FYI.

This story is over 5 years old.

Păsări de noapte

Drum bun, căcănarule

Nu-i aşa că urăşti zilele alea în care o curvă te obligă să intri prin efracţie în casa unuia?

Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. În ultimele două decenii, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot trezesc privitorului o reacție viscerală și ridică atâtea întrebări, încât am hotărât să-i dăm lui Scot o rubrică regulată în care să ne spună povestea din spatele fotografiilor. Ideea e simplă: Luăm o imagine din arhiva lui Scot și-l rugăm să ne povestească exact ce s-a întâmplat atunci când a făcut-o. Bine ați venit la rubrica „Păsări de noapte.”

Publicitate

1987. Treceam vara pe Bulevardul Victory, erau vreo 30 de grade, aerul era uscat şi bătea vântul. Sunt în maşina mea Camaro şi am aerul condiţionat la maxim, mă joc prin trafic. Am 200 de dolari şi vreau să-mi iau cocaină de ei. La semafor observ o fată tipică din San Fernando Valley, care face trotuarul. Are ochii aprigi şi pumnii încleştaţi cu furie. Mă gândesc să-i fac ziua mai veselă şi deschid geamul lângă ea.

„Hei, ce faci? Eşti de vânzare?”

„Să fiu de vânzare? Ce mă-ta vrei? N-am timp de vorbăraie. Dacă vrei să ne distrăm spune-mi câţi bani o să-mi dai.”

„Douăzeci?”

„Ai vise cam mari tu, nu?”

„Treizeci?”

„Ce vrei să fac?”

„Vreau să te fotografiez.”

„Nu-mi face nimeni mie poză la faţă. Mergi mai departe, am bani reali de făcut.”

Îmi întoarce spatele ca să-mi dea de înţeles că nu vrea. „Îţi dau 40 şi am o mască pe care o poţi purta ca să nu te recunoască nimeni.”

„Tu eşti d-ăla deviant?”

„Da, dar asta-i pe lângă subiect. Eu vreau doar să-ţi fac poze. Şi-ţi dau 40.”

Se întoarce, se urcă-n maşină şi eu calc pedala.

Îmi spune c-o cheamă TaTa, adică la revedere şi drum bun căcănarule. Mă duce într-un labirint rezidenţial de case cu două dormitoare prin cartierul Van Nuys. Îmi spune să opresc în faţa unei case în care n-aş locui nici mort, deşi arată mai bine ca apartamentul meu.  O vreme nu zicem nimic niciunul. Stăm liniştitţi şi ea se uită fix la casă în timp ce eu mă mândresc în minte cât de tare sunt. Într-un final îmi zice să trag maşina pe străduţa din spatele casei. Îmi iau rucsacul cu camera şi accesoriile şi trec de un gard de sârmă strâmb şi rupt până ajungem la uşa din spate. Cineva o deschisese cu o rangă. Am trecut printr-o bucătărie mică care mirosea a lapte acru şi-am ajuns în dormitorul ei care mirosea a tămâie şi sex. Mă uit prin cameră după un fundal potrivit şi ea-mi spune să nu scot camera până n-o plătesc şi să nu uit că n-am voie să-i pozez faţa. Îi dau banii şi masca de beduin pe care o aveam la mine-n rucsac. Se dezbracă şi şi-o pune pe faţă.

Publicitate

Am băgat rolfilmul în Nikon şi am verificat bateria. M-am aşezat pe canapeaua ei şi am tras câteva cadre cu expunere lungă. Nu prea are inspiraţie şi e un model cam mediocru, dar tot îmi trag poza. Penisul meu e şi el neinspirat, aşa că mă gândesc că mi-am terminat treaba. Ea spune: „Auzi, dar nu vrei şi altceva? Ce-ar fi să-ţi fac un scurt?”

Deodată pare foarte interesată de mine şi se aşează în genunchi. Încă mai poartă masca şi începe să-mi frece pula prin blugi şi să-mi desfacă cureaua. Mă gândesc că n-am nimic de pierdut, până simt că-mi umbla la portofel în timp ce-mi dădea pantalonii jos. Îmi iau portofelul de la ea şi-i spun că trebuie să mai exerseze furtul de buzunar. Mi-a răspuns că asta făcea. Am întrebat-o dacă mai vrea să mi-o sugă şi mi-a zis să mă duc dracului.

Îmi pun pantalonii la loc şi-i spun să nu se supere. O întreb dacă nu vrea s-o las unde am găsit-o. E de acord, îmi zice să aştept câteva minute şi mă întreabă dacă nu vreau pastile.

„Ce fel de pastile?”

„Ştii tu, pastile. Nu ştiu de care sunt. O să-ţi arăt. Aşteaptă să mă îmbrac.” Îşi ia hainele şi se bagă în baie.

Mă duc în bucătărie şi încep să cotrobăi prin frigider în timp ce fredonez chestii. Surprinzător e plin. Atunci vine TaTa în fugă şi-mi zice că trebuie să fugim în acel moment. Deja ieşise pe uşa din spate când am auzit pe cineva la uşa din faţă. Sunt şocat de sinceritatea ei şi-mi dau seama că, aşa cum aveam impresia mai devreme, ea nu locuia acolo şi eu eram complice la intrare prin efracţie. Fug după ea şi mă arunc în maşină înaintea ei. Pornesc motorul când se urcă şi ea. Demarăm de acolo şi o duc la colţul de unde am ridicat-o. Îmi arată un flacon de Xanax şi mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr la zece dolari bucata. Îi dau cinci pe două şi mă întorc la Burbank ca să-mi cumpăr cocaină.

Anterior: Singurel la patru dimineaţa

Traducere: Mihai Popescu