Cum vrea SRI-ul să ne reguleze internetul și de ce e asta amuzant

UPDATE: Deşi părea irealizabilă, s-a adoptat legea în care providerii de net sunt obligaţi să le ofere serviciilor toate informaţiile despre tine. Eu mi-aş şterge istoricul de la browser şi mesajele către dealer, dacă aş fi în locul tău.

Un general SRI s-a trezit să discute despre internet. Unul dintre sutele de generali ai României. Că avem la fel de mulți ca SUA pe o miime de armată. Sunt din seria muncă de birou și promovare pentru pensii grase. Ei bine, băiatul ăsta, Dumitru Dumbravă, care e pe bune și nu e personaj din Frații jderi, a comentat deunăzi, la Comisia de Tehnologia Informațiilor și Comunicații din cadrul Camerei Deputaților următoarea frază încrâncenată:

„În fiecare secundă sunt opt noi utilizatori ai Internetului și 18 victime ale diverselor fraude pe Internet. În 24 de ore se scriu 250 000 de coduri malițioase. Un troian poate să infecteze în zilele noastre 1,2 miliarde de PC-uri. Noi putem să avem răbdare, dar realitatea obiectivă și virtuală nu are răbdare cu noi. Câte victime au fost în cele două săptămâni de secunde de când discutăm noi această lege?".

În caz că nu știți despre ce propunere de lege e vorba, ei bine, una care ar reglementa securitatea cibernetică, permițând percheziția informatică și în cazul în care persoana nu a comis vreo infracțiune, fără a fi necesar acordul unui judecător. Mai ales dacă ai calculatorul virusat și, fără să știi, acesta e folosit într-un atac pe interneți. La judecător n-are rost să te duci pentru că, „dacă mergi cu computerul la depanat, nu treci mai întâi pe la judecător, ca să-i ceri avizul ca depanatorul să se uite în computerul tău", spune el. Evident că mulți hipsteri care n-au ce face acasă au început să țipe că vai, drepturile civile, că hau, dreptul la intimitate. Nu vă impacientați, ajungem și la alea. Dar mai întâi să-l auzim pe Dumbravă cum ne zice.

„Să ne imaginăm că Internetul e ca un sistem de drumuri pe care circulă și mașini ale statului – pompieri, armată, poliție – dar și mașini ale privaților. Ce ar însemna ca codul rutier să fie opozabil doar instituțiilor statului, pentru că privatul și-a cumpărat mașina din banii lui și poate oricând intra în mașina pompierilor sau ambulanței? Sigur că privații nu au aceleași obligații ca instituțiile statului, dar intrând pe drumurile publice, pe Internet, ai o minimă obligație. Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român. (…) Nu văd nimic rău în a pune puțină regulă într-un domeniu care acum e oarecum anarhic, adică circulăm ca la începutul secolului cu trăsuri cu cai. Acum circulăm sigur, dar repet, pentru că mașinile noastre au obligația la doi ani să-și facă ITP-ul, să facem revizia, mă deranjează, că mă costă bani, dar atâta timp cât asta înseamnă siguranță… îmi înmatriculez mașina, că așa e frumos, să se știe cine e în spatele volanului…"

Totuși, are dreptate. Internetul e un loc public și trebuie reglementat. Cum îți asumi ce faci ca șofer pe stradă, ar trebui să îți asumi și ce faci pe internet. Și ca să folosesc analogia lui cu mașinile, da. Sunt de acord să se înmatriculeze și calculatoarele. Să se știe ce IP e al cui. Dar să mă controlezi tu pe mine în portbagaj fără permisiunea mea sau fără mandat nu prea sună legal. Și dacă ai impresia că fac ceva ilegal fix acum, îmi oprești internetul. Nu ai absolut niciun motiv să mă cauți în calculator. Și oricum, nu ai cum, fizic, să faci asta.

Pentru că informatica nu funcționează cum speri tu. Nu vă mai construiți strategiile după ce vă uitați la Die Hard 4. E un film. Știu că pare un documentar despre amenințările cibernetice, dar nu e. Am să explic într-un mod în care o să fac toți inginerii să mă creadă idiot, dar pe bune, pentru restul e mai bine așa. În realitate orice transmisie pe internet este codată. Chiar dacă poți citi ce date intră și ies dintr-un calculator, fără codul prin care intră și ies, nu afli nimic. Iar codul ține de metoda de transmisie. De exemplu, tu îi trimiți poze cu cucul pe facebook gagică-tii. SRI-ul nu are cum să vadă asta fără să îi lase Facebook. Și ăia nu au absolut niciun motiv să facă asta și nici vreo datorie legală. Ce vede Facebook, vorbim mai încolo.

Iar ca să vezi ce am eu pe hard, trebuie sa vii să mi-l iei din casă. Moment în care pot și eu să mă plâng penal de abuz, dacă nu găsești nimic. Desigur, ai putea să o faci și online. Dar trebuie ori să mă convingi să instalez un program care să-ți permită asta, ori să mă păcălești. Prima nu o să se întâmple niciodată și a doua e fix genul de ilegalitate pe care SRI-ul behăie că vrea să o oprească. Și dacă aveți impresia că o să ne oblige, ei bine asta nu se întâmplă nicăieri. Nu o să fim primii. E ca și cum ți-ar instala o cameră de filmat în veceu. Nu ne-ar lăsa nici UE.

Toată treaba asta cu SRI-ul e o discuție inutilă. Niște moși care încă au telefon cu roată au citit trei note informaționale despre internet și au venit cu o propunere irealizabilă din ce au dedus ei de acolo combinat cu ce au intuit din serialul CSI Miami. Iar niște dameze care n-au înțeles din internet decât selfie și Farmville s-au panicat. Dar din punctul de vedere al unui om normal, arată ca și cum o gașcă de boșorogi senili amenință niște autiști cu unicorni laser și ăia țipă că e ilegal să ai unicorni laser. Sunteți tâmpiți, nu există unicorni laser! Plecați acasă toată lumea! Nimeni nu vă fură documentele secrete de pe hard și nimeni nu vă găsește folderul cu pornografie infantilă. E doar un drob de sare, ca-n Prostia omenească.

Încă mai sunteți aici? Atunci să vorbim despre intimitate. E un drept esențial omului, de acord. Dar lumea s-a schimbat. Acum o mie de ani, orice spațiu era intim, dacă nu era pe proprietatea cuiva. Unde nu exista proprietate, nu existau oameni. Acum e invers. Singurul tău spațiu intim e pe proprietatea ta. În locul clar și explicit al tău. La tine în casă și în baie. Orice spațiu al nimănui, e de fapt al tuturor. Și în pădure ești văzut de satelit. Și pe internet de absolut oricine vrea tare să te vadă. Nu mai cere intimitate într-un loc care nu e al tău, doar din cauză că nu e nici al celui care vrea să-ți violeze intimitatea. Nu o să o mai ai nici tu, nici oricine altcineva vreodată.

Tot ce poți face e să te asiguri că ți-o păstrezi și în spațiul tău personal. Și momentan, cel mai bine poți face asta dacă înțelegi că internetul nu este spațiul tău personal, chit că uneori pare.

Ne ferim de SRI când Google și Facebook adună mai multe date cu caracter personal despre noi decât ți-ai putea imagina. Genul ăsta nou de companii au cel mai sinistru mod de afacere. Îți oferă un mod de a-ți ușura viața complet gratis. După care încep să te sugă ușor. Niște reclamă în locuri unde înainte nu era. Targetată bine pe sfecla ta atent studiată de roboți, din tot ce pui online. Și nici nu știi când.

Alaltăieri am intrat prima oară pe telefon de pe Google Play. Și direct îmi recomanda aplicații de Hearthstone. Aflase că mă joc din mailurile mele, pe care mi le-a scanat frumos în prealabil. Nu pot să zic că mă deranjează. Pentru că am grijă să pun pe internet doar lucruri despre mine pe care nu m-ar deranja să le știe oricine. În schimb mă enervează modelul ăsta de afacere. Nu faci un produs bun cu un preț pe măsură. Faci un produs gratis, după care, încet-încet îl scumpești, bazându-te pe obișnuință și presiune socială pentru ca utilizatorul să plătească fără să se simtă deranjat că brusc nu mai e gratis. E fix modelul pe care se vinde heroina.

Genul ăsta de companii îți dau un loc moale și confortabil în care să-ți așezi intimitatea și într-un final uiți că e locul lor și până la urmă fac ce vor acolo. Nu e contul tău de Facebook. E contul lor. Tu doar îl folosești. Nu e contul tău de Gmail. E contul lor. Tu doar îl folosești.

Vrei intimitate pe internet? Nu-ți mai pune informații intime acolo, idiotule! Și dacă vrei să transmiți cuiva ceva pe internet, sunt foarte multe metode sigure și anonime să faci asta. Folosește-le.

Pe scurt, n-ai grijă cu SRI, că-s inutili și proști. Ai grijă ce pui pe internet, că doar din cauză că nu e al nimănui, nu înseamnă că e al tău, iar drobul ăla de sare de pe sobă nu o să cadă să-ți omoare copilul. Dacă e ceva, muți copilul.

Citește și alte articole de Radu Alexandru:
Lupta tuciuriului de la Epic Show cu religia De ce mi-e silă mie de actori şi valori Goran Bregovic se servește cu Salam