Am fost la botezul unei secte extraterestre într-un mall bucureştean

Duminică, cultul care crede în extratereștri a organizat un botez în masă, în București, la o zi după ce au organizat o conferință de presă în care au vorbit despre deschiderea unei ambasade E.T. în România. Ca fan necondiționat al SF-ului, eram gata să mă botez și eu, dar am dat înapoi când am auzit că trebuie să declar în scris că mă lepăd de credința ortodoxă strămoșească. Până aici! Raelienii au găsit însă câțiva curajoși care s-au botezat.

Dintre proaspeții raelieni, patru au fost niște glumeți și glumețe, deci nici nu-i pun la socoteală. Botezul în masă a avut parte de un singur proraelian sincer, dar și acesta avea niște defecte de caracter, pentru că de față cu fosta prietenă a oficialului raelian, i-a făcut acesteia propuneri îndrăznețe din care se înțelegea că voia să i-o tragă. E drept, nici ea nu a fost chiar împotriva ideii.

Marele botez în credința raeliană are loc duminică, în București, pe terasa Mall-ului Promenada din Floreasca, dar întâlnirea e pusă mai devreme, la 13:30, pentru ca cei botezați să aibă timp să îndeplinească actele birocratice necesare. La ora aia mă înființez și eu. Mai sunt prezenți: raelianul Tomiță Marinescu și raeliana slovacă Gabriela Dolanska (fosta lui prietenă sau, mă rog, fosta soție, pentru că se luaseră după ritualul raelian și divorțaseră după același ritual, după cutremure necunoscute ale relației), soții vârstnici Trușcă Maria și Trușcă Mircea, simpatizanți raelieni, și Sorin Conț, un domn care vrea să se boteze sincer. În jur, pe terasă, aleargă puzderie de copii, oamenii de mall își beau cafelele sub soarele generos, nori de vată trec la pas pe cerul albastru și în general ziua e foarte frumoasă.

Tomiță, de loc din Coșoveni, de lângă Craiova, îmi explică că i-a venit revelația în 2006, când s-a și botezat raelian la o tabără organizată de cult pe undeva prin străinătate. Dolanska, fosta lui, se botezase tot atunci, dar adevărul raelian i s-a revelat la vârsta de 25 de ani, când a cunoscut un raelian elvețian.

Tomiță îmi explică cam care sunt ideile principale ale cultului: nu suntem singuri în univers, oamenii sunt creația Elohimilor, o civilizație extraterestră extrem de binecrescută, cu mult bun simț, genul care zice săru-mâna, stă acolo unde o pui și nu se bagă, își vede de treburile ei și tot așa. Deși ne-au creat, Elohimii ar cam vrea să mai stea de vorbă cu noi, dar nu au curaj pentru că le e că îi scuipăm și-i înjurăm dacă se arată pe aici. Deși sunt extrem de avansați pe scara tehnologiei, nemuritori gen, supercomputerizați gen, cu nave extragalactice și teleportări, nu vor să se arate decât dacă sunt chemați și poftiți de paișpe mii de ori.

Când aud ce condiții pun Elohimii, mi se cam urcă sângele-n cap, dar ți le zic și ție: vor ambasade în toate țările, ambasadele astea trebuie să aibă clădiri platformă de patru kilometri pătrați, de beton, ca să-și așeze navele lor grele, pe deasupra cărora să nu treacă niciun avion. Au ei damblaua asta, îmi explica Dolanska, și nu ai ce să le faci. Ca să vină, trebuie ca majoritatea pământenilor să se boteze în cultul lor. Pe lângă asta, e necesar ca și agresivitatea noastră naturală pământească să ne-o reprimăm până dispare, pentru că Elohimii au alergie la agresivitate și le apar bubițe.

În fine, ca totuși să păstreze o legătură cu neamurile lor proaste de pe Terra, Elohimii trimit din când în când un reprezentant al lor sau măcar luminează un profet care începe, mai pe departe, să le dea de înțeles oamenilor că deasupra, în univers, există niște Creatori. Reprezentanți autorizați ai Elohimilor ar fi Iisus, Buddha, Mahomed, niște unii mai recenți prin Africa, cărora însă catolicii le-au dat repede la cap, și Rael, un cetățean francez care a avut revelația prin 1973 și a înființat cultul. Omul trăiește, bine mersi, are 69 de ani în prezent și organizează taberele astea de iluminare – cică una o să fie și prin Croația, la vară, durează vreo opt zile, costă două, trei sute de euro participarea, dar cică distracția e maximă, m-aș duce și eu.

Botezul este necesar, îmi explică Tomiță, pentru că raelienii au un supercomputer pe planeta lor, în care stochează codul genetic al proaspăt botezaților și care apoi transferă informația în trupuri noi. De fapt, sunt două planete, una cu raelienii simpli, șapte miliarde de proști, workerii, și a doua pe care se lăfăie șapte sute de raelieni supergeniali plus niște pământeni geniali, ca Michael Jackson sau Leonardo da Vinci, plus pământenii care se botează. Aici lucrările dogmatice raeliene sunt ușor neclare sau poate că Tomiță și Dolanska nu cunosc foarte bine materia, pentru că nemurirea nu este garantată sută la sută. „90% te reîncarnezi, dar rămâne o probabilitate de 10% să nu se întâmple. Dar pe de altă parte îți dai seama cât loc e pe planeta aia, eu zic că sigur te reîncarnezi acolo", mi-a spus Tomiță.

Te-am pus ușor în temă cu ce prevede raelismul. Ar mai fi mici amănunte, ca de pildă că raelienii au ca logo un fel de stea în șase colțuri cu o svastică în centru și cu elemente masonice, un sincretism simbolic total. „Zvastica", spune Tomiță, „arată continuitatea, că nimic nu se pierde, totul se transformă, că nu există Dumnezeu", că toată lumea e creată de cineva și că în final nu merită să ne batem capul cu asta. Asta ca răspuns la întrebarea mea, dacă și Elohimii au un Dumnezeu despre care cred că i-a creat, pentru că aș fi vrut să sar o etapă și să nu cred în ei, ci direct în Dumnezeul lor. Ori Tomiță nu știe, ori Elohimii au trecut sub tăcere aspectul ăsta când au vorbit cu profetul francez în '73, problema a rămas în aer.

Ca să revin la botez, ideea e că de patru ori pe an, un satelit elohimesc care gravitează în jurul Terrei se activează fix la ora 15:00, ora României, și începe să primească codurile genetice ale convertiților. Cum va decurge ceremonia? „O să vezi!", îmi spune Tomiță. Dar cine e fata care e cu el? „Ea e slovacă", îmi zice Tomiță, „și a fost și cu mine, acum nu mai e, dar suntem prieteni și ne înțelegem foarte bine". Brusc, de slovacă devine interesat și domnul Sorin Conț. Și cum stăm noi patru, unul lângă altul, domnul îi zice Dolanskăi: „Păi dacă nu mai ești cu dânsul, poți să fii cu mine". Lui Tomiță nu-i cade prea bine inițiativa domnului și se uită urât pentru o secundă. „Dar trebuie meritat! Facem test! Test!", a râs Dolanska cu subînțeles. Tomiță era bulversat.

Individul începe să vorbească despre propriile căutări ale unei religii satisfăcătoare. În lungile lui călătorii, a avut un moment în urmă cu cinci ani, când, în timp ce se afla într-o mașină, a auzit tot felul de zgomote metalice și de aparatură, din senin, deși nu mai era nimeni lângă el. „Am auzit de câteva ori 'bzzzz, bzzzz', și apoi o voce care spunea 'adaptarea se face bine'". Dă de înțeles că a fost vorba de un contact cu o civilizație extraterestră, care prelua într-un fel controlul asupra corpului său. Acum, când a auzit de raelieni, în mintea lui s-a produs un declic și a înțeles chemarea.

Între timp, Dolanska discută cu perechea mai în vârstă. Se întoarce brusc către Tomiță și îl întreabă: „Auzi, mai știi ce e cu a patra dimensiune?". Tomiță nu știe ce să zică. „E iubirea?", insistă Dolanska. Tomiță nu are răspuns. Înțeleg că, din 2006, de când sunt reprezentanți oficiali ai cultului în România, Tomiță și Dolanska au reușit să strângă doar 35 de aderenți. Îi au pe toți scriși pe niște foi.

Între timp apare un grup de băieți și fete care au venit să se boteze. Tomiță și Dolanska sunt în al nouălea cer, deși se vede de la o poștă că nouveniții sunt niște glumeți. Tomiță însă își ia rolul în serios și se apucă să le întocmească actele. Are niște formulare prin care orice nou acolit trebuie să se lepede oficial de biserica în care a fost botezat. Una dintre fetele nou venite întreabă dacă se mai poate boteza, pentru că în curând va fi nașă pentru copilul unor prieteni. Tomiță și Dolanska sunt ușor încurcați și par că nu agreează. Deocamdată vor să-i vadă pe nou veniți băgați în scripte. Dar mai e puțin până la ora trei.

Ceremonia se apropie. Tomiță o trimite pe Dolanska să aducă niște apă călduță din mall, iar ea se duce cu o caserolă, să o umple de la o toaletă. „Caserola vieții veșnice", glumește Tomiță. „Dacă eu sunt așa de glumeț, îți dai seama cum sunt Elohimii, care sunt de mii și mii de ori mai puri și au suflet de copil. Cel mai bătrân Elohim are 25 000 de ani", spune el și dă de înțeles că Elohimii sunt în stare de glume și mai frumoase.

„Cineva să-mi spună cât e ceasul pe mobil!", cere Tomiță când se întoarce Dolanska cu apa. E 15:00 fără două minute. Tomiță le cere botezabililor să se așeze încolonați. Sunt vreo cinci. Caserola vieții veșnice urmează să fie ținută de Maria Trușcă, doamna mai în vârstă. „Ți s-a rupt apa", râde bărbată-său, Mircea, cu umor raelian. Totuși, cei doi nu sunt botezați, pentru că, așa cum mi-au spus, „avem încă întrebări, dar decizia e aproape". „Mai sunt 30 de secunde", anunță Tomiță. Lumea de mall se uită la noi ca la urs. „Simt o emoție de parcă aș fi eu acolo", spune doamna Maria Trușcă, uitându-se la coada formată din cei cinci aderenți.

E 15:00. Ceremonia începe. Pe rând, Tomiță îi cheamă spre el pe fiecare. Își înmoaie mâinile în apa din caserola vieții veșnice și apoi își pune o mână pe fruntea fiecăruia și cealaltă pe ceafă. Codul genetic este transmis către satelitul de deasupra. Ceremonia durează vreo cinci minute. „Bine ați venit în Confederația Intergalactică!", spune Tomiță când totul se încheie.

Dolanska, care acum cântă muzică ușoară în Craiova, povestește cum e să fii raelian și care au fost transformările prin care a trecut de când s-a convertit: „Mă simt conectată și văd totul panoramic. Pentru mine nu mai există român sau slovac. Suntem oameni. Simt iubirea pentru voi. M-am dezeducat. L-am lăsat pe Rael să-mi spele creierul. Înseamnă că era mizerie înăuntru". „Trebuie să învățăm să fim mai senzuali", spune și Tomiță, să simțim universul.

Se vede că cei ca el și Dolanska nu au experiență P.R.-istică. După botez, atmosfera băltește. Nou veniții în confederație rămân singuri, nimeni nu-i bagă în seamă, Tomiță e mai preocupat să-și împacheteze foile, Dolanska stă de vorbă cu perechea în vârstă. Pe final, botezul îmi lasă un gust amar. Deși toată acțiunea a avut loc într-un templu al consumerismului, cultul nu a mai rămas la o bere, chiar dacă Tomiță și-ar fi dorit să se cunoască mai bine.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Mai citește despre alte conexiuni cu extratereștrii:
Omul care locuieşte în Barba Dragonului rupe tăcerea Am un extraterestru în cap Oamenii din secta extraterestră a plăcerii repară clitorisuri în Africa Sunt pisicile spioni extratereştri?