Sunt amenințat cu moartea constant pentru că fac avorturi în faze avansate ale sarcinii

Warren Hern nu își plănuise să își dedice viața avorturilor. După ce Curtea Supremă a legalizat avortul în Statele Unite în 1973, doctorul s-a gândit să revină la studiul epidemiologiei.

Dar după ce a văzut că atâtea femei mureau din cauza avorturilor ilegale și nesigure, atât în Statele Unite, cât și în străinătate, Hern a realizat că trebuie să le ajute și și-a deschis o clinică pentru avort în Boulder, Colorado. Clinica Boulder Abortion a avut peste patruzeci de mii de paciente din 1975 până azi.

În prezent, actele de vandalism, stalking și agresiune împotriva furnizorilor de avorturi sunt în creștere, dar Hern a fost dintotdeauna ținta lor. Asta și din cauza specializării lui: e unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuează avorturi în al doilea trimestru de sarcină sau chiar mai târziu.

Activiștii anti-avort condamnă mereu aceste avorturi, dar, de fapt, ele sunt foarte rare. Doar 6,2 la sută dintre avorturi s-au desfășurat mai târziu de 14 săptămâni de sarcină în 2019, cel mai recent an pentru care are informații Centrul pentru Prevenirea și Controlul bolilor. Mai puțin de un procent dintre avorturi au avut loc după 21 de săptămâni de sarcină.

Persoanele care fac avort atât de târziu sunt de obicei cele care doresc sarcina, dar au niște probleme medicale care le împiedică să o ducă până la capăt. Hern și echipa lui își oferă ajutorul în astfel de situații.

Curtea Supremă dezbate în prezent un caz care amenință legea cu privire la libertatea de a face avort. Dacă jurații vor decide împotriva ei, statul lui Hern, Colorado – care nu are restricții cu privire la avort și găzduiește mai multi clinici de specialitate – va deveni un refugiu al femeilor din celelalte 26 de state care vor interzice avortul.

Ca să înțelegi cum ar putea arăta un astfel de viitor, VICE News a apelat la trecut – la poveștile persoanelor implicate puternic în lupta pentru dreptul la avort din ultima jumătate de secol. Hern a vorbit cu VICE News despre munca lui și riscurile ei, cât și despre moștenirea lăsată de veteranii războiului dintre activiștii pro și anti avort.

Acest articol, scris în cuvintele lui Hern, a fost editat pentru claritate și lungime.

Când eram la Medicină, în 1960, auzeam mereu de femei care mureau sau aproape mureau din cauza avorturilor ilegale și nesigure. Când lucram în departamentul de ginecologie, eram de gardă în fiecare noapte și îmi ajutam colegii să salveze aceste femei. Nu înțelegeam clar ce se petrecea, dar știam sigur că ceva era foarte greșit.

M-am întors în Colorado și plănuiam să revin la studiul epidemiologiei. În perioada aceea, în 1973, s-a luat decizia Roe v. Wade. Cum avortul a devenit legal, niște persoane din Boulder, Colorado, voiau să înființeze o clinică de avorturi privată și non-profit. M-au găsit pe mine.

Învățasem să fac avorturi în Washington D.C., dar nu făcusem decât câteva. Nu îmi plănuisem să mă specializez în avorturi. Voiam să studiez epidemiologia. Dar când oamenii ăștia m-au rugat să îi ajut la clinică, am acceptat. M-am gândit că o să fac asta un an sau doi și apoi o să mă întorc la școală. Am deschis clinica aproape acum 48 de ani, în noiembrie 1973.

Deschiderea clinicii a stârnit un scandal imens, la care nu mă așteptam, pentru că noi ajutam femeile. Deja la două săptămâni după deschiderea clinicii, am început să primesc amenințări cu moartea în miez de noapte. Trăiam într-o casă izolată în munți. M-am simțit vulnerabil și am hotărât că trebuie să îmi iau măsuri de precauție. Am început să dorm cu pușca lângă pat. Mergeam spre casă cu teama că voi fi împușcat. Intram în casă cu așteptarea că o să fiu împușcat. În continuare trăiesc la fel. Nu s-a schimbat nimic.

La sfârșitul anului 1974, am hotărât că efectuarea de avorturi e cel mai important lucru pe care îl pot face în medicină. Așa că am hotărât să-mi deschid propriul cabinet de avorturi, în data de 22 ianuarie 1975. În prima săptămână, am avut trei paciente.

Majoritatea pacientelor mele vin în al doilea trimestru de sarcină, între 24 și 32 de săptămâni. Câteva vin și mai târziu de atât și facem niște aranjamente speciale pentru ele în funcție de situația lor medicală. Am avut și paciente care aveau sarcina de 33 sau 34 de săptămâni.

Pentru mine e important să ajut femeile care vin la mine disperate. De multe ori, fetusul are o malformație catastrofală, care nu îi permite să supraviețuiască. Sau care îl va lăsa cu un handicap îngrozitor pe viață. Iar femeia și familia ei află asta foarte târziu. Eu cred cu tărie că merită să le ajute cineva.

Sarcina nu e deloc o misiune ușoară. Fiecare sarcină amenință viața femeii de la șase săptămâni până la final. Săptămâna trecută am avut o pacientă din East Coast al cărei fetus avea o malformație fatală. În plus, femeia avea niște probleme medicale care erau înrăutățite foarte grav de sarcină.

Nu știu câți alți doctori mai fac avorturi în faze atât de târzii ale sarcinii. De obicei primim paciente pe care nu le primește nimeni altcineva.

Munca noastră e una cu un mare impact emoțional. Femeia nu e un uter umblător. E o persoană. Are o viață, o familie. Are legături. Are speranțe și aspirații. Vrea să supraviețuiască. Așa că ne ocupăm de nevoile ei. Iar asta e foarte solicitant pentru toată lumea din echipa mea.

Jobul meu a avut un efect groaznic asupra primei mele căsătorii. Părinții primei mele soții voiau să renunț la meserie, iar preotul lor mi-a ținut morală despre asta. Am o familie foarte numeroasă în Kansas și nici ei nu sunt de acord cu munca mea. O grămadă de oameni din viața mea mi-au zis să nu mai fac avorturi.

Am trecut prin mai multe tentative de asasinat. Am colegi care au fost asasinați de creștini „pro-viață”. Asta e politica lor pro-viață: ucid doctorii care efectuează avorturi.

[Mulți activiști pro-viață codamnă violența, dar de când s-a dat legea Roe, clinicile de avorturi au fost vandalizate, bombardate și incendiate și mulți doctori care fac avorturi au fost asasinați. În 1993, un activist anti-avort l-a împușcat letal pe dr. David Gunn din Pensacola, Florida. Gunn a fost primul furnizor de avorturi care a fost ucis în Statele Unite. Un an mai târziu, în același oraș, un alt activist anti-avort i-a împușcat pe dr. John Bayard Britton și pe voluntarul James Barrett. În 1998, un lunetist l-a împușcat pe dr. Barnett Slepian, în timp ce acesta era în bucătăria casei sale, în Buffalo, o suburbie din New York. Iar în 2009, un bărbat a intrat în biserica doctorului George Tiller, din Wichita, Kansas, și l-a împușcat letal. La fel ca Hern, Tiller efectua avorturi în faze mai târzii ale sarcinii.]

După ce a preluat meseria tatălui său, doctorul Tiller a aflat că tatăl lui efectua și avorturi pentru unele paciente. Doctorul Tiller a hotărât să continue această muncă.

În această perioadă, doctorul Tiller a fost atacat de multe persoane în Wichita, Kansas, unde își desfășura activitatea. Bill O’Reilly îl numea Baby Killer și el e unul dintre cei care a contribuit la moartea lui. La un moment dat, o femeie pe nume Shelly Shannon a călătorit din Oregon până în Oklahoma, a cumpărat un pistol și a condus până în Wichita să îl omoare pe Tiller. L-a împușcat în ambele brațe, chiar în parcarea din fața cabinetului său. Dar doctorul Tiller s-a recuperat și a continuat să facă avorturi.

Shelley Shannon a ajuns la închisoare. Și de acolo mi-a trimis un mesaj: „Tu urmezi”.

Shelley Shannon a fost vizitată la închisoare de mai multe ori de un bărbat pe nume Scott Roeder, care era un fanatic anti-avort și care a hotărât să-l omoare pe Tiller. Pe 31 mai 2009, Tiller se afla în biserica lui luterană din Wichita. Scott Roeder a mers acolo și l-a împușcat în cap. În prezent, face închisoare pe viață pentru fapta lui. 

Eu eram prieten foarte bun cu Tiller: mergeam împreună la schi, am fost la nunta fiicei lui și vorbeam la telefon de două sau trei ori pe săptămână.

Trăim constant sub presiunea amenințărilor cu moartea – și nu doar eu și alți doctori, ci toți membrii echipelor noastre. Până și femeia de serviciu care lucrează la noi a primit amenințări.

În 1988, cineva a tras cinci focuri de armă prin geamurile sălii de așteptare a cabinetului meu. Unul dintre gloanțe a trecut fix pe lângă unul dintre angajați. Eu tocmai intram în sala de așteptare când s-a întâmplat incidentul. În clădire erau multe persoane. Deci cine a făcut asta, chiar spera să omoare pe cineva.

Au fost momente în care protestatarii anti-avort au înconjurat clădirea sau ne-au umplut strada. Ne hărțuiesc bietele paciente atât de rău încât săracele femei ajung la noi plângând.

Vara trecută, eram la cabinet într-o duminică, pe la ora nouă seara. Ploua infernal și afară era beznă. Am ieșit să plec spre casă cu mașina și am dat peste un om care stătea în genunchi în parcare și se ruga. Evident că m-am îngrozit. De cât ori văd pe cineva în fața clinicii, mă aștept să încerce să mă omoare. Nu folosesc niciodată ușa din față dacă e cineva în fața clădirii. Doar că de data aceea era întuneric și nu-l văzusem. 

Nu mă pot proteja de aceste violențe. Nu mă pot deplasa cu un tanc.

Dăm o grămadă de bani pe servicii de pază, ca să nu fim atacați de fanatici. Ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătești dacă vrei să ajuți niște femei disperate care vor să facă avort din motive foarte obiective. Situația financiară a clinicii e mereu la limită, pentru că majoritatea banilor se duc pe securitate.

Evident că ne dorim să avem angajați stabili, care să fie bine plătiți, dar joburile într-o clinică de avorturi sunt o adevărată aventură din cauza activiștilor anti-avort.

Cred că mișcarea pro-avort nu a reușit să îi comunice publicului cine suntem, ce facem și de ce facem asta. Evident că sunt unele excepții, dar, în general, oamenii nu înțeleg ce facem, nu înțeleg că pentru noi e importantă sănătatea femeilor și că suntem mereu atacați atât de partidul Republican, cât și de fanaticii anti-avort. Când votezi cu partidul Republican, votezi împotriva femeilor.

Avem ferestre anti-glonț. Avem camere de supraveghere și la clinică, și acasă. Și totuși, știu că dacă o persoană e hotărâtă să mă omoare, o va face. Acesta e prețul pe care îl plătești dacă faci munca asta în Statele Unite în prezent, iar lucrurile s-au înrăutățit după ce a fost ales președinte Trump.

Optzeci la sută dintre voturile lui Trump au fost ale creștinilor evangheliști, pentru că ei știau că îi va ajuta să își atingă scopurile. Nu i-a interesat că omul era total depravat și avea valori complet opuse celor creștine.

Trump a introdus imediat trei legi anti-avort și a devenit clar că dreptul la avort va fi suprimat în Statele Unite. Iar asta e o catastrofă pentru sănătatea publică, pentru femei și pentru familiile lor. Mișcarea anti-avort din State nu respectă drepturile femeilor și ale grupurilor minoritare. Din păcate, decizia Roe v. Wade e amenințată.

Așadar, ce ne așteaptă? Și cum ieșim din chestia asta? Răspunsul e destul de simplu. Democrații trebuie să câștige alegerile. Atâta timp cât republicanii sunt la putere, nu există nicio speranță. Oamenii trebuie să înțeleagă că am ajuns aici din cauza ultimelor zece alegeri prezidențiale, pentru că președinții republicani impun măsuri anti-avort.

Nu am de gând să ies la pensie. Mi s-ar părea o prostie. Pacientele mele au nevoie de mine. În prezent, pregătesc alți doctori care îmi vor lua locul, îi învăț procedurile pe care le fac de aproape cincizeci de ani.

Divorțul meu din prima căsătorie s-a finalizat în aceeași săptămână în care s-au tras focurile de armă în fața cabinetului meu, în 1988. Momentul acela a fost singurul în care m-am gândit să renunț, dar mereu mi s-a părut important să continui.

Mă simt privilegiat să fac această muncă, mă simt privilegiat să pot ajuta aceste femei și o voi face cât timp îmi va sta în putință.