„Puie Monta!” Cum au votat ieri analfabeții din România

​Aseară în Piaţa Universităţii s-a strigat: „Puie Monta!" şi pariez că nimeni de acolo nu bănuieşte că, odată cu ei, cineva din ţara asta chiar a votat cu candidatul „Monta". Vi-o prezint pe Muşcata, „decât-Muşcata-şi-atât" pe numele întreg, analfabetă, mamă, tânără şi sănătoasă, înfiptă în nămolul din bătătura ei din satul Dobreni, comuna Vărăști, județul Giurgiu, echilibrându-se cu un plod atârnat la subţioară. Mâna dreaptă şi-o odihneşte în şold, după ce tocmai a fost la vot: „Monta! Monta! Să ne bage curent şi să ne bage mâncare!".

„Decât Muşcata şi atât" nu e singură în lumea ei. În România sunt aproape un sfert de milion de analfabeti cu drept de vot, cetăţeni care nu ştiu să citească nici măcar ce este scris pe unul din cele două chenare pe care s-a pus ştampila. Avem cei mai mulţi neştiutori de carte din Europa şi, implicit, cei mai mulţi alegători fără carte. Numărul lor e atât de important, încât ei pot decide, practic, soarta alegerilor pe întreaga ţară. S-a văzut acum cinci ani, când diferenţa dintre Geoană şi Băsescu a fost de doar 70 de mii de voturi, în condiţiile în care analfabeţi votanţi sunt de trei ori mai mulţi.

Aşa că, ieri, am fost să văd cum au votat cei care nu ştiu cine candidează şi mai ales să mă lămuresc cum de au ştiut să voteze cu unul sau cu altul, dacă pentru ei semnele PSD şi ACL scrise negru pe hârtie albă nu au nicio semnificaţie, ci reprezintă doar ceea ce sunt: ceva negru pe o o hârtie albă.

Înainte să purced în aventură, fă un mic exerciţiu de imaginaţie: ieri când ai fost la vot, nu ai avut în faţă două chenare scrise „PSD" şi „ACL", ci ai găsit semnele „ﻼﻼﮚ" şi „ﻻﮚﻼ". NU ştii ce scrie acolo? Atunci cum alegi dintre un candidat sau altul? Cam aşa s-au simţit ieri în faţa buletinului de vot şi analfabeții. Să vedem aşadar cum au făcut ei.

Este ora 6:59 dimineața peste toată România, iar la 40 de kilometri distanţă de capitala ţării alegătorul Nicu, „fără clase", păşeşte plin de entuziasm pe poarta secţiei de votare din satul Dobreni. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, aici sunt sunt cei mai mulţi analfabeţi din mediul rural din Giurgiu, judeţ care este la rândul lui fruntaş ca număr de oameni fără şcoală - zece mii. Alegătorul Nicu este punctul acela minuscul din statistici. „Pui şi eu ştampila ori pe ăla, ori pe ăla, indiferent care o fi. Ce, trebuie sa citesc? Văd şi eu acolo, pui și eu stampila și termin". Şi iată-l pe Nicu ieşind din cabină cu zâmbetul pe buze. A votat cu „Petre Roman, Constantinescu, Iliescu".

Nici nu termină bine de cântat cocoşii în sat, că deja secţia din Dobreni este plină de votaţi. Se stă la coadă. Are şi Giurgiu diaspora lui. „Dias-Pora!" strigă unul din ei crezând că sunt două cuvinte, nu unul. „Dias!Pora!" Înăuntru, urna de vot devine întruchiparea Sfintelor Moaşte. Oamenii îsi fac cruce înainte de a-şi da drumul la buletinul ştampilat. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Votat.

Se votează cu zecile, se votează cu sutele. În urna transparentă foile de vot cad cu balans înainte de aterizare, precum frunzele din copacii de afară. Multe din foi se deschid când ajung la fund, rânjind o ştampilă pusă pe sigla cu trandafiri a PSD. Deci iată un indiciu menit să ajute şi pe cei care nu ştiu să citească: văd trandafirii desenaţi acolo şi paf! Votează Ponta. Sau cel puţin aşa cred ei că, năstruşnică soartă potrivnică neştiutorilor de carte, un trandafir are şi sigla PDL din interiorul chenarului cu ACL.

„Am pus votarea la tan-da-fir!", strigă Gheorghe arătând semnul victoriei la ieşirea de la urnă. Gheorghe nu ştie să scrie, dar nici nu prea ştie nici să vorbească. „Tan-da-fir", îmi zice, uitându-se la consăteni, că nu înţelege ce-l întreb. Îşi flutură cartea de identitate pe la nas, arătându-mi abţibildurile cu voturile de pe spate. Şi le pune în dreptul inimii şi le ţine aşa, de parcă ar avea mici decoraţii militare în piept.

Abțibildurile ălea, la care mulţi dintre noi nici nu ne uităm, sunt tratate ca o comoară fermecată în satul analfabeților din Giurgiu. Par atât de valoroase, că unul din ei intră să mai voteze o dată, ca să şi-l mai pună o dată pe cartea de identitate. Îl cheamă Alexandru Toma, nea Sandu pentru cunoscuţi, şi tocmai a fost dat afară din secție cu frumuşelul, pentru că cei din comisie şi-au adus aminte ca mai votase de dimineață. El spune că nu voia să ştampileze din nou, ci doar să mai obţină un abţibild pe spatele cărții de identitate. Cel de dimineaţă s-a topit într-o baltă în care ar fi scăpat buletinul.

Nea Sandu a votat cu convingere. „Cu cine?", l-am întrebat. „Am pus pe partea dreaptă!". Iată că, pentru o parte din electoratul de ieri, dreapta şi stânga nu au doar o semnificaţie de doctrină politică, ci de direcţie de nimerit cu ştampila, iar dacă ai pus-o pe dreapta, nu însemană că eşti alegător de dreapta, ci ştampilator de partea aia a hârtiei.

Alexandru Toma are mari dificultăţi în a spune cine candidează la alegerile unde tocmai a votat şi unde era să voteze şi de două ori. Vorba vecinei sale de peste drum, analfabetă: „Ce ştim noi cine e Moţatul şi care-i Bălţatul?". Totuşi, îi vine în cap numele premierului: „Ponta candidează!. „Cum îi zice ăluilalt?", întreb cu voce de telefonistă, pentru că-mi astup nările, ca să nu-mi intre aburii alcoolului degajaţi de sub cozorocul lui ponosit.

„Cine candidează?", „Ălălalt", spune Alexandru, dar își dă totuşi interesul să afle răspunsul. Aşa că hop! se pune în mijlocul străzii și oprește o maşină, să-l întrebe pe şofer: „Șefu, cum îl cheamă pă ăla, după Ponta? Ăla, ungur! Al doilea candidat?". Şoferul beleşte ochii de uimire că a fost oprit pentru atâta lucru, dar îi bălmăjeşte un „Iohannis" pe geamul deschis al maşinii şi pleacă mai departe. „Iohannis", repetă victorios Alexandru și rânjește satisfăcut. „Iohannis şi mai cum?", mă fac eu al dracu. Oftează. Ieri după amiază, pe drumul comunal DC34, traficul a fost îngreunat de un incident. Un cetăţean turmentat nu ştia cine candidează.

Drumul pe care Alexandru opreşte maşini duce la secţia de vot şi e proaspăt asfaltat. L-a turnat primarul PNL-ist în campanie, ca să arate alegătorului cât de netede pot fi uneori căile omului, dacă ştampilează unde trebuie. Abia acum câteva zile s-a uscat betonul, cu subînţeles: votaţi cu cine trebuie, să fie asfalt şi prin alte părţi. Şi e loc de asfalt berechet. Majoritatea uliţelor din sat arată de parcă ar fi tranşee şi chiar au nume de tranşee. De pildă: „Linia a treia", care se intersectează cu „Linia întâi". „Linia a treia" e un fel de drum, dar doar dacă circuli cu tancul. Aici locuiesc cei mai mulţi analfabeţi din sat.

E o comunitate de romi spoitori care trăieşte în case găurite ca sita. Nu au curent electric. Ei, cei din Linia a treia, analfabeţii nimănui, merg de fiecare dată la vot cu gândul că cineva îi va lumina şi pe ei măcar pe latura electrică, dacă nu pe partea intelectuală. La alegerile locale din 2012, primarul le-a înălţat la mişto nişte stâlpi de lemn, ca să arate că, dacă va ieşi cine trebuie, va aduce cablurile „cu curentul" mult aşteptat.

Aşa că analfabeţii au dat buluc la urnă, să nu cumva să iasă altul. Şi a fost cum au vrut ei. Dar degeaba. Se împlinesc doi ani de când a ieşit cine trebuie, timp suficient să-şi dea seama că au fost traşi pe sfoară. Stâlpii din lemn fără de cablu sunt doar decoraţiuni exterioare de atras berzele la cuib şi oamenii la vot. „Arată ca lumânările la capul mortului", suspină votanta Stanca Maria.

Ieri la secţia de votrare din Dobreni, după numărarea tuturor voturilor, Victor Ponta zis şi Monta a câştigat detaşat, cu 70% sufragii, zdrobindu-l pe „ălălalt care vrea să fie". Prezența a fost şi ea copleşitoare. 60 de procente. Însă nu pot spune că au votat numai analfabeţi.

Iată, de pildă, domnul Titel. Domnul Titel este instalatorul sanitar din sat, repară veceuri şi chiuvete, deci are o meserie pentru care nu îţi trebuie cine ştie ce carte. Totuşi, la nivelul de educaţie din Dobreni, pe Titel l-ai putea include în elita intelectuală a satului. Mai ales că se caracterizează chiar el: „Eu am citit două vagoane de cărţi!".

Titel are şi admiratori pentru nivelul de eminenţă la care a ajuns. Doamna de la magazin mă întreabă: domnu Titel, dar de ce dumneavoastra spuneți «un pachet cu țigări» și nu «un pachet de țigări?». Iată, aşadar, că, pentru a afla de ce au vot atât de mulți alegători în Dobreni, îl voi lăsa de Titel să ne elucideze. „S-a votat pentru că aşa e moral. Că dacă nu ai fost la vot, dar după ieşi să protestezi, îţi dau două palme după ceafă cu piciorul".

Au trecut doar câteva ore de la aflarea rezultatului final. Dobreniul a votat cu Ponta, dar s-a trezit cu „celălalt care vrea să fie". De astăzi şi până la următoarele alegeri oamenii de pe Linia a treia vor fi ca şi cum nu ar fi fost niciodată. Pentru cel ales şi pentru cel neales, pentru Bălţatul sau pentru Moţatul, pentru „partea stângă" sau pentru „ailaltă dreaptă", 230 000 de analfabeţi din România vor intra în nămolurile de pretutindeni şi se vor face nevăzuţi. Şi, poate nu din vina lor, ci a altora, vor sta aşa inutili ca nişte stâlpi de curent fără cabluri, înfipţi în ţară ca lumânările la capul mortului.

Urmărește-l pe Alex Nedea pe ​blogul său.

Citește și:
​Mica enciclopedie de hateri proști ​Cum te ajută Dan Diaconescu să-i identifici pe cei mai proști dintre români ​Cum să fii mai puțin prost și sărac în 2014 ​Tabloidizarea României începe de la balul facultății de jurnalism ​Analfabeții sunt o categorie vulnerabilă manipulată de politicieni