FYI.

This story is over 5 years old.

Fashion

Oamenii din Mogadishu trăiau ca-n filmul Fălci

Imagini din viața de zi cu zi dintr-o țară în care ce nouă ni se pare normal, pentru locuitorii ei e ceva extraordinar.
20.9.14

Filmul Jaws a fost lansat în vara lui 1975. A ajuns încet și în orășelele litorale din întreaga lume, unde a provocat coșmaruri și i-a făcut pe oameni să nu mai iasă în larg. Când Jaws a ajuns în Mogadishu, Somalia, unii oamenii s-au gândit că New England era un loc apropiat de ei sau că filmul era chiar despre propriul lor oraș.

Între 1978 și 1987, 30 de atacuri de rechin au fost documentate pe celebra plajă Lido din Mogadishu. Doar două nu au fost fatale. Construcția unui port nou distrusese recifurile de corali și le-a permis rechinilor bou și rechinilor tigru să vină din ce în ce mai aproape. Majoritatea fatalităților s-au întâmplat în lunile de vară ale musonului, când salinitatea apei a atras mai mulți rechini. Pe parcursul acestor ani, ploile au coincis cu Ramadanul, adică abatoarele de pe coastă lucrau peste program şi aruncau în mare măruntaie de capre, cămile, și vite.

Mogadishu era capitala străzilor largi, mărginite de pomi, a caselor din piatră de coral și a faimoasei brize din Oceanul Indian. Pentru că a fost stabilit acum aproape o mie de ani, a ocupat spațiul de la răscrucea lumii mediterane cu cea africană, cea asiatică și cea arabă. Deschiderea oamenilor, o virtute a litoralului, este expusă pe plaje, în special pe Lido, plaja populară din centrul orașului. Pe atunci, un club de alergare se întâlneau o dată pe săptămână acolo. Somalezii și expatriații alergau împreună în pantaloni scurți, iar femeile erau dezvelite. În strada din spatele Lido erau tarabe aliniate, unde copiii vindeau suveniruri din mare și din fildeș.

Abatorul de-a lungul coastei, care a adus rechinii, a fost mereu ocupat. Societatea somaleză e centrată pe animale, în special cămile. În ciuda faptului că e cea mai mare zonă litorală de pe continent, somalezii nu mănâncă mult pește. Președintele Siad Barre, care a venit la putere printr-o lovitură de stat în 1969, a stabilit nişte cooperative de pescuit și a declarat două zile din săptămână ca zile în care se consumul de pește pentru a preveni pericolul penuriei de alimente.

În cele din urmă, somalezii s-au saturat de socialismul științific marca Barre. Administraţia a depus mai mult efort pentru expunerea elaborată a zeci de monumente și organizarea de parade, decât să construiască efectiv un stat naţional. Stilul său de management a fost în contradicție cu populația pe care căuta să o controleze, pentru care încrederea în sine și a întreprinderilor private a primat mereu. În cele din urmă, împotmolit în corupție și slăbit de mai multe clanuri armate, guvernul a căzut în 1991, Barre a fugit din țară și armata națională a fost dizolvată. Așa a început un război de scopul căruia nu m-am prins.

Politica divizată de clan a pustiit societatea somaleză și o foamete catastrofală a însoțit colapsul statului. Peste trei sute de mii de oameni au murit de foame în anul următor, fapt care a determinat prima din nenumăratele intervenții internaționale de caz de necesitate care au avut loc acolo.

Într-o dimineață, înainte de răsărit, în decembrie 1992, mai bine de o sută de jurnaliști străini aşteptau pe o plaja la sud de Lido. Ei au privit oceanul întunecat, în căutarea semnelor unei operațiuni secrete a pușcașilor marini americani care intenționau să deschidă calea pentru distribuirea produselor alimentare. O echipă de ştiri CBS a surprins sosirea echipei de recunoaștere avansată cu telescoape cu infraroşii, și au transmis în direct. „Este pur și simplu un circ aici, pe această plajă, acum,” a strigat un căpitan la corpul de presă.

Pentru următorii 20 de ani, plaja Mogadishu a fost mai liniștită. Oamenii au rămas în case, de frica focurilor spontane care au ciuruit pereții de coral alb ai orașului și au lăsat moloz pe cele mai multe străzi. Armistiţiul nu a durat mult timp. Când am făcut o vizită în luna ianuarie, pacea de pe Lido nu părea un miraj. Cu vedere la mare, cu spatele la ruine, puteam s-o atingem. Era o mulţime de oameni pe plajă, și mersul printre ei m-a făcut să mă gândesc că ar fi imposibil să se simtă cineva singur în acest oraș, poate doar datorită plajei. Era vineri, era vacanță și tot oraşul era acolo.

De când militanții fundamentalişti ai Shabaab au fost alungați din oraș de către o forță de menținere a păcii a Uniunii Africane în urmă cu trei ani, plaja Lido a devenit un exemplu pentru pace, scena pentru renaşterea Mogadishu lui. Jurnaliștii se bronzează la Lido, descriu apa azurie și cafenelele redeschise. Anul trecut, un restaurant de pe litoral a fost bombardat, semn că se schimbă strategia Shabaab din Mogadishu şi continuă cu războiul de gherilă și atentatele sinucigașe.

În aceste zile, agenții de pază au înconjurat perimetrele cafenelelor. Ei umblă cu kalaşnikovurile pe care le-au folosit pentru o miliție sau alta de o viață, în unele cazuri, chiar din copilărie. În spatele lor, tinerii membri ai diasporei Somaliei din Canada, Suedia, Marea Britanie stau la mese şi-şi sorb cafeaua cu lapte. Mulți dintre ei lucrează acum pentru noul guvern. Înainte să se întoarcă, amintirile lor despre oraș au fost completate de către părinți care știau Lido înainte de război.

Venisem să facem portrete pe plajă și ne aranjam luminile pe un balcon de la un restaurant. Echipa de securitate pe care am angajat-o era discretă. Ca să luăm o masă, am comandat o carafă de suc de mango din care nu bea nimeni, dar care nu ne lăsa spaţiu să întindem lentilele şi bateriile pe masă. Toată lumea ne privea. Uneltele noastre și pregatirile frenetice au determinat mulţi vorbitori de engleză să vină și să ne întrebe ce aveam de gând. Atât timp cât erau protejaţi de bodigarzii restaurantului și de gardurile înalte de sârmă ghimpată, le plăcea ideea. Ei au vrut să arate lumii latura pozitivă a Somaliei. Dar nu au vrut să fie ei fotografiaţi. Oamenii de pe plajă au fost mult mai dispuşi. Băieţii tot se ofereau să aducă subiecţi. Unii şi-au aruncat găleţi de nisip în cap ca să obțină atenția noastră. Curând a trebuit sa începem să refuzăm oameni.

Fotografiile nu au nicio ordine, doar am încercat s-arătăm normalitatea, să introducem nişte imagini din viața de zi cu zi dintr-o țară în care obişnuitul nostru  este remarcabil. Dacă ar fi să conțină o declarație politică cu privire la direcția Somaliei, ar servi pentru a ignora turbulenţele din trecutul țării. Imaginile sunt înregistrări ale celor care erau pe Lido în ziua aceea, la sfârșitul lunii ianuarie, a ceea ce purtau și dacă erau sau nu zâmbitori. După un șir de atacuri mortale în Mogadishu și în Kenya la începutul acestui an, Shabaab au amenințat c-o să-şi intensifice bombardamentele în timpul Ramadanului. Poliția somaleză a închis plaja preventiv. Oamenii au plecat din nou de acolo.

Traducere: Riri Coco

Citeşte mai multe despre Somalia:
Muzica de protest din Somalia
Pescuitul fără plasă cu piraţii somalezi
Cum am fost atacat de piraţii somalezi