FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon

Un jurnalist și-a luat un job temporar la un depozit al companiei Amazon ca să scrie o carte despre condițiile de lucru îngrozitoare ale angajaților de acolo. O să vă facă să vă gândiți de două ori când comandați ceva de pe Amazon.
18.12.13

Un depozit din Amazon (foto via)

În noiembrie 2012, jurnalistul Jean-Baptiste Malet și-a luat o slujbă temporară la un depozit Amazon de lângă orașul francez Montélimar. Din câte știau șefii lui, Malet era acolo ca să-i ajute să se descurce cu haosul dinainte de Crăciun. Dar tânărul de 26 de ani avea alte planuri: la finalul experienței, a scris o carte în care a descris condițiile de lucru îngrozitoare cu care se confruntă angajații afacerii online.

Publicitate

În mod ironic, cartea En Amazonie: Infiltré dans le „meilleur des mondes" (În lumea Amazon: Infiltrat în „cea mai bună dintre lumi") - e disponibilă acum pe Amazon. L-am sunat să vorbim despre alienarea de la locul de muncă în secolul 21.

VICE: Salut, Jean-Baptiste. Cum ai hotărât să te infiltrezi în Amazon?

Jean-Baptiste Malet: La început, nu voiam să mă infiltrez – voiam doar să scriu un articol despre condițiile de lucru ale angajaților Amazon. Am vrut să știu cum se ocupă de o comandă online și care e natura muncii lor. Inițial am încercat să vorbesc cu niște angajați Amazon după muncă. Le-am spus că sunt jurnalist, dar se temeau să nu-și piardă locul de muncă dacă vorbesc cu mine.

Așa că te-ai hotărât să acționezi undercover. Cum ți-ai pus planul în aplicare?

Mi-am luat un job temporar pe perioada aglomerată dinaintea Crăciunului. Am început în noiembrie 2012. În timpul interviului cu Adecco, agenția prin care m-am angajat, mi s-a cerut să semnez un contract de confidențialitate total ilegal. În contract se stipula că nu am voie să vorbesc cu nimeni – nici măcar cu familia mea – despre ce se petrecea la serviciu. Asta e fața întunecată a monitorului de calculator, fața ascunsă a economiei digitale.

Mi-o poți descrie?

În primul rând, toți angajații sunt supravegheați non stop de scannerul cu care lucrează. E o mașinărie conectată la o rețea Wi-Fi care le oferă supraveghetorilor informații exacte despre locația fiecărui angajat, despre ritmul lor de muncă și despre productivitatea lor – toate astea sunt înregistrate în fiecare secundă.

Jean-Baptiste Malet (fotografie de David Latour)

În cartea ta, vorbești despre codul unic de muncă Amazon.

Publicitate

Da, peste tot în lume unde are reprezentanțe, Amazon adoptă același gen de management, aceeași ideologie, aceleași reguli – cu rare excepții culturale. Experiența mea și numeroasele mărturii toate duc la aceeași concluzie: Amazon nu respectă regulile de muncă occidentale. Infracțiunile pe care le comite sunt numeroase și de asta am scris o carte pe acest subiect.

În Occident, muncitorilor nu li se cere de obicei să aibă o rată de productivitate exactă. Dar Amazon le cere muncitorilor să funcționeze și mai rapid decât în ziua precedentă. Sunt și antrenați să fie mereu în război unii cu alții. De exemplu, dacă cineva vorbește în timpul orelor de muncă, ceilalți trebuie să-i spună să tacă.

Cum reușește Amazon să încurajeze un astfel de comportament?

E foarte subtil. La Amazon ți se cere să „raportezi orice fel de anomalii superiorilor tăi". Fie că e vorba de o cutie care blochează o intrare sau de doi colegi care stau de vorbă în loc să muncească. Asta duce la o scădere a productivității, ceea ce înseamnă că e o anomalie și trebuie raportată. Dacă nu respecți asta, te vor intimida în timpul întâlnirilor în privat, în care iau fiecare angajat în parte să discute cu el.

Ce spune asta despre epoca în care trăim?

E muncă fără pauze. Dar nu e simplă sarcină, unică și enervantă – e un nou tip de muncă care nu exista în secolul 20.

În cartea ta, menționezi și despre practica perchezițiilor corporale.

Publicitate

Din cauză că Amazon privește fiecare angajat ca pe un potențial hoț, angajații sunt percheziționați când intră și când ies din depozit. Asta se întâmplă pe timpul lor, pentru care nu sunt plătiți, și cumulează în total 40 de minute pe săptămână. În America, unii muncitori au făcut plângere din cauza asta. În realitate, oamenii care lucrează pentru Amazon sunt persoane loiale care încearcă să-și câștige existența într-un mod cinstit. Majoritatea angajaților cu care am vorbit aveau între 25 și 35 de ani, vârsta medie a angajaților Amazon. Acești angajați au afirmat în repetate rânduri că dacă ar fi hoți sau golani, nu s-ar obosi să se trezească la ora 5 dimineața ca să ajungă la timp la depozit, ci ar practica diverse activități ilegale. Perchezițiile corporale sunt inutile, umilitoare și stresante.

(Foto via)

În carte ai povestit că managerii organizează momente de relaxare artificiale pentru angajați.

Da. „Muncește din greu, distrează-te, fă parte din istorie" - ăsta e motto-ul Amazon, care e scris pe toți pereții depozitelor. Există petreceri cu jocuri de bowling și vânătoarea de ouă de Paști prin parcare și – în același timp – angajații sunt spionați și percheziționați. Strategia asta de a distra angajații e de fapt tot o încercare de a organiza viețile angajaților chiar și în afara orelor de lucru.

De ce se obosesc să organizeze vânătoarea de ouă de Paști? Oamenii sunt chiar așa de proști?

Publicitate

Nu e vorba că sunt proști. Sunt într-o situație dificilă în care muncesc până rămân fără pic de energie și entuziasm. Să lucrezi pentru Amazon tot înseamnă să lucrezi într-o echipă, chiar dacă nu ai voie să vorbești în timpul muncii și ai pauze minuscule. Când ai terminat munca, chiar dacă știi că Amazon te exploatează, e o dorință umană să vrei să socializezi un pic cu colegii. „Distracția" asta devine fundamentală – un fel de oxigen social, fără de care ai simți că ai devenit un robot și atât.

Probabil știi chestia asta – de câte ori caut cartea ta pe Google, primul rezultat e pagina cărții de pe Amazon. Ce părere ai de chestia asta?

Asta a fost o lovitură de maestru din partea companiei Amazon care mi-a dat mult de furcă în media. Cu mișcarea asta, au obținut fix ce au dorit: s-au asigurat că par un jurnalist care menține o contradicție, un jurnalist care denunță un sistem care îi permite să-și vândă cartea. Au jucat bine, n-am ce să zic. Dar ce nu știu ei e că foștii clienți Amazon îmi scriu și-mi spun: „Cartea ta e ultima chestie pe care am comandat-o pe Amazon înainte să-mi închid contul definitiv."

Mulțumesc, Jean-Baptiste.

Traducere: Oana Maria Zaharia