Influenceri din România mi-au spus ce trebuie să faci să ajungi vedetă pe Facebook

E persoana aia care a luat enervant de multe like-uri la același lucru la care te gândeai și tu mai devreme. Doar că tu nu te pricepi la scris și prietenii tăi sigur nu-s interesați de ce crezi tu despre luminițele de Paște din București. Ca influencer ai reușit deja, prin postările tale, să câștigi încrederea unui număr mare de urmăritori și, după cum îi zice numele, le cam poți influența opiniile și chiar deciziile. Asta vine la pachet și cu o anumită responsabilitate, de care unii sunt conștienți, iar alții o ignoră.

Sigur, nu este obligatoriu să te pricepi la altceva decât emis păreri pe net - sau asta tind să creadă cei mai mulți oameni (geloși) despre influenceri, însă lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Îți dai seama că cineva face parte din elita Facebookului când te uiți la numărul mare de like-uri și share-uri, după care orice utilizator tânjește în ascuns, și la reacțiile puternice pe care le stârnește o postare.

E important de menționat că influencerii pot să fie buni sau răi, depinde de ce parte a baricadei ești în diverse situații sau privind diferite teme. Pot să militeze pentru neomarxism sau să-ți prezinte o nouă rețetă la supa cremă de linte. Eu, însă, am vrut să vorbesc cu oamenii de pe Facebook care pot influența opinia celorlalți pe teme ca: politică, religie, viața în spațiul public, evenimentele importante ale zilei și așa mai departe.

Niște exemple cunoscute și la îndemână sunt: Lucian Mîndruță, Marian Godină, Radu Ghelmez, Olivia Steer, Moise Guran, Dan Perjovschi, Simona Tache, Vlad Voiculescu.

Dacă nu cumva ești Mihai Trăistariu, o să presupun că nu ești vreo altă vedetă care-și face strategia de PR din ghidul ăsta. Sau, cine știe? Cert e că îți las aici un mic îndrumar despre cum poți face pasul de la plebea care o freacă pe net la o mică vedetă, pe care mătușa din provincie o întreabă de unde cunoaște atât de mulți oameni.

În demersul meu am fost ajutat de câțiva influenceri consacrați*, mai mult sau mai puțin cunoscuți de publicul larg, dar relevanți pentru nișa lor.

În primă fază trebuie să te întrebi dacă te pricepi atât de bine la ceva, încât ai câștigat respectul multor oameni, care acum te consideră o autoritate într-un domeniu. Probabil că nu, ca majoritatea dintre noi. Asta te lasă cu ultimele variante. Poți să postezi des și să-ți construiești atent publicul sau să fii implicat într-un eveniment care atrage atenția asupra ta: un scandal public, o postare care devine virală, o dezvăluire incendiară. I-am întrebat pe oamenii ăștia când au făcut ei primul pas spre „influencing others".

„Oamenii au început să fie interesați de opiniile mele din momentul în care m-am implicat în campanii civice și mi-am afirmat punctele de vedere în privința unor teme politice intens disputate: susținerea drepturilor persoanelor LGBT, drepturile omului, veganismul și drepturile animalelor, feminismul și egalitatea de gen, combaterea sărăciei."

„A fost o postare în care povesteam un accident rutier la a cărui cercetare participasem și care a adunat câteva mii de share-uri. Aveam telefonul la încărcat, iar când m-am uitat la el, nu înțelegeam ce s-a întâmplat, pentru că aveam vreo mie de cereri de prietenie."

„Io am o tradiție: în fiecare an comentez pe Facebook Eurovisionul. Asta îmi aduce vreo sută de prieteni noi și mă desparte de cinci prieteni vechi. Dar marele push a venit cam acum șase luni, când pisicile mele au început să vorbească (și mai ales să vorbească urât)."

„Mai întâi am abordat eu prietenii din viața reală. Apoi, fiind ceva neobișnuit ca un magistrat să își dezvăluie funcția pe Facebook și să intre în dialog cu oamenii, am început să fiu căutat de străini. În fine, am început să primesc cereri de prietenie sau să văd că îmi crește numărul de urmăritori ca urmare a atacurilor din mass-media la opiniile mele."

Majoritatea influencerilor au în comun faptul că își exprimă ideile foarte bine, de cele mai multe ori în scris. Fie că opinează despre ultimul OUG dat de Guvern, fie că se plâng de traficul din București, cei mai mulți folosesc diverse tactici prin care își duc mesajul mai departe: structurarea textului, originalitatea dată de umor sau ironie, argumente care apelează la logică sau emoție.

„Folosesc un mix între rațional și emoțional. Am un simț al publicului. Greutatea pentru mine este să emit un mesaj-pod care să găsească împăcarea, nu distrugerea."

„Cel mai bine e să combini emoția cu logica. Să zici „muie PSD", dar să continui cu „pentru că Dragnea, Liaolguța, OUG13."

„Pentru a transmite un mesaj care să pătrundă în profunzimea conștiinței cuiva, cred că ingredientul principal este autenticitatea."

„Încerc constant calea rațională. Deși cred că unui negaționist mai bine îi spui să se ducă în pizda mă-sii decât să-i explici. Unii nu merită, și pentru asta exista block, unfriend etc."

Poți lupta pentru drepturile LGBT, pentru hegemonia PSD sau pentru bun-simț în spațiul public. Indiferent ce-ți alegi, ține minte că majoritatea lucrurilor pe care le exprimi trebuie să rămână în sfera ideii respective sau a domeniului la care te pricepi. De exemplu, nu poți critica astăzi USR că e conservator și mâine să discuți despre culoarea ta preferată de BMW Ursuleț. Altfel, devii Zoso.

„Ideea principală în jurul căreia se adună oamenii pe pagina mea este că merită să ne enervăm, poate chiar să suferim, ca să schimbăm un pic în bine căcatul ăsta de țară."

„Oamenii reacționează la caterinci în jurul politicienilor, la experiențe personale inedite și la idei neașteptate. Dialogul e binevenit. Chiar dacă e neplăcut câteodată."

„Am avut postări în care majoritatea nu era de acord cu opinia mea și știam că așa va fi dinainte să postez, pentru că am prins suficientă experiență încât să anticipez reacțiile oamenilor. Cu toate astea, am preferat mereu să scriu ce cred, nu ce adună like-uri."

„Cred că sunt citit mai ales de progresiștii liberali care au o oarecare pasiune pentru pisici și văd lucrurile cu cel puțin o brumă de umor. Altfel zis, un homofob care nu zâmbește nici în somn mai mult își face sânge rău când îmi citește postările."

Din ce în ce mai mulți oameni îți vor urmări activitatea. Fiecare dintre ei are altă viziune asupra lumii și alte așteptări de la tine. Indiferent cât de mult vei încerca să-ți adaptezi stilul pentru publicul tău, la un moment dat va trebui să iei o decizie: să respecți status quo-ul sau să rămâi tu însuți. De exemplu, unui artist îi va fi foarte greu să iasă din anonimat dacă se ghidează după opiniile majorității. În același timp, unui jurnalist consacrat i se va părea imposibil să blameze referendumul Coaliției pentru Familie când majoritatea fanilor lui sunt conservatori.

„Nu cred că există o rețetă pentru a deveni ori rămâne relevant/ă și chiar dacă ar exista nu m-ar interesa să mi-o însușesc pentru că s-ar pierde acea autenticitate pe care o consider a fi cel mai de preț lucru. Scopul meu este să promovez și să apăr cauze, iar dacă alții se regăsesc în ceea ce spun e foarte bine. Dacă unii critică lucrurile pe care le afirm, atunci din dezbaterea de idei sper să devenim cu toții mai înțelepți."

„Simt responsabilitate față de oamenii care mă urmăresc. Și ca artist când desenez pe zidul de muzeu și ca facebookist pe wall. Publicul mă modelează în aceeași măsură în care îl modelez și eu."

„Scriu mereu ce simt, e un fel de încercare constantă de exorcizare a sentimentului ăsta drăcesc dat de viața în România. Exorcizare care eșuează, pentru că dacă mi-ar reuși probabil m-aș opri din scris. Dacă oamenilor le place zbaterea asta a mea, cu atât mai bine, eșecul exorcizării poate că e succesul actului artistic. Dacă nu le place, e treaba lor, aș scrie la fel și pentru trei oameni sau pentru nimeni."

A trecut vremea în care sufereai de sindromul impostorului și aveai comoditatea să dai block tuturor celor care nu-s de acord cu tine. Acum ești important pe internet și trebuie să te comporți ca atare.

„Încerc să nu instig la ură chiar și atunci când sunt extrem de revoltată, ca de exemplu când văd indivizi care schingiuesc sau maltratează oameni sau animale. Altfel, nu respect neapărat reguli, dar merg pe intuiție. Care intuiție e șlefuită de mulți ani în comunicare și de interesul pentru oameni."

„Am mai multă grijă în ceea ce scriu, fiind urmărit de atâția oameni care la rândul lor share-uiesc informația. Încerc să fiu argumentat și să cer argumente celor care intră în dialog cu mine. Iar când sunt abordat în privat răspund ca și cum aș fi contactat în public, tocmai pentru a nu fi vulnerabil."

„Singura regulă pe care cred că trebuie s-o respecte cineva, în scris, este să fie sincer cu sine și cu cei cărora li se adresează. Și, deși oamenii au prostul obicei să se lase destul de ușor mințiți, cred că-n cazul meu sinceritatea în tot ce exprim este evidentă. De acolo, presupun, și mini-succesul."

NOTĂ: Sigur, internetul românesc mai are și alți influenceri care merită urmăriți, mai ales din zona politică, de civism sau actualitate, dar nu mi-au răspuns (chiar voiam să aflu și opinia Oliviei Steer, de exemplu). Aștept să mă fac și eu influencer și poate atunci mă bagă în seamă.