Fraudarea alegerilor este una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti

Plimbarea, bătaia și alcoolizarea electorală, împărțirea de bani și falsificarea buletinelor de vot existau și la 1850.

|
13 noiembrie 2014, 3:23pm

Foto: Costică Acsinte, 1945

Cei 150 de ani de când avem alegeri mai mult sau mai puțin democratice ne-au permis să dezvoltăm câteva obiceiuri frauduloase electorale pitorești, care sunt mărturie vie a spiritului inovativ românesc, al dărniciei politicienilor noștri și al celor care ne guvernează. Dacă o parte dintre aceste datini se găsesc și la alte popoare din estul Europei și chiar în țări subdezvoltate, geniul românesc le-a adaptat la realitatea carpatică și a creat obiceiuri pline de poezie.

Obiceiurile sunt compuse în primul rând din ritualuri duminicale - așa cum este plimbarea electorală, bătaia electorală sau alcoolizarea electorală. Bogata noastră tradiție în domeniul fraudelor la vot a creat personaje cu ocupații tradițional electorale, care își au locul lor de vază lângă colindători, călușari și urșii dansatori. Citez aici „mardeiașul" sau bătăușul electoral, ocupație care din păcate s-a pierdut cu timpul și nu a mai fost întâlnită de antropologi decât în comunitățile rurale. Însă am reușit să păstrăm peste veacuri o ocupație tradițională: aceea de turist electoral, cu care ne putem mândri, căreia putem să-i închinăm doine și balade. Mai jos o listă non-exhaustivă de obiceiuri care ne-au fost transmise din moși-strămoși până astăzi.

1. PLIMBAREA ELECTORALĂ

Foto: Costică Acsinte, via Flickr

Turismul electoral este obiceiul electoral fraudulos românesc prin excelență. Este esența noastră românească, ce dovedește cum românul se mobilizează din spirit civic. Pentru că, nicăieri în alte țări vecine nu există instituția listei electorale speciale, turismul electoral este o datină exclusiv românească.

Românul nu e plimbăreț din fire. Pe vremuri, duminica, stătea acasă pe lângă foc și spunea ghicitori, azi îl găsește în weekend pe canapea, la televizor. Însă în ziua alegerilor românul se trezește cu chef de plimbare. Merge să viziteze rudele din satele învecinate și merge cu rudele la vot. Obiceiul e întâlnit mai ales în sudul României, pe moșiile boierilor PSD.

Obiceiul datează de dinainte de 1850, de când votau numai cei mai bogați dintre boieri. Aceștia atrăgeau musafiri din alte județe, pentru a câștiga alți partizani. Dacă alegerile erau în zile diferite, își puneau cei mai buni cai la trăsură și mergeau de la București la moșiile de la țară, ca să mai voteze o dată. La alegerile din 1885, opoziția se plângea că trăsurile administrației erau folosite ca să ducă alegătorii de colo-colo și că chiar un tren special a fost folosit pentru a aduce alegători la București.

În zilele noastre politicienii organizează concursuri pe echipe, ca să bifeze cât mai multe liste electorale suplimentare în secții de votare. Premiile sunt în bani sau în natură, în funcție de dărnicie. Competițiile au loc în cea mai bună înțelegere și cu spirit de fair play, pentru că interesul tuturor e participarea cât mai mare. La sfârșitul zilei câștigă cine fură participă mai bine.

2. FALSIFICAREA BULETINELOR DE VOT

Victor Ponta în 2009 - sistemul lor (de fraudă) a funcționat mai bine

Mult mai greu de documentat decât alte obiceiuri electorale frauduloase este falsificarea buletinelor de vot în ziua de astăzi, de aceea nu putem să evaluăm dimensiunea acestui obicei. Prin mărinimia lor, politicienii români au evitat să introducă metode mai sigure de vot, cum ar fi buletine de vot cu elemente de siguranță, cum există la popoarele vecine și chiar mai puțin dezvoltate. Folosirea ștampilei pentru vot ușurează răspândirea acestui obicei: în țările unde alegătorul trebuie să scrie cu pixul pe buletinul de vot, se poate observa dacă buletinele au fost fraudate. În România, cei care vor să fraudeze buletinele de vot sunt la adăpostul anonimatului ștampilei.

Documente de epocă arată dimensiunea istorică a acestui obicei greu de documentat astăzi:

„La alegerea delegaţilor pentru colegiul III de Brăila, în comuna Viziru, primarul n-a lăsat să se introducă în urnă decât acele bilete ale administraţiei, care erau scrise de mâna notarului şi ajutorului de primar şi care purtau numele candidaţilor administraţiunei." (sursa)

Alți istorici exemplifică aplicări originale ale acestui obicei:

Existau urne cu fundul deşurubabil, în care erau înlocuite voturile. (sursa)

3. ÎMPĂRȚIREA DE BANI

Alegerile sunt un moment de mărinimie a politicienilor. Împărțirea de bani sau de alte foloase materiale e un obicei pe care îl întâlnim azi în special în mediul rural. În 2008, la alegerile locale din Ștefănești, în suburbiile Bucureștiului, un vot se trafica la o sută, două sute de euro. Alegerile au fost anulate după ce sute de alegători s-au legat de gardul secției de votare, pentru a putea să-și exprime dreptul de vot.

Vot la Ștefănești, 2008

Se pare că împărțirea de bani e un obicei relativ recent, pentru că în trecut politicienii mobilizau masele mai ușor cu alte instrumente, cum ar fi bătaia electorală și alcoolizarea electorală.

4. BĂTAIA ELECTORALĂ

Foto: Costică Acsinte, viaFlickr

Așa cum spuneam, din păcate acest obicei s-a pierdut în negura istoriei noastre mai mult sau mai puțin democratice. Bataia electorală anima actualitățile zilei și era dovadă de mare implicare cetățenească. Însă jurnale ale epocii stau mărturie pentru bogația acestui obicei. Iată câteva citate din memoriile lui Constantin Argetoianu, om politic activ la începutul secolului XX:

10 decembrie
„La Herendeşti (jud. Severin) primarul şi fiul său (liberali) au fost omorâţi de gardişti. La Târgovişte bătaie în regulă: gardiştii erau să pună ieri mâna pe Prefectură. În Ialomița, bătaie, capete sparte. La Bacău același lucru."

20 decembrie
„Ziua de ieri, ultima a campaniei electorale, a fost relativ liniștită. N-au fost omorâți decât vreo doi oameni și răniți vreo 10, într-o încăierare, la Vințul de de Jos, în judeţul Alba. S-au ciocnit naţional-ţărăniştii cu liberalii."

23 decembrie
„Cenzura a oprit orice știre din județe, dar încep oamenii să sosească la București și să povestească. S-a bătut, s-a sechestrat și s-a omorât. O masă compactă de unguri, o vale întreagă cu patru, cinci mii de voturi a fost oprită prin cordoane de jandarmi să meargă spre oraș, să voteze. Câteva sute au căutat să treacă totuși, dar sub pretext de rebeliune, jandarmii au făcut uz de armă, au ucis doi şi au rănit grav şapte alţii."

Acest obicei era cimentat de existența personajului tradițional zis „mardeiaș", adică bătăuș angajat să mobilizeze și să distreze masele de alegători. Iată o altă mărturie istorică:

„Filipescu s-a avântat în învălmăşeala electorală şi a fost demn de gloriile lui trecute: precedat de o întreagă echipă de bătăuşi vestiţi, conduşi de un atlet de meserie, un anume Condruţ, s-a dedat în întrunirile de mahalale la cele mai nesăbuite violenţe." (sursa)

Și astăzi mai vedem încăierări sportive cu ocazia alegerilor, așa cum vedem din această știre recentă:

„Purtătorul de cuvânt al PSD Cluj a fost lovit cu pumnii și picioarele, duminică seara, în timp ce se afla în zona Prefecturii Cluj, unde a avut loc un protest al ACL, de un fost membru al PSD, originar din Congo, Gaston Bienvenu Mboumba Bakabana, care trăiește în România. Au intervenit jandarmii care supravegheau protestul și care l-au dus pe agresor într-o dubă."

5.ALCOOLIZAREA ELECTORALĂ

Foto: Costică Acsinte, via Flickr

Surse scrise recente despre acest obicei românesc arată că el este practicat în toate duminicile, dar cu precădere gratis în duminica alegerilor. Legea electorală interzice vinderea de băuturi alcoolice în jurul secției de votare, ceea ce reduce semnificativ locurile în care activiștii de partid pot oferi gratis băutură alegătorilor. Dar alcoolul e un ingredient de nelipsit în atmosfera magică a alegerilor:

„O ştampilă cu menţiunea "Votat" a dispărut ieri dimineaţă la ora 11.00 din secţia de votare nr. 125 din Lupeni. La ora 17.00, un cetăţean vizibil afectat de cât alcool consumase s-a întors cu ştampila la secţia de votare cerându-şi scuze, spunând că nu şi-a dat seama că a băgat ştampila-n buzunar. Poliţia l-a luat la întrebări şi i-a făcut dosar penal." (sursa)

Nu doar alegătorii au nevoie de un mic ajutor ca să se hotărască cu cine să voteze, câteodată și membrii secției de vot trebuie să-și facă puțin curaj:

Un extras din presa anului 2012:

„Președintele Secției de votare nr. 97 Cluj-Napoca ne-a sesizat ca locțiitorul secției a dispărut o anumită perioadă de timp, după care acesta a fost descoperit sub influența alcoolului, în toaletă. A fost sesizată și Poliția, care a făcut cercetări la fața locului și l-a amendat."

Din documente istorice știm că acest obicei ne este transmis de la înaintașii noștri, de exemplu în 1885 alegătorii primeau cadou vin la pachet cu afișul electoral.

Alt exemplu, academicianul Bălăceanu Stolnici povestește rolul alcoolului în ziua alegerilor în mediul rural, în perioada interbelică:

„Alegătorii erau mituiţi cu ţuică şi de aceea alegerile se puteau pierde sau câştiga la cârciumă. Băutura era cea mai importantă şi cârciuma era locul de campanie electorală."

Turism, bani, alcool, bătăi, iată obiceiurile noastre electorale istorice. Ne putem întreba cum ar decurge un tur de scrutin fără aceste pete de culoare și de originalitate. Paginile istoriei rămân deschise pentru noi fapte de mărinimie politicienească și de aventură ale alegătorilor curajoși.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre vot:
Și care-i problema dacă-mi fură un cocalar votul?
Întrebarea zilei: Ai vota cu Ceaușescu?
Observator la referendumul pentru Roșia Montana
Îmi vând votul: Ce îmi dai ca să te votez?

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE