Interviu cu omul care a găzduit Fân Fest la el în curte

 foto Daniel Vrăbioiu

Săptămâna trecută s-a ținut, la Roșia Montană, a șaptea ediție a Festivalului Fân Fest, care a fost foarte mișto având în vedere că mi-a luat o săptămână să cobor din Paradis și să scriu asta. Timp de cinci zile, eu și alți 250 de oameni, dintre cei 4 000 prezenți, am locuit în curtea fermei lui Eugen David sau Eu, gen, după cum îi spunea lumea după niște guri de țuică produsă chiar de el.

Eugen are 47 de ani și a lucrat ca inginer minier 14 ani la Roșia Poeni, după care s-a însurat și s-a mutat la Roșia Montană, de unde nu vrea să plece decât dacă-l bagă jandarmii-ntr-o dubă, după ce-l expropriază. A făcut în anul 2000 Asociația Aburnus Maior, care se opune proiectului minier propus de Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) și care se află și în spatele campaniei Salvați Roșia Montană. Pe terenul lui și al asociației se desfășoară festivalul, iar el e responsabil de cazare și de implicarea oamenior din sat, în eveniment. Curioasă să văd cum e să te trezești dimineața și să dai într-o hoardă de oameni mahmuri, dar și să aud povestea Roșiei Montane de la un localnic, l-am luat gen, pe Eu, gen, la întrebări.

VICE: Ce vă place cel mai mult la festivalul ăsta?

Eu, gen: Are așa un stil de-a merge ca ceasul elvețian. Dacă îl face un șmecher de primar, costă 500 000 de euro. Secretul e voluntariatul. Anul ăsta sunt vreo 250 cu tot cu invitați, iar la ei creativitatea mi se pare cea mai importantă. Dacă RMGC ar avea oamenii ăștia la companie, chiar mi-ar fi frică.

Toți dorm aici. Cum e să găzduiești 250 de oameni la tine în curte?

E și frumos, e și un pic aglomerat. Simți acea energie pozitivă, că ai parteneri de idei, ideologii, oameni care chiar știu ce vor. Chiar discutam cu Șeful Jandarmeriei din Roșia Montană, care îmi spunea: „Băi, voi în fiecare an mă faceți să gândesc, veniți cu altceva, mă faceți să fiu creativ, mă întreb cum să evit o situație, cum să fac cu alta, e altceva, nu e standard. Îmi place cu voi, știi?”

Dacă nu mă trezea soarele ce încingea cortul, mă trezea vaca, care mugea la capul meu.

Strângeți mult îngrășământ natural după ei?

Da, punem rumeguș, se face compost. Astea sunt toaletele de la primul miting Salvați Roșia Montană, din 2002, când multe asociații s-au declarat împotriva proiectului. Și sincer, le-am spus la toți, mie îmi place toaleta de-afară, nu aia din casă. Mă simt liber afară, e mai poetic.

(stânga) În spatele toaletelor își aveau casa doi porci. (dreapta) Sub mesajul cu rumegușul scria: „Vă rugăm nu furați hârtia igienică. Există instituții publice pentru asta”.

Am văzut că faceți o pălincă psihedelică. Prietenii mei se transformă în zece minute de la prima gură.

Da. Pălinca-i bună naturală. Secretul e fructul. Eu stau la răsărit și fructele se coc foarte bine și sunt dulci. Dar țuica e bună ca medicament, 50 de ml pe zi. Și doctorul spune. Eu nu beau, regula e că producătorul nu bea. În plus, cât stau și o fac, mă plictisesc, nu-mi mai trebuie. Doar când am invitați mai beau, să nu creadă că-i otravă.

Ați fost la vreun workshop?

La ăla de patrimoniu a lui Ștefan Bâlici, la ăla despre campanie și la unul pe justiție. Am și eu workshopul meu de muls vacile, la zece seara și la nouă dimineața. E puțin dificil să mulgi vaca. Trebuie luni ca să-nveți. E ca la doi parteneri când fac dragoste, trebuie să simți, nu există metode speciale. Dacă dă cu coada, trebuie să accepți.

Eugen are șapte vaci, două vițele, doi porci, găini, câini și pisici. Vacile au nume simbolice, după cap, culoare și corp: Galbena, Pestrița etc. „Iubesc tăte animalele și li mai dau și bâte, dacă nu știu cine e șeful…”

Cu autoritățile vă împăcați la fel de bine ca și cu vacile?

Nu. E frustrant că încearcă să pună fel de fel de piedici, să nu dea domeniul public, un cămin cultural să-ți desfășori activitățile. Dar e o satisfacție că poți face absolut tot fără ei. Eu am opt hectare, iar terenul unde e scena aparține unui membru Alburnus Maior. Deci festivalul se petrece mai mult pe terenul asociației.

Ați făcut asociația în anul 2000, când RMGC a venit să-și prezinte oficial proiectul.

Ne-au zis că vor face o mare investiție, dar va trebui să plecăm. Peste 90% din populație nu voia. Erau atât de supărați, că reprezentantul RMGC a trebuit să se adăpostească de ei pe bancheta din spate a unei mașini. Doi ani mai târziu, l-au alergat cu furcile pe Radu Berceanu care venise, ca parte dintr-o comisie de la Parlament, să vadă despre ce e vorba în zonă, dar asta după ce dăduse nu știu ce aviz favorabil RMGC.

Cartierul de vile Recea, din Alba Iulia, construit de RMGC pentru relocații din Roșia Montană care și-au vândut terenurile.

Încet, încet însă, au cumpărat din ce în ce mai mulți localnici.

Compania a zis că le dă locuri de muncă, dacă își vând terenurile. Pe o proprietate primeau între 20 și o sută de mii de euro. Eu nu le-am dat niciodată șansa să-mi bată la poartă. Le-am zis: „Nu aveți ce căuta pe proprietate privată. Eu nu negociez nimic.” Ca mine mai sunt o sută. Dar asta că pleacă oamenii nu e o mare problemă. Eu îi consider niște imobile. Principalul e să rămână zona. Ba dacă pleacă RMGC,  mi-e frică de o repopulare masivă. Avem nevoie de patrimoniu și de aer curat ca să facem turism.

Acum de ce nu se poate face turism, în afara faptului că până aici nu poți ajunge decât cu autostopul?

În 2002 a fost votat planul urbanistic prin care Roșia Montană devenea zonă industrială minieră, fără perspective de dezvoltare alternativă. Nu se mai eliberează autorizații pentru niciun fel de proiect, decât dacă e compatibil cu cel minier. Șantajul ăsta economic mizerabil pe față durează de 12 ani și urcă până la Președinție.

Oamenii sunt săraci în Roșia Montană?

„Săraci” e un cuvânt pe care-l folosește compania. Ei sunt foarte bogați, dar habar nu au de ce. Roșia Montană are 4 000 de hectare de teren agricol. Proiectul e pe 2 000, compania zice că a cumpărat 90%. Până să vină RMGC, erau 2 600 capete de bovine, acum mai sunt 600. Uite din ce a trăit și putea să trăiască roșianul liniștit. Cei care și-au vândut terenurile vor fi dependenți de companie de acum înainte ca de heroină și cocaină.

Sună ca un joc piramidal.

Era un banc cu unul care se plângea că nu are loc în casă pentru copii. I s-a zis: „Te învăț eu ce să faci ca să te simți mai bine: bagă în casă și porcul, și vaca.” Zice: „Nu mai e bine.” „Atunci scoate-le afară”. Zice: „Acum e mult mai bine.” Așa e și RMGC-ul, manipulează omul și-l face să se mulțumească cu mai puțin. E caz național. Se taie tot, apoi oamenii ajung să se bucure la un mic și o bere. Eu cel mai mândru sunt că ăstora care facem campania ni se spune eco-teroriști.

Și ei ce sunt, activiști pentru cianură?

Mie îmi place să le zic într-un singur cuvânt: multinaționale.

Cerul la Roșia Montană.

Citiți și alte articole pe aceeași temă.