate-uri și fete cu părul dat cu placa, îmbrăcate în rochii elegante și cu tocuri. Îl întreb pe cel care pare liderul grupului ce părere are despre scăparea norocoasă a guvernului.

Nu vreau să-mi amintesc ziua asta peste zece ani și să-mi zic: „A, ziua aia? Știu că am ajuns la birou la timp a doua zi dimineață", îmi zice el. „Ar trebui ca drogurile să fie opționale pentru toată lumea, iar eu vreau să facilitez această opțiune."

Ne îndrumă spre un prieten de-al lui, care ne oferă trei pastile.

Cred că pastilele ar trebui să fie ilegale, ca să nu aibă acces la ele ratații, îmi spune râzând un tip, afară. Un bodyguard cu o lanternă coboară scările. Mă întreb ce caută cu mutra aia serioasă: droguri care nu sunt legale în seara asta? Oare știe atât de bine să facă diferența între ketamină și coca pe bezna aia din subsol?

Apropo de coca, o pungă plină e trecută din mână-n mână fără menajamente. N-am mai văzut de ani de zile să se consume atât de lejer în public.

Luke, un prieten de-al meu, remarcă: „Îți dai seama cât de fragile și alunecoase sunt, de fapt, legile."

Are dreptate: ne-am obișnuit ca guvernul să-și bată joc de noi. Legislația pentru avort, pentru căsătoria între persoane gay, toate chestiile astea care se decid pe baza unor referendumuri, ca să știe clar dacă irlandezii sunt absolut siguri că le vor. În schimb, pastilele vor fi ilegale peste o zi și nimeni nu ne întreabă dacă vrem chestia asta.

Publicitate

Organizatorii petrecerii au promis să doneze câte un euro din fiecare intrare plătită unei fundații caritabile care se ocupă de oamenii străzii, lucru care ne încălzește inimile și ne face să ne simțim mai buni (mai ales că suntem pe pill-uri). Începe un cântec clasic pe care îl cântă bătrânii după ce au băut prea mult whiskey.

Fetele bogătașe îl fredonează, legănându-se pe tocuri. Încep să se lege prietenii între toate grupurile astea diferite.

E o ocazie rară să vezi cum ar arăta o Irlandă alternativă, una în care drogurile – sau cel puțin majoritatea drogurilor - sunt legale.

Am vorbit în baie cu o fată care a început să ia pastile acum două luni și acum ia trei săptămâni în fiecare lună (de obicei din alea numite Blue Ghosts, despre care media a scris că sunt letale, dar pe care le iau toți oricum). Simte că a dezvoltat deja o toleranță, dar nu e sigură că vrea să crească doza.

M-am întâlnit și cu prietena mea Sinead, care tocmai s-a întors din Toronto, unde a emigrat pentru o lungă perioadă. E aici de o săptămână, iar pastilele o ajută să-și refacă rapid relațiile de prietenie pe care le-a lăsat în urmă. Pare ușor jenată, îmi spune că lucrează full time acolo și nu ia droguri. Îmi murmură: „De obicei nu mă fac așa de praf" și dispare pe ușă.

Se face târziu. Un adept al teoriilor conspirației sugerează că taxa pe apă are legătură cu chichița legislativă, că vor să ne facă să cheltuim mai mulți bani pe apă. Un alt tip se plânge de drogurile legale și spune că mefedrona l-a distrus. Prietenul lui spune că alcoolul are un efect distrugător similar: „Săptămâna trecută, m-am luat la bătaie cu unu' pentru că eram beat. M-am dus acasă rupt și deprimat."

Poate că nu sunt cea mai bună chestie pentru inimă sau pentru sănătate în general, dar măcar pastilele scot sensiblitatea din băieți la suprafață. Devin vulnerabili și drăgăstoși și n-au niciun chef să se ia la harță.

Tipul care zicea că s-a bătut săptămâna trecută îmi cere caietul și începe să deseneze un craniu elaborat, cu creastă. Îl întreb pe managerul de evenimente al clubului, care arată foarte proaspăt pentru ora 3 dimineața, cum de a hotărât să țină petrecerea asta cu pastile.

Publicitate

„Am hotărât că toți avem nevoie să ne reamintim că o să fie bine până la urmă. "

În taxi, mă uit la craniul desenat în caiet. Lângă el scrie: „ISUSE, TOȚI SUNTEM PE PASTILE. " Dar nu pentru mult timp. Cel puțin nu legal.

NOTA EDITORULUI: Mulți dintre cei pe care i-am fotografiat au făcut mutre de pastilați la poză pentru că erau la o sărbătoare a ecstasy-ului. Nu putem ști sigur că erau sau nu pastilați.

Urmărește-o pe Roisin pe Twitter și pe Sarah pe Tumblr.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre ecstasy:
Prima pastilă de ecstasy: „Eram un biet tânăr naiv cu groaza în suflet" Am făcut ecstasy fake cu băieții fumători de meth de pe plajele din Indonezia SiHKAL: Shulgins, inventatorul Ecstasy Olandezii sunt atât de înnebuniți după ecstasy încât gunoiul lor e toxic