De ce îți blochează Revolut contul, chiar dacă n-ai obținut banii pe nașpa

Contextul actual cu pandemia COVID-19 nu aduce nicio modificare conturilor Revolut. Totuși, există utilizatori care folosesc asigurarea de călătorie, iar pentru cei care încă mai călătoresc în această perioadă, compania a pus la dispoziție câteva răspunsuri pe-o pagină dedicată.

Independent de situația crizei medicale din prezent, problema conturilor blocate rămâne una actuală. Oricât ți s-ar părea de neplăcut să pățești asta, ce se întâmplă e o situație firească. Sau, mă rog, legală în mod cert este, chiar dacă asta vine cu un disconfort imens pentru tine. Sigur, dacă te-a lăsat pe dinafară fix când aveai nevoie de bani, totul arată ca o glumă proastă pe seama ta.

Serviciul acesta crește într-un ritm incredibil. Acum un an, când am scris prima dată despre el, erau 150 de mii de utilizatori. Acum sunt peste un milion (și, evident, în creștere), iar România e a doua piață din UE. Totodată, în 2019, Revolut a anunțat că vrea să implementeze și IBAN-uri locale, dar indiferent de asta tot te poți trezi că ți-a fost blocat contul.

Treaba cu succesul ăsta e cam așa: cu cât sunt mai mulți clienți, cu atât sunt mai vizibile problemele, iar clienții mai vocali. Gălăgia e mai mare și scenariile cu probleme mai numeroase.

Poate a vrut, poate nu, dar Revolut a arătat, mai clar decât oricare alt serviciu financiar, că banii noștri nu sunt chiar ai noștri. Adică sunt 99,99 la sută din timp, dar n-ai vrea să pici în cazurile alea rare în care nu ai acces la ei și-ți vine să ții toată averea la saltea. Am prevăzut, într-o anumită măsură, situația asta în urmă cu aproape cinci ani. Nu m-a ascultat nimeni atunci. Așa că vin acum cu explicații despre Revolut și de ce riști să-ți fie blocați banii.

O blocare de cont pe un fintech cum e Revolut e similară popririi pe care statul român ți-o poate pune pe conturile bancare. Tehnic, ai bani. Practic, n-ai. Și tu sfârșești într-o birocrație și-o așteptare la capătul cărora speri să rezolvi și, mai ales, să nu mai pici într-o așa situație niciodată.

I-am întrebat pe cei de la Revolut ce se întâmplă de tot apar plângeri din partea clienților, că le sunt blocate conturi cu câteva sute de euro sau cu câteva zeci. Curiozitatea era susținută și de un e-mail de la Claudiu, un cititor VICE, care a povestit ca are 30 400 de lire sterline blocate.

Conform acestuia, în mai bine de 48 de ore (în cât a zis serviciul că-i rezolvă situația) n-a primit niciun răspuns. Cazul lui nu e singular, dar e impresionant prin sumă. Despre cazul acesta, soluționat până la urmă, reprezentanții Revolut mi-au spus că nu pot oferi informații. Dacă e o investigație în curs care privește tranzacțiile din cont, divulgarea informațiilor se poate interpreta ca tipping off și e ilegal. Totodată, nu pot fi date detalii nici post-soluționare.

Am obținut însă un răspuns cu privire la blocarea conturilor în general. Și poate că nu e cel pe care îl voiai.

În cazul conturilor blocate sunt două situații: Revolut nu vrea să mai pice niciodată într-un scandal despre spălare de bani, apoi există o lege a Uniunii Europene (valabilă și în România) care impune măsuri mai stricte. În cazul spălării de bani, a fost un scandal în 2018, când, pentru trei luni, sistemul automat de monitorizare a transferurilor n-a funcționat cum trebuie. Așa că, serviciul a stabilit niște limite mai clar. Totodată, Revolut se bazează foarte mult pe diverse limite.

Poți retrage, de exemplu, doar opt sute de lei pe zi cu contul standard, 1 600 de lei cu cel premium și 2 400 de lei cu Metal. Sub limitele astea e gratis. Dar și dacă ai vrea să plătești comisionul de doi la sută, tot ești limitat, în 24 de ore, la circa 16 500 de lei (trei mii de lire). Și când ai un card adăugat recent, ai o limită temporară care-ți permite să adaugi o sumă fixă la fiecare 24 de ore. „[…] Limitele zilnice de depunere cresc în timp și nu le putem modifica manual pentru tine”, susține Revolut. Practic, trebuie să pari de încredere. Apoi, mai sunt limitele de transfer calculate tot pe 24 de ore, dar valabile mai ales pentru Marea Britanie și lire.

Fiecare serviciu căruia îi devenim clienți are ceea ce numește Termeni de folosire. Nu știi la ce mă refer? Bine, e documentul ăla imens la capătul căruia cauți doar „I Agree”, ca să treci mai departe. Și nu te condamn, că-i o muncă sisifică să citești așa ceva și la final nu e ca și cum ai avea cum să folosești vreun serviciu fără să accepți acele condiții. Implicit, și Revolut are așa ceva. Am extras câteva pasaje, ca să vezi cât control are asupra contului și banilor tăi.

Nu am explicat toate astea nu ca să arăt că, mvai, ce nașpa e Revolut. Pur și simplu așa funcționează. Și eu, și tu am fi putut cunoaște toate astea înainte, dacă am fi citit regulamentul. În fine, încă un lucru. Serviciul poate cere, în orice moment, să-ți verifice sursa fondurilor. În funcție de ea, sunt anumite condiții: salariu, economii, vânzare de proprietăți sau monede digitale și chiar moștenire.

Ceea ce te duce în punctul despre care nimeni nu a vorbit până acum, așa, mai deschis și mai direct: Revolut blochează conturi și pentru că, sub o lege anti-spălare de bani mai aspră, clienții săi nu au vrut să admită că banii trecuți de ei prin cont nu sunt chiar total curați. Nu vorbesc de mari corupți, traficanți de droguri sau ceva similar, ci de oameni care au afaceri mici sau mijlocii și trec de la câteva mii de euro la câteva zeci prin conturile lor.

Teoretic, orice bani câștigi, în România, trebuie să-i declari și să plătești impozit pe venit. Dar Revolut nu îți poate pune poprire pe cont după legislația românească, astfel că un așa serviciu e o mană cerească pentru mici antreprenori. Poate fi cazul unui freelancer care nu vrea să taie factură. Sau o pensiune unde proprietarul se înțelege cu tine să plătești așa. Sau un vânzător de tricouri frumos desenate. Și o mulțime de astfel de întreprinderi pe persoană fizică neplătitoare de impozit. Dar care reușesc să treacă mai mulți sau mai puțini bani prin cont și, în anumite puncte, sistemul automat al Revolut și al altor servicii similare se activează. Și blochează contul.

De fiecare dată când apare un serviciu nou, de orice natură ar fi el, e o perioadă de early adopting, apoi de malformare a acestuia după preferințele societății în care e folosit. Mai ții minte ce lapte și miere era mersul cu Uber la început, în 2015? Mai ții minte cum recomandau oamenii Revolut în stânga și în dreapta în urmă cu un an (sigur, primeau și 50 de lei bonus)? Eh, fiecare serviciu e apreciat de mare parte dintre utilizatori și exploatat de-o minoritate care-i descoperă slăbiciunile.

Revolut nu va mai fi multă vreme o oază de bucurie pentru cei care vor să-și tragă prin serviciul ăsta banii făcuți „pe lângă”. Așa a fost și PayPal la început, un fel de vest sălbatic, apoi a început să pună tot felul de restricții. În cazul serviciilor bancare, în UE, avem un avantaj: Uniunea se asigură că acea mare majoritate care folosește onest serviciile se bucură de un tratament cât de cât echitabil. Așa se face că, în 2017, a apărut pe surse informația că vine o legislație nouă. Și chiar a venit: din iulie anul trecut există o directivă a Comisiei Europene anti-spălare de bani și oprirea finanțării grupărilor teroriste. La noi e cunoscută ca Legea 129/2019.

Pe scurt despre legea asta: băncile și serviciile financiare sunt obligate să investigheze orice tranzacție suspectă și, implicit, s-o blocheze, dacă există suspiciuni. Evident, nu pot face asta manual, așa că au creat sisteme automate. Și ele lucrează între niște limite, după niște parametri și pot bloca și conturi oneste. Totodată, entitățile astea financiare pot să ceară aproape orice fel de documente care să justifice tranzacțiile și banii, cum ziceam mai sus la Revolut. Pot cere chiar și detalii despre relații cu anumite persoane. Toate aceste verificări sunt acoperite de lege sub umbrela „Know your customer” („cunoaștere a clientelei”).

De ce ți-ar face asta? Pentru că pedeapsa pentru ele e o amendă imensă. Și nici n-ar vrea să strice relația cu statul sau imaginea publică. Revolut, de exemplu, e încă startup și trage acum să-și crească foarte mult baza de utilizatori ca să și producă bani.

Ia acum toate băncile pe care le știi, cel puțin în România. Lor adaugă-le următoarele servicii: Revolut, Orange Money și, mai nou, Monese. Și adaugă și orice serviciu ar veni în viitor. Toate acestea te pot verifica. Partea proastă la serviciile de tip fintech e că încă n-au suport local. Sau nu suficient de dezvoltat. Așa că un cont blocat poate rămâne așa și câteva zile.

Acum că știi toate astea, mai am încă o informație. Finalul de februarie n-a venit doar cu epidemie în Italia și România, ci și cu un scandal imens pentru sistemul bancar românesc. A trecut cumva neobservat, dar, dacă se confirmă, dărâmă cel puțin o bancă.

Banca Națională a României a anunțat, pe 26 februarie, că investighează 16-17 bănci într-un scandal de spălare de bani. A fost deschisă și o acţiune penală de către DIICOT, iar cel puţin una dintre bănci ar fi foarte implicată în favorizarea spălării de bani. Operaţiunile ar fi fost derulate printr-o singură unitate şi ar exista indicii suficiente ca aceste costuri să fie închise. Nicolae Cinteză, director în Direcţia Supraveghere din Banca Naţională a României (BNR), a dat detaliile astea, dar, ca orice reprezentant al unei instituții de stat, n-a explicat foarte amănunțit.

A spus doar că, pe 20 februarie, a fost emisă o scrisoare, sub semnătura prim-viceguvernatorului Băncii, în care e descris mecanismul prin care au fost fraudați bani printr-o bancă locală. Și a invocat fix criteriul „cunoașterii clientelei”: „Frauda este externă, dar, prin felul în care s-au aplicat aici normele de cunoaştere a clientelei, s-a favorizat, s-a continuat, un mecanism de spălare de bani iniţiat undeva în străinătate şi continuat pe teritoriul ţării noastre”, a adăugat Cinteză.

El a lansat și un avertisment pentru bănci: „V-am spus şi vă repet: nu ezitaţi să închideţi conturi atunci când aveţi cea mai mică suspiciune că se fac tranzacţii care vă pot cauza necazuri. E foarte periculos. Şi indicii, vă spun, sunt suficiente”.

Mai voalat sau mai puțin voalat, directorul DSBNR a lansat un avertisment pentru toți jucătorii din piața financiară. Adaugă la asta și la ce sunt folosite unele conturi Revolut și înțelegi de ce sunt blocate conturile la cele mai mici suspiciuni. În fine, Cinteză a menționat cazul Danske Bank prin conturile căreia, între 2007 și 2015, au trecut aproximativ două sute de miliarde de euro proveniți din Rusia și alte state ex-sovietice. Investigația e încă în derulare, dar deja e cel mai mare scandal financiar din Europa. Și Europa n-ar vrea să-l repete.

Revolut nu e singurul fintech în situația asta. Ba chiar, la nivelul UE, Monzo a acaparat atenția la începutul lui 2020. De la plângerile oamenilor că serviciul le-a blocat aiurea banii până la acuzații că firma le-a tras țeapă și le-a furat banii (aproape ca un administrator care fuge cu fondul de rulment). Nu e chiar așa, dar situația tot a fost gravă pentru clienți. Și băncile, și serviciile fintech nu pot vorbi foarte mult despre mecanismul din spate, că atunci s-ar ajunge la ce ziceam mai sus: cineva care are interes l-ar evita. În ciuda promisiunii că procesul durează 48 de ore, au fost utilizatori care s-au plâns că a durat și mai mult de trei săptămâni.

Ce poți face când pici într-o așa situație? Să zicem că am câțiva pași pe care să-i urmezi, chiar dacă sunt absolut sigur că nu te ajută 100%.

Înainte de toate, fii pregătit să poți justifica orice sumă de bani care ar ridica suspiciuni. Apoi, dacă tot treci sume considerabile prin conturi bancare sau Revolut, citește și înțelege legislația. Știu, e greoaie, dar măcar să știi care sunt limitele. Apoi, dacă situația e gravă, vorbește și cu un avocat specializat. Implicit, insistă cât de mult poți să-ți fie deblocați banii. Cumva evident, dar nu-ți izola toate veniturile într-un singur cont, fie el bancar, fie el de fintech Revolut sau Monese sau orice altceva. N-ar strica să ai și niște cash pe care să-l folosești la nevoie.