Publicitate
Iată o mică poezie ca să te ajute să-ți imprimi în creier chestia asta:Dubstepul e o rafală de pârțuri.Dubstepul e o rafală de pârțuri.Dubstepul e o rafală de pârțuri.Dubstepul e o rafală de pârțuri.Și râgâieli.Și iar pârțuri.Uită-te la videoclipul de mai jos dacă vrei să te documentezi mai bine.
Știi ce e gustul ăla ușor metalic din gura ta? Căldura pe care o simți în brațe? Sau privirea încețoșată? Înseamnă că-ți fierbe sângele. Știm cum te simți, pentru că și nouă ne fierbe sângele.Ok, nimeni nu vrea să fie un tocilar muzical încălțat cu aceiași adidași negri Reebok clasici, care se scarpină în bărbie și se plânge că „ăsta nu e adevăratul dubstep". Totuși, una e să-ți bați joc de un gen muzical și să-l transformi în ceva mai comercial și alta e să proclami că această versiune împrospătată reprezintă adevăratele rădăcini ale genului. Videoclipul ăsta merge atât de departe încât sugerează că cel mai recent tip de dubstep – sau brostep, dacă vrei – e, de fapt, dubstep. Bineînțeles că nu e așa.
Poate că ne facem de râs complet acum și analizăm un videoclip care a fost făcut ca o farsă. Dacă e așa, atunci e una dintre cele mai nuanțate satire pe care le-am văzut vreodată. Dar n-are cum să fie așa. Nu putem crede. Așa că vom continua analiza.Citește și: Am primit o piesă dubstep-rap numită „Kim Jong Trill" și n-am putut să n-o publicăm
Publicitate
De ce live set-urile de techno sunt de rahat
Am vorbit cu muzicienii români despre femeile care i-au inspirat
Cum e să fii o femeie DJ în România, direct de la tipele care se ocupă cu așa ceva