Cernobîl s-a transformat într-un exemplu al activismului pentru mediu

Numele Cernobîl a devenit sinonim cu ruinele stranii urbane rămase în urma dezastrului nuclear.

Dar o nouă moștenie a început să înflorească din cenușa Zonei de Excludere a Cernobîlului (ZEC), cei peste 1600 de kilometri pătrați care înconjoară rămășițele fostei centrale nucleare și orașul vecin, Pripyat. Locul celui mai mare dezastru nuclear din lume, Cernobîl se transformă într-un exemplu neașteptat pentru energia sustenabilă și pentru reînnoirea mediului.

Cel mai recent exemplu pentru renașterea verde a Cernobîlului este efortul recent pentru dezvoltarea unei centrale solare în ZEC. În ultimele săptămâni, Ostap Semerak, ministrul mediului din Ucraina, a încercat să prezinte Cernobîlul ca un potențial hotspot solar pentru investitorii străini și interni.

„Propunem partenerilor și investitorilor să privească acest teren cu o perspectivă diferită; nu ca pe un teritoriu al catastrofei, dar ca pe un teritoriu cu potențial de dezvoltare", a spus Semerak, aflat săptămâna trecută într-o vizită la Banca Europeeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) din Londra.

E mai mult decât o încercare simbolică de rebranding, o mare parte din infrastructura originală a fostei centrale, inclusiv liniile de transmisie electrice pot fi reconvertite pentru a folosi operațiunilor solare în creștere. Rămășițele dezastrului de la centrala nucleară ar putea să își găsească o a doua viață, sprijinind o energie curată, sigură și regenerabilă.

Semarak a precizat că investitori canadieni, americani și ucrainieni urmăresc deja oportunitatea de a dezvolta în ZEC. Scopul principal este să instaleze o centrală de patru megawați acolo, până la finalul anului, conform Bloomberg.

Pe lângă această tranziție către energie solară, Cernobîlul a căpătat și o reputație de conservator luxuriant (și accidental) al naturii sălbatice. Absența forțată a așezărilor omenești din ultimii treizeci de ani a permis plantelor și animalelor să prospere în zona de excluziune. Lupi, elani, mistreți, bursuci și cai sălbatici mișună în sălbăticia nepopulată care înconjoară comunitatea abandonată.

De fapt, studiile arată că ecosistemele de la Cernobîl sunt mai robuste și sănătoase acum decât înainte de criza din 1986, cu excepția notabilă a grupurilor extreme, cum ar fi nevertebratele și păsările, care par a fi mai sensibile la radiații.

„Fauna de la Cernobîl este foarte probabil mai bine decât era înainte de accident, nu pentru că radiațiile ar fi bune pentru animale, ci pentru că ocupația umană este mult mai rea", mi-a spus în octombrie, anul trecut, Jim Smith, un om de știință de mediu de la Universitatea din Portsmouth, care a studiat fauna sălbatică de la Cernobîl.

Acum treizeci de ani, puțini oameni ar fi spus că regiunea Cernobîl își va reveni vreodată din efectele negative ale colapsului, cu atât mai puțin să producă din nou energie. Dar cum deceniile trec și sălbăticia revendică structurile create de om, zestrea zonei a trecut de la o poveste moralistă la una a renașterii. Probabil că în viitorul apropiat, comunitățile ucrainiene vor începe din nou să se bazeze pe energia produsă la Cernobîl.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Cernobîl:
Cum e să-ți faci vacanța la Cernobîl
Fă cunoștință cu tipul care duce ilegal turiști în Cernobîl
Singurii locuitori din zona interzisă din jurul Cernobîlului