Faceți cunoștință cu tipul care deține cea mai mare colecție de fotografii cu stații de autobuz sovietice

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Faceți cunoștință cu tipul care deține cea mai mare colecție de fotografii cu stații de autobuz sovietice

Singurul mod prin care artiștii din Uniunea Sovietică își puteau exprima creativitatea erau stațiile de autobuz.

Chris Herwig e un fotograf obsedat de stațiile de autobuz din fosta Uniune Sovietică. Acum le-a strâns pe toate în cea mai mare colecție de fotografii cu stații de autobuz sovietice din lume, după cum spune el. A lansat de curând o campanie pe Kickstarter care să-l ajute să-și publice cartea.

VICE: Cum ai ajuns să fii pasionat de stațiile de autobuz din Uniunea Sovietică?
Chris Herwig: Pur și simplu sunt foarte mișto. Mă așteptam să aibă o stație standard, nu atâtea feluri. O prietenă din Letonia mi-a spus că pe vremuri puteai comanda tocăniță de pui la o cantină din Riga și avea fix același gust ca tocănița de pui din Vladivostok. Totul era la fel, ca și cum respectau cu sfințenie aceeași rețetă peste tot.

Publicitate

Ca în McDonald’s?
Da. Dacă ceva era de căcat, atunci era de căcat pentru toată lumea. Nu știu din ce motiv, stațiile de autobuz au făcut excepție. Era una dintre puținele metode prin care artiștii puteau face bani pe vremea aia. Așa că au profitat la maximum de asta și au fost foarte creativi cu stațiile de autobuz.

Oamenii nici măcar nu le mai folosesc. Unele sunt dezgustătoare, sunt întunecoase, nu sunt deloc prietenoase. Altele sunt stații de autobuz normale sau au încercat să le facă cool și nu le-a ieșit. Majoritatea stațiilor mișto sunt grupate. Se vede dorința artiștilor locali de a înveseli cumva orașul.

Pe unele autostrăzi sunt stații de autobuz la fiecare 500 de metri, chiar dacă nu sunt deloc case sau sate în jur. Sunt autostrăzi și stații de autobuz înconjurate de lanuri de porumb.

În cartea mea încerc să le prezint pe cele mai interesante. Dacă sunt doar niște stații triste…nu știu…poate o să fac o altă carte cu stațiile de autobuz deprimante.

Rokiskis, Lituania

Știi cum a început acest proiect artistic cu stațiile de autobuz? De ce le construiau?
Cred că era o formă de artă publică. Un mijloc nesemnificativ prin care artiștii își puteau exprima creativitatea. Unele promovează culturile locale – de exemplu, unele din Kirghizstan au formă unei pălării populare kirghize.

Dar sincer, nu prea înțeleg ce era în capul lor. De ce dracu’ voiau stații de autobuz sofisticate? N-am idee. Asta le mai lipsea. Te-ai aștepta să găsești stații sofisticate în națiuni sofisticate.

Publicitate

Erau folosite vreodată ca stații de autobuz? Opreau autobuzele în ele?
Pe vremuri, probabil că da. Mai erau oameni care lucrau la ferme și probabil luau autobuzul. Am văzut și acum oameni care așteptau autobuzul lângă ele. Dar nu în ele, ci lângă.

Unora probabil li se pare ciudată ideea de a fotografia stații de autobuz vechi. Te-a criticat cineva pentru asta?
În Lituania, șoferul unui autobuz a strigat la mine să nu fotografiez stația de autobuz. Era o stație cool! Dar era mult gunoi în jur și arăta puțin sinistru din cauza asta.

În Kazahstan, oamenii strigau la mine nervoși când fotografiam stațiile de autobuz. Credeau căfotografiez ce e mai nasol în țara lor ca să arăt Occidentului. Încercam să le explic că, dimpotrivă, mie mi se păreau mișto stațiile de autobuz, unele dintre cele mai frumoase lucruri din țară, iar ei nu-și dădeau seama de asta.

În câteva țări am luat taxiul, ca să fiu însoțit de un localnic, m-am gândit că o să mă ajute să găsesc stații de autobuz mișto. Nu mă așteptam să fie fanatici ca și mine, dar mă gândeam că dacă au trăit acolo 60 de ani, tre’ să le fi observat. Nah, n-aveau nici cea mai mică idee. Se chinuiau, își frământau creierii și tot nu-și aminteau unde sunt stațiile de autobuz. Treceau în viteză pe lângă ele și trebuia să strig eu“STOP STOP STOP” și abia atunci realizau că era o stație acolo.

Abkhazia nu e tocmai o țară, dar pare a fi. S-au împrejmuit cu o graniță și se conduc singuri de vreo 20 de ani, deci bănuiesc că e un fel de țară. Încearcă să se desprindă de Georgia. Taximetristul care m-a dus prin țară s-a certat cu mine la sfârșit, când trebuia să-i plătesc. Nu figuram ca fotograf în registrele de la graniță, așa că dacă ar fi chemat autoritățile, aș fi avut ceva probleme. Și-a dus mâna la cap ca un pistol și-mi tot zicea că o să fiu împușcat dacă nu-i plătesc 20 000 de dolari. Abkhazii nu au voie să treacă granița spre Georgia și el m-a dus spre granița cu Georgia crezând că sunt un spion georgian.

Publicitate

Sunt panicoși în legătură cu fotografii pe-acolo. A trebuit să folosesc două carduri, unul cu fotografii pe care le putem arăta polițiștilor. Cardul cu fotografiile bune îl țineam în chiloți, nu mă căuta nimeni acolo.

Saratak, Armenia

Faptul că ai găsit stații de autobuz mișto în Uniunea Sovietică te-a făcut să-ți schimbi opinia față de comunism?
Asta e cea mai groaznică întrebare. Nu e corect să pui semnul egal între comunism și Uniunea Sovietică. Dacă mi-a schimbat părerea despre Uniunea Sovietică? Da. A desființat câteva stereotipuri. Am întâlnit mulți oameni amuzanți și trăsniți. Nu erau toți Stalin și Lenin, erau oameni obișnuiți care știau să se distreze.

De ce nu fotografiezi și tu oameni ca majoritatea fotografilor?
Înainte să fotografiez stații de autobuz am fotografiat și oameni. Am locuit în Kazahstan și am stat mult printre localnici, care erau foarte ospitalieri, chiar prea ospitalieri. Câtă votcă se bea înainte de 8 dimineața, ceva de groază…Într-un sat din nordul Kazahstanului, făceam niște fotografii pentru ONU și dimineața, chiar înainte de ore, directoarea școlii, în vârstă de 80 de ani, cu un băț în mână, m-a îndemnat severă: „BEA! GOLEȘTE PAHARUL!” Erau oameni foarte calzi și sinceri. Mă invitau peste tot să dorm la ei în iurtă. Toți au saltele și covorașe moi pe jos. Când ți se face somn, pur și simplu te tolănești printre ele și adormi ca o pisică. A fost minunat. Mi-e dor de perioada aia.

Publicitate

@carlylearson

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:Vice Blog