Femei care candidează la alegerile locale mi-au spus că mai durează până vor fi egale cu bărbații

Când te gândești la femei care candidează la alegerile locale, sigur îți vine în minte Gabriela Firea, care țintește un nou mandat de primar general al capitalei, Clotilde Armand, candidată la Sectorul 1 sau Lia Olguța Vasilescu, care visează la alți patru ani la Primăria Craiova.

Din păcate, cele trei candidate, intens promovate și susținute atât de presă cât și de partidele din care fac parte, au fost privilegiate în comparație cu alte femei din România care își doresc să sa implice în administrația publică.

Un studiu elaborat de Expert Forum și dat publicității la mijlocul lui septembrie arată că, din numărul total de candidați înscriși în cel mai mare concurs de angajare din țară, doar 22,9 la sută sunt femei. Situația nu s-a îmbunătățit mai deloc față de anul 2016, când doar 21,4 la sută dintre candidați erau femei.

Un loc pe liste nu aduce neapărat și o șansă de câștig. La ultimele alegeri locale, 4,6 la sută din totalul mandatelor la primării au fost primite de femei, 15 la sută (adică doar 213 femei dintr-un total de 1 436) au fost obținute în consiliile județene, iar în cele locale, femeile au reprezentat un procent de 12,4 la sută. Deși au candidat, au fost puse la finalul listelor de partid, departe de locurile eligibile.

Adevărul e că partidele politice nu dau șanse reale femeilor, lucru demonstrat și de statisticile din 2020. Sub zece la sută dintre candidații pentru funcția de primar sau președinte de Consiliul Județean sunt femei, deci funcţiile alese direct şi care dau legitimitate şi putere executivă reală rămân în continuare cele mai inaccesibile femeilor.

La nivelul unităților administrativ-teritoriale, numărul femeilor în politică e aproape direct proporțional cu mărimea orașelor, astfel la nivelul comunelor e secetă totală, și la propriu și la figurat.

Cred însă, că există mai multe femei care și-ar fi dorit să candideze, în afară de cele 22,9 la sută, cât zice studiul Expert Forum. Femeile reprezintă mai mult de jumătate din populația României. Sunt nemulțumite și frustrate în privința administrației locale și au același sentiment de scârbă la adresa politicienilor care distrug țara, la fel ca bărbații. Cu toate astea, nu candidează, pentru că li se pun mai multe piedici decât ai putea să crezi.

Sistemul nu e de partea lor. Sporirea numărului femeilor în politică se poate realiza fie pe cale legislativă, prin schimbarea Constituției, fie pe cale internă, la nivelul partidelor politice. Dar niciun partid din România nu a încercat până acum, în mod real, să legifereze o formă prin care femeile sa aibă acces mai ușor la o poziție înaltă în politică.

Metoda adoptată de majoritatea statelor campioane în politici democratice a fost implementarea cotelor de gen. Ele au rolul de a corecta un dezechilibru de gen în pozițiile decizionale din viața publică, politică și economică și asigură includerea femeilor și participarea lor în procesul decizional și în alte domenii de activitate. Dar, în România, subiectul cotelor de gen opărește multe prepuțuri, mai ales în rândul parlamentarilor

Discriminarea și stereotipurile sunt la ele acasă. Dincolo de faptul ca multe femei nu ajung pe liste din cauza partidului, avântul de a participa îți cam scade, la gândul valului de misoginism de care te vei lovi și în care băltește societatea românească. O influență majoră în promovarea femeilor în poziții de conducere o are mass-media. Dar, într-o societate patriarhală cum este România, stereotipurile de gen încă sunt prezente și susținute de canalele media.

Femeile sunt văzute mai degrabă în sfera familiei, ceea ce le-ar putea scădea stima de sine. Să auzi că mai bine ai sta la cratiță, decât la Primărie, nu e cea mai bună încurajare pe care o poți primi în 2020.

Obstacolele socio-economice. Nivelul de muncă diferit, pe salariile diferite, dar și numărul responsabilităților, cu mențiunea că bărbații au mai mult timp liber, fac ca aceștia să fie mai prezenți în viața publică și să facă parte din procesul decizional în mai mare măsură decât femeile.

Ca sa aflu situația reală a femeilor în politica românească, în contextul alegerilor locale, am vorbit cu câteva candidate aflate pe listele de partid, să aflu prin ce au trecut.

VICE: Cum a fost receptată candidatura dumneavoastră?
Melania Mocanu: Au existat mici răutăți, dar nu am întâmpinat probleme din cauza cetățenilor, din contră, au fost încântați că a candidat și o femeie. Problema cea mai mare, de când mi-am anunțat candidatura și mai ales în ultima săptămână de campanie, au fost presiunile făcute de echipa PNL să mă retrag, că nu aș fi la fel de bună ca propunerea lor, el fiind pădurar și eu inginer agronom. Asupra consilierilor mei au făcut presiuni să nu mă mai sprijine, au mers pe la săteni, din poartă în poartă și au mințit că nu mai candidez. Sunt atât de necăjită, nu mă așteptam ca echipa PNL să fie așa agresivă.

Credeți că are legătură cu faptul că sunteți femeie sau e împotriva USR?
Pentru că sunt femeie și m-am înscris în această competiție. Este un personaj în grupul care a făcut presiuni, fost președinte USR, care și-a dat demisia și a intrat pe lista PNL de consilieri. M-am întâlnit într-un sat vecin cu echipa PNL, erau 11 bărbați și le-am zis: voi chiar nu aveți nicio femeie în echipă, sunteți misogini? Aseară am primit informația că întreabă „Ce căutați să votați femeia aia? Mai bine votati-l pe Răducanu.” „Pe femeia aia”, așa spun.

Noi avem femei în echipă, că trebuie promovate și ele, s-a dus vremea când stăteau numai la cratiță și își puneau broboadă în cap. Femeile sunt și ele de carieră, de succes, și femeia poate fi primar la Tănăsoaia. De ce nu aș putea? Piedicile PNL-ului mă ambiționează și mai tare și n-o să renunț. Sunt convinsă că o să-i bat. O să-i bat.

VICE: Cum v-ați poziționat în interiorul partidului, când v-ați anunțat candidatura?
Dorina Isopescu: Mie chiar îmi era teamă, ca inginer constructor m-am izbit deseori în viată de discriminarea de gen. Dar susținerea partidului m-a făcut să trec peste ideea asta.

Din partea electoratului, ce atitudine ați simțit?
În discuții directe nu au fost probleme, te înțelegi cu omul față în față. Pe internet însă, unele comentarii au fost supărătoare. Poate, dacă aceleași cuvinte ar fi fost spuse unui bărbat, sunau altfel. Mi s-a scris de multe ori „Unde ați fost până acum? Ieșiți acum și cerșiți voturi?”. Acum două luni, când ieșeam pe stradă și le vorbeam politică, mă întrebau dacă sunt normală. Oamenii nu realizează că se face campanie doar într-o anumită perioadă și că, în rest, îți spui opinia când e cazul și nu în stradă.

În comentariile de Facebook au apărut lucruri legate de ținută, pieptănătură, așa se judecă la noi. Eu nu-mi permit să ies în pantaloni și adidași, pentru că am o poziție de profesor universitar și deja m-am educat să am acest stil. M-au făcut de multe ori să mă gândesc că, atunci când oamenii nu au de ce se lega, se iau de astfel de aspecte.

VICE: Ați simțit că sunteți defavorizată de faptul că sunteți candidat femeie?
Camelia Bicsabi: La noi, din fericire, sunt trei candidați femeie și trei bărbați. Acum patru ani au candidat două femei, acum opt ani alte două și oamenii s-au obișnuit că o femeie poate fi candidat. Nu politician. Pentru că, patriarhatul funcționează foarte bine și încă se consideră că o femeie nu are ce căuta în politică. Colegii mei din USR au ținut foarte mult să candidez, pentru că am fost prima persoană care am bătut la ușa lor și am spus „Vreau să fac ceva la Popești. Vreau să fac o filială”. După ce am făcut-o, am căutat un bărbat, evident, care să candideze din partea USR. Am „filtrat” câțiva, dar nu erau potriviți, și așa am ajuns la ideea să candidez eu.

De ce nu ați vrut să candidați de prima dată?
Pentru că nu am făcut politică niciodată, nici măcar din fotoliu. Am fost refractară la ideea asta, am văzut politica ca fiind murdară și eu nu știu să mint. Nici să mă cert. A fost foarte bine în campanie, că atacurile au venit în scris și eu știu să scriu foarte bine. Dar dacă era o dispută față în față, nu făceam față cu siguranță.

Cum ați fost atacată de contracandidați?
Mi s-a spus că USR promovează tinerii, iar eu am 53 de ani și mă consider tânără… spiritual. Noi avem și o firmă și erau tot felul de povești: că am dat faliment în Iași, că ne-au pus sechestru pe bunuri, pe casă, că ne caută recuperatorii și de aceea am venit de la Iași la Popești. Dar am răspuns elegant, am îndreptat mesajul către alegători, nu către autorul postării. Apoi a mai apărut o idee: sigur soțul a pierdut casa la păcănele.

VICE: Ce provocări ați avut ca femeie care candidează?
Mioara Predescu: Inițial, la nivelul partidului, dar nu cred că fost discriminare. Fiind un partid tânăr, s-au gândit să fie un coleg tânăr. Eu am peste 60 de ani. Dar niciunul nu a făcut pasul în față și atunci a trebuit să-l fac eu. Nu mi-a fost comod și nici acum nu mi-e.

Cred că sunt cel mai atacat candidat. Am în fața mea șapte contracandidați bărbați și asta spune mult și despre condiția femeii. Misoginismul l-am auzit și din gura femeilor. Nu mă așteptam. Majoritatea spun: „N-o să facă o femeie nimic la primărie. Acolo e treabă de bărbat”. Mentalitatea, cu asta ne confruntăm.

Credeți că vi se micșorează șansele din cauza asta?
Eu cred că nu am avut probleme, deoarece am fost peste 30 de ani profesor. Marea majoritate mă cunosc, fie ca foști elevi, fie ca foști părinți. Dar românii au mult de lucru pe subiectul poziției femeii în conducere și decizie.

Despre părul bărbaților nu se discută în politică, nici despre broșe. V-ați simțit discutată, analizată, criticată în acest fel, numai pentru că sunteți femeie, chiar înainte să fiți ascultată?
Am fost asemuită cu Dăncilă. Sunt o doamnă cochetă și totuși nu mi-am pus nicio broșă în campanie, ca să nu se facă aceste comentarii. Sufăr că a trebuit să fac asta, ca să evit asocierea. Dar voiam mai degrabă să fiu auzită decât comentată.

Ce opinie aveți depre includerea femilor candidat pe locuri eligibile?
La noi, la USR, listele s-au făcut în urma unui vot. Asta m-a și atras la acest partid. La PSD este o singură doamnă în partea de sus a listei, dar ea este și acum viceprimar. La PNL sunt mai multe femei, dar doar una în partea de sus a clasamentului, și ea vicepreședinte, restul sunt la coadă. La ALDE nu e nicio femeie, la PMP sunt vreo două-trei, dar tot de la jumătatea listei în jos. La ProRomânia sunt mai multe, dar soția candidatului la primărie candidează și ea pentru un post de consilier local. Femeia e pusă pe listă numai să fie, iar în Moldova și Oltenia mentalitatea e alta decât în vestul țării. Însă noi, femeile în politică avem o caracteristică: atunci când intrăm în luptă, nu ne lăsăm ușor.

VICE: Cât de greu vă este ca femeie în lupta electorală?
Raluca: Nu am avut reticențe în a candida, deși am văzut cum sunt tratate declarațiile femeilor în Parlament. Orice critică e considerată isterie, orice femeie care are un cuvânt de spus e sfătuită să-și vadă de viața ei acasă și să nu mai țipe prin Parlament. Și în Consiliul Local Iași am văzut aceleași comportamente ca în Parlament, dar nu în relație cu femeile. Dar nu-mi este teamă, nu m-am gândit niciodată să nu candidez, că m-ar putea jigni un bărbat.

Dar în relație cu electoratul?
Am auzit mai multe comentarii negative, pe stradă, în timp ce îmi făceam campanie: „Eu nu aș accepta să mă conducă o femeie.”

Asta în timp ce în Iași sunt cinci candidate femei.
Da, e ceva nou să existe candidați femeie la primărie. Viorica Dăncilă a creat un precedent, chiar dacă a fost criticată și chiar luată în râs de o țară întreagă, a trezit puțin electoratul, care a văzut că și o femeie poate fi prim-ministru.

Politicieni de o calitate discutabilă sunt și femei, și bărbați, caracterul și competența nu au legătură cu sexul politicianului. Ce prezență au femeile pe lista consilierilor locali?
În primii 15 sunt șase femei, eu sunt pe șase, și un candidat femeie la primar. Mă uitam la celelalte partide și chiar mă întrebam: cum au ajuns femeile la sfârșitul listei? Noi am avut concurs intern, dar la alte partide nu știu criteriile: cum a ajuns doamna X pe locul zece și domnul Y pe locul doi?