Publicitate
Randal Koene: Când aveam 13 ani, am citit Orașul și Stelele a lui Arthur C. Clarke. Acțiunea se petrece într-un oraș din viitorul îndepărtat, unde cetățenii sunt nemuritori. Există un calculator central care conduce orașul și care poate construi și deconstrui oamenii care sunt stocați în bănci de memorie. Pentru mine, acesta a fost un mod minunat de explorare a ideii că informația e ceea ce ne distinge pe noi, gândurile și creațiile noastre, de disipația graduală care este entropia din univers.Povestea a fost relevantă pentru mine pe vremea aceea pentru că eram foarte interesat de explorare și de toate tipurile de activitate creatoare. Cel mai frustrant lucru e limita de timp. Cauzată, bineînțeles, de propriile mele limitări; viteza limitată de gândire și creație și abilitățile mele cognitive și fizice limitate.Dacă ne percepem ca fiind procese care interacționează cu informația, asta deschide posibilitatea de a transcede aceste limitări. Dacă te poți îmbunătăți aproape arbitrar, atunci poți depăși toate limitele. Mi-a luat câțiva ani buni să procesez aceste gânduri și dorințe și modul în care le-aș putea realiza. „Mintea Independentă de Substrat" e cea care face totul posibil.
Publicitate
Un SIM nu e doar o inteligență artificială, ci o reprezentare a unei minți umane specifice – o minte umană descărcată într-un calculator. Neurologii sunt convinși în proporție de 99,9% că mintea umană, creierul, e un mecanism. Calculează, îndeplinește funcții, la fel ca un calculator. Dacă te prinzi cum funcționează, poți construi un înlocuitor pentru el. Ideea că poți copia o bucățică de creier e una destul de întâlnită și bine înțeleasă. De ce n-am face asta cu tot creierul? Și apoi de ce să nu-l încărcăm într-un calculator ca să putem procesa mai multe informații și să le stocăm mai bine, așa cum face un computer. Putem organiza gândurile în fișiere pe care le putem accesa când dorim.Deci, în viitor, dacă ne vom putea descărca creierele, corpurile noastre fără creier vor putea fi crescute în laborator? Sau vom trăi într-un corp de robot sau android?
Ar fi interesant să trăim într-o lume mai virtuală. Sau poate corpurile nu sunt construite să supraviețuiască în acest mediu, ci altundeva, în spațiu. Poate nu va mai fi nevoie să trăim pe Pământ pentru că nu va mai fi nevoie să respirăm oxigen. Practic, vor dispărea motivele biologice pentru mortalitate. Deci am putea iniția proiecte de artă sau științifice care în mod normal depășesc durata vieții unui om.Cum mapezi esența a ceea ce suntem? Cum traduci identitatea într-o serie de coduri?
Toate astea au legătură cu felul în care neuronii se conectează la alți neuroni. Când încerci să iei o decizie, activitatea din creierul tău e transferată dintr-un loc în altul. Felul în care funcționează aceste conexiuni sinaptice și faptul că au loc într-o anumită regiune îți creează un anumit tip de amintire.
Publicitate
Cred că tot ceea ce manifestăm – toată activitatea noastră din creier și tot ce experimentăm – se datorează felului în care funcționează creierul. Inclusiv conștiința. E o experiență să fii conștient de ce se petrece în jurul tău și de felul în care ești. O experiență e un mecanism, un proces care are loc în creier. Deci dacă faci o copie a acestui proces, sunt sigur că acea copie va include și conștiința.
Dacă ai o copie exactă a creierului întreg și nu elimini părțile asociate cu emoțiile, atunci de ce n-ai avea și umor sau empatie? Ai avea același simț al umorului în mintea independentă de substrat cu cel pe care-l ai în realitate. Să ai simțul umorului e doar un fel de a procesa activitatea care-ți trece prin creier, la fel ca pianistul care cântă Beethoven într-un anume fel.
Publicitate
Ar putea fi posibil în viitor. Ar trebui să ai suficient acces la ambele creiere ca să creezi un canal – un fel de comunicare radio între seturi individuale de neuroni – ca să poți face ca o imagine pe care o vede cineva să apară automat ca activitate în neuronii celuilalt creier. Poți face genul ăsta de chestii dacă ai destul acces, și asta încerc eu să fac cu proiectul meu: să obțin cât mai mult acces.Care e principalul motiv pentru care vrei să-ți încarci mintea?
Sunt de părere că oamenii, atât individual, cât și ca specie, ar beneficia enorm dacă ar avea o adaptabilitate mai mare. Felul în care se dezvoltă tehnologia informației înseamnă că deja circulă cantități imense de informații pe care doar mașinile le pot înțelege, pe noi ne depășesc.Vom avea o altă formă de viață cu care vom intra în competiție, fie că e vorba de calculatoare sau de o civilizație extraterestră pe care o vom întâlni în călătoriile noastre sau de alte animale cărora le vom dezvolta inteligența. Dacă vor exista și alte forme de viață gânditoare, care au țeluri și care își vor modifica mediul înconjurător în felul lor, asta va afecta și mediul nostru înconjurător. E pozitiv să ținem pasul cu ce se întâmplă, prin adaptare.
Îmi imaginez că vom dori în continuare să creăm noi ființe derivate din noi înșine. S-ar putea să găsim noi moduri de a ne reproduce, mult mai creative decât sexul. Vom explora și vom descoperi multe lucruri noi.
Publicitate
Deja am reușit să încărcăm mintea unui vierme, dar creierul lor funcționează într-un mod foarte diferit de al mamiferelor. Dar, în zece ani, cred că va fi posibil să încărcăm mintea unei musculițe. De acolo, e greu de prezis cât va dura până vom reuși să descărcăm un creier uman în întregime, dar sper să se întâmple în timpul vieții mele.Mulțumesc, Randal.Traducere: Oana Maria ZahariaMai multe despre mintea umană:
Oare trăim într-un calculator în momentul ăsta? Cum să trăiești mai bine prin existențialism pozitiv? Facebook construiește un creier artificial inteligent cu ajutorul informațiilor tale