Ce se întâmplă în corpul tău când mănânci ardeii iuți chili

Am crescut în Mexic, într-o familie în care se făcea des concurs cine mănâncă mai iute. Concurs care se încheia, de obicei, cu o mare criză de gastrită: maică-mea, bunică-mea, mătușile mele, unchiu-miu, toți o încasau. La fel ca majoritatea mexicanilor, o parte din identitatea mea se bazează pe adrenalina eliberată de corp când mănânc capsaicină, substanța care face ardeii chili să fie iuți.

În Mexic, mâncăm mâncare iute până plângem. Dulciuri iuți, mese iuți, sosuri iuți – cum e Salsa Valentina, un sos iute artificial portocaliu neon care îi formează mexicanului gustul din copilărie. Dragostea noastră pentru mâncarea iute – masochismul nostru comun – e probabil singurul lucru tangibil care îi unește pe mexicanii din toată lumea.

Dieta mexicană se bazează pe câțiva stâlpi: fasole, porumb, dovlecei, cartofi dulci și avocado. Dar cel mai mult suntem cunoscuți pentru ardeii chili.

În Mexic au fost altoite cel puțin o sută de tipuri de ardei chili din specia Capsicum annum, și majoritatea sunt foarte regionale. „Ardeii chili sunt ca certificatul nostru de naștere”, a zis bucătarul Irad Santacruz, un ambasador al bucătăriei indigene Tlaxcaltec. „Poți să îți dai seama unde s-a născut cineva după ardeii chili pe care îi preferă.”

Pentru mexicani, chili e un fruct, o legumă, un condiment, un medicament, un protector spiritual. Dar există un motiv pentru care mulți oameni consideră consumul de chili dureros. Spre deosebire de alte arome tradiționale – amar, dulce, sărat, acru – iutele nu e perceput de papilele noastre gustative, ci de receptorii la durere. De asta nu e considerat o aromă – n-a fost adăugat pe listă nici măcar după ce au introdus umami în catalogul de arome.

Pare ciudat să mănânci ceva ce doare, dar oamenii de știință au descoperit că trupul uman eliberează endorfine după ce consumă capsaicină. Acest neurotransmițător generează sentimente de fericire și e perceput de creier într-un mod similar cu substanțele care provoacă dependență precum opiaceele.

În ciuda statutului culinar ambiguu al aromei de chili, oamenii o adoră din vremuri străvechi. Ardeii chili, originari de pe continentul american, sunt cultivați și comercializați de peste șase mii de ani. Botanista Araceli Aguilar-Meléndez, care a început să cerceteze planta de chili acum douăzeci de ani, a zis că multe comunități indigene nu folosesc chili ca pe un condiment, ci îl fumează în timpul ritualurilor funerare sau ca să-și elibereze casa de energii negative sau să alunge șerpii și șoarecii. Iar tradiția de a folosi ardeiul chili ca protector spiritual continuă până azi în societatea mexicană. Unele familii gătesc tamale tradițional și plasează pe fundul oalei doi ardei în formă de cruce ca să protejeze membrii familiei de deochi.

În Mexic, se spune că ardeii chili vindecă orice – de la mahmureală la coșurile de pe piele. Se spune că au proprietăți anti-cancerigene și anti-microbiene și că îți dezinfectează și desfundă sinusurile. „Oamenii cred că trebuie să mănânce chili, pentru că e sănătos. Dar e mai mult o chestie sentimentală decât fiziologică. Vor să-și aducă aminte de gustul de acasă. Dacă ceva are gust de chili, li se pare vindecător”, a zis Aguilar-Meléndez. 

Aguilar-Meléndez a devenit fascinată de ardeii chili după ce a descoperit că sunt singura plantă care produce capsaicină. A zis că unele credințe despre beneficiile ardeiului chili pentru sănătate au fost dovedite de știință. De exemplu, ardeii chili reglează apetitul și ucid bacteriile din mâncare care te-ar putea îmbolnăvi. De aceea se mănâncă peste tot în lume, dar mai ales în zonele cu climă caldă, în care agenții patogeni se înmulțesc foarte ușor. Unele cercetări sugerează că ardeii chili îți pot prelungi viața.

Conform bucătarului Santacruz, iuțimea e esențială pentru mâncarea mexicană deoarece capsaicina te ajută să digeri grăsimile tipice acestei bucătării. „E o colaborare între chili și restul mâncării, un mariaj perfect”, a zis el.

Dar consumul de chili e mai mult decât o alegere gastronomică, e privit ca un act de curaj și putere. De exemplu, în unele orașe din Mexic, o tradiție presupune ca familia unei viitoare mirese să prepare un sos extrem de iute pentru mire, ca să verifice dacă acesta îl poate mânca fără să plângă. Conform lui Aguilar- Meléndez și lui Santacruz, capacitatea de a mânca foarte iute e asociată cu un sentiment de mândrie națională, un fel de superioritate stomacală asupra altor națiuni. Cum a scris autorul și jurnalistul mexican Juan Villoro, în cartea lui, Accidental Safari: „Am transformat diareea într-un fel de patriotism.”

Când m-am născut eu, în 1986, un ardei chili numit Pique (înțepătură) a devenit mascota cupei mondiale FIFA în Mexic. Ardeiul avea mustață și sombrero și o minge de fotbal. Pentru mexicani, ardeiul chili e mai mult decât un aliment – e reprezentarea caracterului nostru. Să mănânci chili e la fel de dramatic și distractiv ca trupele de mariachi și telenovelele. Dacă vezi vreodată un mexican care suferă la masa de lângă tine în restaurant, să nu-ți pară rău de el – plânge de fericire.

Articolul a apărut inițial în VICE în limba spaniolă.