Lucrurile dubioase care li se întâmplă femeilor pe bicicletă, în traficul din București

„Trebuie să fim mai multe și să avem mai mult curaj.”

de Iulia Roșu; fotografii de Ioana Epure
|
15 Mai 2017, 11:57am

Acum câteva luni circula pe internetul nostru cel de toate zilele și nopțile un studiu făcut la nivel mondial, care plasa capitala București pe locul cinci în topul celor mai aglomerate orașe din lume. S-au mirat câțiva atunci, dar de fapt știm cu toții că nu e chiar vreo noutate. Și mai știi că traficul infernal transformă oamenii în aceste animale hibride care-și scuipă demonii prin tot felul de înjurături care mai de care mai misogine sau rasiste. Bine, nu-i transformă, ei așa sunt, doar că-i ajută să se exprime mai mizerabil.

Doar că traficul nu-i cuprinde doar pe șoferi. Printre ei, se mai încumetă și bicicliștii, acei oameni cu oarecare brumă de inconștiență. Războiul șoferi-bicicliști e deja legendar în București, însă e și mai provocator să fii femeie biciclistă. Tocmai pentru că doza de înjurături e un mix de ură față de bicicliști, hărțuire și glumițe proaste pentru că misoginism.

Dincolo însă de hăhăielile pe care înveți să le ignori ca tipă pe biclă, mai sunt momentele alea în care un șofer de autobuz te claxonează, că-i el drăguț cu tine, doar că ție-ți sar inima și ghidonul când te lovește sirena aia. Dragi șoferi, nu mai faceți glume d-astea, că riscați pușcăria dacă îmi sparg capul din cauza asta. Plus că nu e nimic amuzant sau secsi sau flatant.

Desigur, suntem departe de a prinde vreodată topul ăsta de orașe bike-friendly, dar măcar o schimbare în atitudinea oamenilor ar fi un început aproape mai necesar decât pistele de bicicletă.

Am vorbit cu câteva tipe bicicliste care au pedalat la a doua ediție „Cycle Chic Festival", organizat de comunitatea Skirtbike din București, despre ce chestii dubioase au auzit ele în trafic și dacă bucureștenii s-au mai educat, în ultimii cinci ani, vizavi de ciclismul în oraș.

Andreea, 25 de ani

VICE: Mergi zilnic cu bicla?
Andreea: Aproape zilnic, de când m-am mutat în București, dar cred că sunt vreo 15 ani de când merg pe bicicletă.

În ce oraș ai tot mers pe bicicletă?
În Constanța și în București, de când sunt aici.

Și e Constanța, dacă o compari cu Bucureștiul, mai bike-friendly?
În ultimul timp a devenit mai bike-friendly, au făcut pistă de bicicliști în zona centrului vechi, dar nu e de recomandat încă să vezi Constanța pe biclă. Bine, nici Bucureștiul nu e foarte bike-friendly, dar oamenii sunt mai obișnuiți să vadă femei pe bicicletă.

Ai trăit vreun moment dubios aici, în București?
În afară de faptul că se strigă după mine când sunt pe biclă sau mai aud diverse comentarii, e ok. Nu-mi amintesc să-ți reproduc vreunul, dar știu că nu erau deloc amuzante.

Un pic de hărțuire aruncată așa, în glumă, nu?
Da, cam așa ceva. Dar, dacă vreau să fiu mai ok, îmi pun o pereche de ochelari și-mi văd de treaba mea. Nu prea ascult muzică-n căști, pentru că mi-e un pic teamă în trafic.

Cu drumurile te descurci ok?
Am o problemă cu oamenii care, nu știu cum se face, că merg direct pe pistă. Ca și când ar fi educați să meargă pe pistă și nu pe lângă. Unii se scuză când îi claxonezi. Și mai am o problemă cu faptul că sunt foarte înalte bordurile, pentru că n-am o bicicletă care să-mi permită să le sar așa cum aș vrea.

Crezi, totuși, că există speranță pentru București?
Da, sunt tot mai mulți oameni care fac asta. Și-mi place cel mai mult să văd mămici care-și poartă și copiii în portbebe. Cred că sunt șanse să devină mai bike-friendly.

Mădălina, 40 de ani

VICE: De când mergi pe bicicletă?
Mădălina: Din copilărie, când m-am dat câțiva ani, apoi am uitat de existența ei, și mi-am amintit acum vreo șase. Și mi-a părut rău că nu mi-am amintit mai devreme.

Mergi des cu copiii în remorcă?
Până acum am mers singură, e prima dată când ieșim în formula asta, cu bicicleta. De fapt, am mai mers odată în parc, de probă, săptămâna trecută. Am cumpărat remorca în ideea de a merge până în parc, să renunțăm la căruț și să folosim varianta asta. Și eu mă bucur de o pasiune și ele de cum sunt transportate.

Nu îți e frică de nebunii din trafic?
Locuim destul de central, în Dorobanți, sunt multe parcuri în zonă. În centru oricum e mai bike- friendly pentru că avem și pista de pe Calea Victoriei, dar dacă aș fi locuit într-un cartier mai îndepărtat, nu aș fi ieșit cu ele.

Ai avut vreodată vreun incident?
Niciodată, sunt foarte atentă oricum, și eu conduc, probabil contează și asta, să fiu atentă în trafic. Dar cred că oamenii au început să se poarte mai normal decât acum câțiva ani.

Dar atunci ce experiențe negative ai avut în trafic?
Autobuze care îngustau spațiul fix când urma să trec sau claxonau fix în momentul în care treceam. Dar nu le consider neapărat incidente. Însă în ultimul timp, oamenii s-au obișnuit că existăm și noi.

Liliana

VICE: De cât timp mergi cu bicla în București?
Liliana: De patru sau cinci ani, nici nu mai știu.

Cum ți se pare orașul?
Pentru mine, a merge pe bicicletă în fustă și în pantofi e un statement și mă lupt foarte tare pentru asta. Ăsta e al patrulea skirtbike la care merg și prima dată când am plecat de la mine, din Calea Giulești, de la capătul lumii și am mers până în parcul Tineretului. Cumva orașul nu este pregătit pentru bicicliști.

Ți s-a întâmplat vreodată ceva nașpa?
Nu am avut incidente negative, am căzut o dată pe linia de tramvai, dar cu șoferii nu am avut treabă. Na, te mai fluieră, te mai înjură, dar mai rar. În general, te fluieră de bine, că ești drăguță, dar eu nu am probleme cu chestii de genul ăsta. Nu le iau ca pe o ofensă.

Care e cel mai dubios lucru care ți s-a întâmplat?
Deși merg și noaptea, nu am avut niciodată o problemă. E nevoie ca oamenii să conștientizeze că e ok să fii femeie și să porți fustă pe bicicletă, nu înseamnă că ești o femeie ușoară.

Mergi zilnic cu bicla?
Nu, din cauza poluării, pentru că este mult prea multă poluare în trafic. Nu există piste de biciliști, iar eu sunt nevoită să merg chiar pe podul Grant, unde este foarte mult trafic.

Andra, 20 de ani

VICE: De când te dai cu bicla?
Andra: De când aveam cinci ani, dar în București vin în vacanțe și mă dau cu bicla. Eu stau în Cluj.

E mai bine în Cluj sau în București?
E diferit, Clujul e un oraș mai mic și nu e mare problemă pentru că toate șoselele au piste de bicicletă. E ok și în București, dar e un oraș foarte mare și nu prea există piste.

Mergi zilnic cu bicla?
Da, aproape zilnic, merg la facultate. Avem un program care se numește Cluj Bike, de unde îți poți închiria biciclete pentru o oră și ai voie la mai multe pe zi, așa că îmi iau bicla la muncă sau la facultate.

Ai avut vreo experiență care să te fi marcat până acum în trafic?
Nu chiar, dar șoferii în general nu sunt foarte prietenoși cu bicicliștii. Dacă nu mergi pe trotuar sau pe pistă, au tendința să intre în tine sau să te claxoneze, dacă ești în fustă.

Ceva drăguț ți s-a întâmplat?
Mi-au pus băieții de la Beard Brothers flori, în coșul de bicicletă.

Liliana, 37 de ani

VICE: De cât timp cu bicicleta?
Liliana: De cinci ani, în București. Am învățat destul de târziu și când eram mică nu am avut bicicletă, dar mi-am dorit toată copilăria.

Cum ți se pare Bucureștiul?
Foate aglomerat și un oraș inaccesibil pentru noi, pentru oamenii cu dizabilități, pentru părinți cu căruțe, pentru pietoni.

Ți s-a întâmplat vreodată să se strige la tine, când erai în trafic
Da, pentru că sunt femeie. „La cratiță", mi-am auzit odată, complimente, înjurături. De toate.

N-ai una care ți-a rămas în minte?
Ba da, dar e prea porcoasă ca să o reproduc și deloc creativă sau amuzantă.

Crezi că s-a mai schimbat, totuși, de acum cinci ani?
Nu, doar s-a făcut pista de pe Calea Victoriei și atât, care în zece minute este gata străbătută. Nici măcar în educația oamenilor, rari sunt cei care dau prioritate, dar în rest, șoferii îți taie fața, vin foarte aproape de tine, deci nu există o explicație.

E mai greu să fii tipă pe biclă?
Dacă ești îmbrăcată și în fustă, da, devii o țintă, priviri, uite-o și pe asta, vezi că ți se văd chiloții, d-astea.

Anastasia, 23 de ani

VICE: Vii des cu bicla?
Anastasia: Sunt biciclistă de la 16 ani, dar pe la 19 ani am lăsat-o mai moale pentru că am avut un accident destul de urât.

Ce s-a întâmplat?
Cineva a vrut să facă dreapta și nu i-a păsat că sunt și eu pe acolo, deși mă văzuse. Am stat la stop unul lângă altul, dar mi-a tăiat calea dup-aia. Am încercat să-l evit și am căzut. Venea și tramvaiul, restul șoferilor nu au oprit și toată experiența asta m-a speriat destul de tare.

Și după ce ai reluat, cum și se pare în trafic?
Cred că evenimente ca Skirtbike ajută la conștientizarea noastră, deși mai avem mult. Bine, nu mai sunt atât de curajoasă ca înainte, atunci când nu conta vremea, zi, noapte, era mijlocul meu de transport, acum merg mai mult în weekenduri, nu mă grăbesc.

Ai avut și alte incidente în trafic de când ai reluat pedalatul?
De exemplu, (autobuzul) 311 a simțit nevoia, săptămâna trecută, să mă împingă de la spate, să-mi dea flashuri, lucruri de genul ăsta.

E mai greu ca tipă pe biclă?
Nu am de unde să știu cum e ca tip, dar presupun că da. Am avut chestii d-astea cu „hei, pisi", în timp ce așteptam la semafor sau „nu vrei să te iau eu cu mașina decât să te chinui pe bicicletă?". Dar am și prieteni băieți care merg pe bicle și au avut și ei probleme în trafic, unii chiar au intrat în bătăi, nu e ușor nici pentru ei.

Ce crezi că are nevoie Bucureștiul ca să fie mai ok din punctul ăsta de vedere?
În primul rând, șoferii nu sunt disciplinați între ei, nu respectă nici motociliștii care-s mai apropiați de ei, darămite pe noi. Trebuie să fim mai multe și să avem curaj.

Mădălina, 48 de ani

VICE: Ați fost la traseul Skirt Bike?
Mădălina: Desigur, dar nu merg zilnic cu bicicleta, însă când e vremea bună mă străduiesc să o fac.

Cum vi se pare Bucureștiul, e adaptat la nevoile bicicliștilor?
Nu tocmai la nivelul așteptărilor, dar eu am norocul să traversez o zonă foarte bine adaptată, în zona Sectorului unu, parcul Herăstrău și Bulevardul Aviatorilor. Sunt privilegiată.

Ca femeie pe bicicletă?
Femeie pe bicicletă e foarte șic, cu condiția să nu uiți de feminitate. Dacă te transformi într-o persoană unisex, asta nu mai face diferența, dar dacă-ți place să te joci cu garderoba e mai bine.

Credeți că s-au mai educat bucureștenii în privința asta?
În mod evident, cel puțin curentul Skirt Bike atrage atenția, și-i ajută pe oameni să se mai schimbe.