FYI.

This story is over 5 years old.

NUMĂRUL ÎN CARE MINERALELE DE CONFLICT NE HRĂNESC COMPLEXUL MILITAR-INDUSTRIAL ŞI ASTA NE FACE SĂ VREM SĂ BEM CA SÂRBII

Graffiti despre genocid

În iulie 1995, forțele sârbe au preluat puterea asupra orașului Srebenița din Bosnia și au omorât peste 8 000 de musulmani bosnieci.

Mascotele unității Lima 6, formată din soldați olandezi ai ONU care se ocupă de menținerea „zonei de siguranță” din Srebrenița. Ne putem doar imagina doar golul pe care-l lasă chestia asta în stomacul lui Mike Judge

În iulie 1995, forțele sârbe au preluat puterea asupra orașului Srebenița din Bosnia și au omorât peste 8 000 de musulmani bosnieci. A fost cea mai oribilă crimă în masă din Europa de la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial încoace. Mai tulburător deatât, regiunea a fost desemnată „zonă de siguranță”, sub presupusa protecție a Națiunilor Unite. Există încă întrebări nepuse vizavi de atrocitate, care e posibil să-și găsească răspuns în opinia lui Ratko Mladić, comandantul militarilor sârbi la vremea masacrului și, până de curând, cel mai căutat criminal de război fugar de pe fața pământului.

Publicitate

Personalul insufi cient al Forței de Protecție a ONU a contribuit la oroarea situației, printr-un batalion de 400 de olandezi puternici, cunoscut și sub numele de DUTCHBAT. Lor li s-a ordonat să se abțină de la deschidera focului înainte de a fi atacați, în ciuda faptului că Națiunile Unite descriseseră în prealabil situația din Srebenița ca „un proces lent de genocid”.

În 2002, întregul cabinet olandez și-a dat demisia în urma unei investigații conduse de Institutul Olandez pentru Documentarea Războiului, care a găsit o serie de înalți ofi ciali olandezi și ai NATO neglijenți în prevenirea masacrului. Patru ani mai târziu, următorul guvern olandez a premiat veteranii operațiunii din Srebenița cu medalii pentru activitatea depusă, precipitând astfel protestele din Olanda și Bosnia.

Indiferent dacă soldații olandezi merită blamați sau onorați, ei și-au lăsat amprenta sub formă de graffi ti viciat și dezgustător, ceea ce este fără îndoială una dintre durerile de ochi cele mai mari ale istoriei contemporane. Desenele încă pot fi văzute și astăzi, la fosta fabrică de baterii care a servit drept sediu central al batalionului între 1994 și 1995 (și care acum găzduiește Memorialul Genocidului din Srebenița). Ilustrațiile pun în lumină atitudinile soldaților față de cei pe care trebuia să-i protejeze: desene crude și comentarii ce făceau mișto de situație într-un mod care ne face să vrem să-i vânăm pe cei responsabili și să le tăiem mâinile cu un ferăstrău metalic ruginit, înmuiat în benzină și în rahat de câine.

Publicitate

Poate cea mai relevantă inscripție este cea scrijelită deasupra intrării în fabrică: cuvintele Sex Bar și o săgeată care arată spre scara adiacentă. Ca să punem lucrurile în perspectivă, în Bosnia, în timpul confl ictului, au avut loc aproximativ 20 000 de violuri.

Ororile Srebeniței nu vor putea fi corectate vreodată, dar vă putem arăta fotografi i ale acestor degradări de neiertat, care să servească drept memento dureros al păcatelor unei perioade ce nu ar trebui retrăită vreodată.

Un calendar scris de mână, din a doua jumătate a lui 1994, cu pinup-uri clasice pentru mecanici. În acestă perioadă, Srebenița se afla sub asediul de proporții al forțelor sârbe și primea ajutoare aruncate periodic din elicoptere pentru cei 40 000 de rezidenți ai săi.

„Lima 7” a fost desemnată drept ultima unitate de soldați olandezi care trebuia să se ocupe de salvgardarea Srebeniței fix de la genul de atrocități care s-au petrecut aici în 1995. Nu vrem să ne gândim de ce-ar avea nevoie să se auto-denumească „UNtouchable”.