Am fost la plimbare prin stațiunile de la mare la început de februarie

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Am fost la plimbare prin stațiunile de la mare la început de februarie

Adevărata față a stațiunilor de la malul mării.
9.2.15

Știu că ți-e dor de mare, de dormit pe sub mesele de la Ovidiu, în Vamă, de băut cu hipioții în curu' gol în 2 Mai, de o șaorma printre cocalarii din Costinești sau să te duci în Olimp și în Saturn după ai tăi, să te milogești pentru niște bani să mai stai în Vamă. Toate astea au farmecul lor, însă poți să abuzezi de ele doar vreo două luni pe an și câteva zile de 1 Mai. Am decis să te provoc la un exercițiu de imaginație, gândește-te la momentele de destrăbălare din vară cu pozele astea în față, trase acum câteva zile în stațiunile pomenite și spune-mi în comentarii cum e. În ce mă privește, mi-am dat seama că imaginea asta dezolantă a litoralului este de fapt adevărata față a stațiunilor de la malul mării și nu aia pe care o vedem vara, când suntem înconjurați de chiloți și bere, fără sa vedem mai departe de spoiala zugrăvită în fiecare an de hienele din sistem.

Publicitate

Indicatorul care te anunță vara că trebuie să ai aspirina de a doua zi la tine, și iarna că treci pe lângă un sat de pescari pustiu și sărăcăcios.

Destinația finală a unui taxi.

La Stuf sau la Ovidiu, probabil cea mai cunoscută cârciumă din Vamă.

O toiletă cu acționariat mixt româno-britanic.

Colțul în care stai la autostop dacă ți-ai băut banii de tren sau ești cazat în 2 Mai și nu te mai țin picioarele 4 kilometri.

Un indicator feminist către Micul Golf.

Cine are nevoie de WC, când marea este atât de… mare?!

Primul filtru al Vămii, unde rockerii zgârie mașinile cocalarilor care nu recunosc că le place în Vamă.

Nou-deschisul camping, unde dimineața deși nu mai poți să stai în cort din cauza căldurii, mahmureala îți limitează miscările la zero.

Expirat, bodega în care te duci să agăți cu berea cumpărată de la chioșc.

Locul în care a fost legendarul Nudi Bar și plaja din fața lui, unde, în curând, adepții bălăngănismului nu vor mai avea loc să-și pună corturile.

Plaja Micul Golf, un petec de nisip care găzduiește în fiecare an aceiași nostalgici cu corturile.

Terasa Micul Golf, refugiu pentru hipioții reabilitați și vamaioții care vin să mănânce hamsie când e prea plin în satul vecin.

Terasa de langă Belvedere. Se pare că regizorii români au o slăbiciune pentru zona asta, unde s-au turnat scene din Nea Mărin Miliardar și Boogie.

Oficiul poștal din Saturn abordează un stil de design interior mai minimalist.

Un carusel kitschos lăsat la păstrare în Venus.

Terasa asta arată chiar mișto.

Locuințe de vacanță.

O mașină care desăvârșește peisajul optzecist pe care ni-l oferă hotelul Amfiteatru.

Epava din Costinești, care s-a rupt în două astă-toamnă, la 46 de ani de când zace în dreptul stațiunii.

Rămășite din ce a fost cel mai probabil un chioșc de legale.

Niște muncitori de ispravă care mai cârpesc câte ceva din Costinești.

Nu te uita așa, sigur e pe aici și dopul aruncat de tine anul trecut… din greșeală.

Emblema „stațiunii tineretului”, unde părinții noștri veneau cu bilete de la BTT să se facă muci la concert la Holograf.

Interior de căsuță pentru cazare în Costinești.

Ce altceva îți mai poți dori de la viață?

White Horse, ultimul bastion al rockărimii din Costinești.

Teatrul de Vară, unde în trecut cânta Phoenix, iar în prezent se produc Țociu și Palade în deschiderea lui Voltaj.

Clădirea în care se aciuase cățelul ăsta era cea mai mare, veche și vestită autoservire a Costineștiului, de unde puteai să cumperi și cea mai ieftină bere la pahar și s-o savurezi la mese înalte fără scaune.