Sfaturi de la cel mai elocvent peşte din lume

Mickey Royal. (Fotografii: Mickey Royal)

Când aveam 18 ani îmi plăcea să umblu aiurea pe Facebook şi să găsesc cei mai ciudaţi oameni posibil. Presupun că era modul meu dubios de a încerca să înţeleg oameni pe care nu aş fi avut cum să-i întâlnesc în viaţa reală: avocaţi din Tanzania, surferi din Portugalia, dependenţi de cocaină din LA şi boxeri din Cambridge au intrat cu toţii în lista mea de prieteni şi mulţi au rămas acolo.

La un moment dat m-am împritenit pe Facebook cu un peşte numit Mickey Royal. E foarte elocvent, vorbeşte ca un predicător baptist, a trăit prin războiale cocainei din LA prin anii 80’, este autor publicat şi are nişte poze de profil geniale. Dintre toţi amicii mei virtuali Mickey e singurul de la care am învăţat ceva. Analizând viaţa sa de peşte, am realizat că ideea de a aplica un cod moral rigid în orice situaţie te limitează, iar moralitatea depinde de ceea ce-ţi spun părinţii că-i greşit sau corect. Chit că ideea de a închiria fofoloancele unor tipe pentru bani e absolut scârboasă.

Oricum mi-am dat seama de acest lucru fără să fi comunicat cu el, aşa că am luat legătura cu el ca să mă înveţe ceva mai important: nuanţele meseriei de peşte.

VICE: Salut Mickey. Care sunt tipurile de peşte?
Mickey Royal: „Peştele malac" este termenul universal pentru ăla cu mână grea. „Peştele calm” sau „peştele iubit” este termenul pentru unul cu o singură curvă, cu care e implicat romantic. Majoritatea termenilor depinde şi de regiune. Confuzii apar la atribuţiile profesiei. Există peşti, gagicari şi escroci şi toţi trei port fii peşti.

Tu ce fel de peşte ai fost?
Ca un campion la arte marţiale, am învăţat cum să mă poziţionez matematic.

Ok. Asta ce înseamnă?
Când aveam o centură albă în Kenpo, atacam de pe o anumită poziţie. Când am atins un anumit nivel puteam să atac de pe orice poziţie redistribuindu-mi greutatea. Când ajungi să fii un peşte de un anumit nivel, poţi să te transformi în ce vrei tu ca să-ţi atingi obiectivele.

Ce implică această transformare?
E aproape ca o transformare fizică în aparenţe, precum cea a unui vampir. Când un vampir devine un maestru vampir, el se poatr transforma într-un lup sau într-un liliac. În acelaşi mod un peşte maestru, unul cu experienţă, se poatre transforma în gagicar sau escroc că să-şi atingă scopurile.

Aha, deci tu ce fel de peşte erai? Unul malac?
N-am fos peşte malac. Nu-mi plăceau pentru că nu se foloseau deloc de psihologie. Eu sunt un savant al psihologiei, care ştie cum să le controleze minţile altora.

Mickey (în dreapta) în tinerețe.

Deci ai fost un peşte hipnotic?
Eu n-am fost niciodată violent cu femeile pe care le consideram ca o parte din familia sau prietenii mei. Dar am fost foarte violent cu cei care le făceau rău. Clienţii sadici, violatorii, ăia cu sex în grup şi dealerii erau duşmanii mei principali. Ei erau cei abuzivi, aşa că ne confruntam des. Eu eram onest, nu umblam cu mizerii.

Ce te-a inspirat să devii un peşte maestru bonom?
Un ou este ceva delicat. Dacă îl ţii prea aproape el o să cadă şi o să se spargă. Ţine-l prea strâns şi se sparge. E un echilibru delicat atunci când lucrezi cu psihicul uman fragil.

Văd.
Am observat că majoritatea peştilor sunt peşti malaci. Restul sunt doar gagicari, care fac pe peştii. Să ştii că pe străzile din Los Angeles nu vei găsi foarte mulţi peşti în costume roz şi galbene flamboiante. Am crescut în LA pe durata războaielor cocainei din 1980. Peştii ăia flamboianţi ar fi fost prădaţi şi futuţi în cur la mine-n cartier. Am venit din lumea crimei organizate în cea a peştilor, aşa că mi-am luat reputaţia de acolo.

Cum îţi administrai afacerea?
Îmi administram „familia roială” la fel cum fusesem crescut de a mea. Doar pentru că eram peşte nu însemna că trebuie să-mi sacrific principiile sau să-mi scad standardele din cauza acestei ocupaţii. Eu şi fetele suntem fiinţe umane în primul rând. Am tratat mereu fetele mele cu respect. Mâncam, operam şi locuiam ca într-o familie, fix ca pompierii, care stau împreună ca să fie mereu gata de acţiune.

Dacă ţii atât de mult la oameni, de ce ai devenit peşte?
De ce am devenit peşte? Nu-i de parcă marţi eram în corul bisericii şi miercuri eram cu fetele pe stradă. A fost o decădere treptată sau o ascensiune, depinde cum vrei s-o priveşti. Până să fac 14 ani fusesem deja înjunghiat şi împuşcat. E ca atunci când lucrezi în depozitul unui supermarket şi într-o zi vrei slujba de casier. Nu e mare schimbarea. Aveam vreo 19-20 de ani când am devenit peşte în loc să fiu interlop, dar mă ocupam parţial cu asta încă de la 16 ani.

Ai făcut bani mulţi?
Dealerii de droguri cu care am lucrat până la 13 ani aveau mai mulţi bani decât ar fi putut visa orice peşte, deci n-am făcut-o pentru bani.

Atunci ce ţi-a plăcut la meserie?
Eram atras de faptul că duminică seara peştii de pe Bulevardul Crenshaw erau mereu fericiţi. Nu erau împuşcaţi, nu-i bătea poliţia, nimeni nu voia să-i omoare. Toată lumea îi iubea şi ei erau băieţi stilaţi. Maniera şi prezenţa lor îi făcea pe dealeri să arate ca nişte sălbatici. Peştii păreau aristocraţi pe lângă cămătarii, escrocii şi dealerii, pe care-i ştiam. M-a luat sub aripa lui un peşte maestru, pentru c-a văzut că-mi iroseam calităţile pe stradă. Ştiam că cel mai mare muşchi din corpul meu era între urechi şi voiam să-l dezvolt.

Poţi să-mi împărtăşeşti ceva din înţelepciunea ta?
Cineva m-a întrebat o dată „care e mai puternică dragostea sau ura?” I-am răspuns aşa: aş alerga într-o clădire în flăcări ca să salvez o persoană iubită, dar nu mi-aş risca viaţa să intru acolo ca să ucid o persoană pe care o urăsc. Calităţile de lider, stilul şi tehnica mea vin din iubire. Le numesc pe fetele mele atât în public, cât şi-n privat „neveste”. Un bărbat sau o femeie ar face de zece ori mai multe ca să-i facă pe plac şi să-l protejeze pe unul pe care-l iubesc, decât pe unul de care se tem. Deci frica era o armă pe care o foloseam doar împotriva duşmanilor. Bordelurile mele erau un fel de cămine studenţeşti.

Marfă. Ai vreun sfat pentru peştii viitorului?
Unii sunt prinşi de alura îmbietoare şi de esenţa meseriei de pelte. E sentimentul ăla de nedescris când fantezia şi realitatea fac un copil născut din dragoeste numit „extaz”. Atunci devii dependent. Eu mi-am trăit toată viaţa în acel moment, dar n-am uitat de destinaţia mea. Majoritatea peştilor care ajung la nivelul meu îşi abandonează destinaţia, iar drumul lor devine unul fără de sfârşit. Ei rămân blocaţi pe o pantă descendentă. Eu rămân atent la destinaţie, nu la drum. Aşa sunt sigur că deciziile mele vor fi pragmatice.

Mersi de interviu, Mickey.

Citiţi mai multe despre Mickey Royal pe siteul său.

 Urmăreşte-l pe Olly pe Twitter: @olongworth1

Traducere: Mihai Popescu

Mai multe despre curvăsăraie:

Întrebarea Zilei: Sunteţi de acord cu legalizarea prostituţiei?

Ce-am învăţat încercând să fac rost de-o stripteuză în Bucureşti

Convorbire cu o curvă