Am vorbit cu imigranții care protestează la granița Macedoniei

De la ultimele ciocniri violente de sâmbăta trecută dintre imigranți și poliție, situația din tabăra de refugiați din afara Idomeni, ultimul sat grecesc înainte de granița cu Macedonia, s-a schimbat radical.

Corturile imigranților, care s-au adăpostit aici în încercarea de a intra în Europa de Vest, au fost înlăturate de pe liniile de cale ferată de poliția de la graniță. Gardurile cu sârmă ghimpată blochează intrările de la punctele de încrucișare ale liniilor ferate, iar soldații macedoneni au terminat munca la un gard de metal înalt de trei metrii, ridicat de-a lungul graniței cu Grecia în încercarea de a ține la distanță imigranții care vor să intre în Macedonia.

Protestele au început sâmbăta trecută, după ce un imigrant a fost electrocutat când încerca să se cațere pe vagonul unui tren și s-a sprijinit din greșeală de cablurile de electricitate. Era unul dintre cei aproximativ 1 500 de imigranți din Orientul Mijlociu și din Africa nordică și centrală care sunt blocați între Grecia și Macedonia după ce țările din ruta balcanică a imigranților au început să „trimită înapoi imigranții economici", lăsându-i în țară doar pe sirieni, irakieni și afghani sau „imigranți de război", după atacurile teroriste din Paris.

Imigranții au stat în fața trupelor speciale de securitate și armatei macedonene care păzesc pasajul, cu pancarde care spun „Deschideți granițele" și „Nu suntem teroriști". Cel puțin zece demonstranți iranieni au intrat în greva foamei, și-au cusut buzele și au stat în primul rând al jandarmeriei macedonene.

Dar protestele au atins apogeul în Idomeni, sâmbătă dimineață, odată cu terminarea zidului și electrocutarea bărbatului marocan de 32 de ani, care a fost dus la spitalul Crucii Roșii cu arsuri grave. Au apărut revolte, iar imigranții frustrați au aruncat cu pietre în trupele macedonene, ca să le deschidă granițele. Poliția a răspuns cu grenade orbitoare și gaze lacrimogene, motiv pentru care mulțimea s-a retras pe teritoriul grecesc, 18 polițiști au fost răniți și un număr necunoscut de imigranți.

Dar întrebarea despre ce trebuie făcut cu miile de imigranți blocați în Idomeni rămâne. În timp ce „refugiații de război" din Siria, Irak și Afghanistan continuă să vină din insulele din estul Mării Egee, tensiunile continuă. Vremea se înrăutățește, iar ciocnirile între imigranții de diferite naționalități - marocani, iranieni, pakistanezi - încă au loc. Totuși, pare să nu existe niciun plan realist pentru rezolvarea problemei.

Am vorbit cu câțiva dintre refugiații care au rămas blocați la granița dintre Grecia și Macedonia.

Hamid Baba Ali, 18 ani, Maroc

M-am născut în Casablanca, în vestul Marocului. Am terminat școala acolo, dar părinții mei au murit, așa că nu mai puteam locui acolo. Am o soră care e căsătorită și stă acolo cu soțul ei. Dar nu am niciun ban și nici loc de muncă, așa că am decis să vin în Europa pentru o viață mai bună. Am ajuns în Turcia și apoi am mers în Lesvos. Vreau să ajung în Munich, unde am prieteni și familia sau în Utrecht. Vreau să studiez ingineria electromecanică. Dar am rămas blocat aici la granița dintre Grecia și Macedonia de cinci zile și nu știu ce aș putea să fac acum.

Mohamed Biplob, 33 de ani, Bangladesh

Sunt din capitala Dhaka. Sunt membru al partidului de opoziție, BNP, care a denunțat alegerile din 2014. Doi lideri ai partidului au fost uciși recent. A trebuit să părăsesc țara, pentru că situația e proastă rău. Mi-am lăsat în urmă părinții, soția și cele două fete. Am venit prin Turcia și am ajuns în Grecia prin Kos. Vreau să ajung în Italia, la Roma, pentru că vărul meu locuiește acolo și mă va putea ajuta. Sunt blocat la graniță de zece zile și nimeni nu ne spune ce se va întâmpla cu noi.

Aladino Sfaxzer, 20 de ani, Tunisia

Sunt blocat în Idomeni de 12 zile, la graniță. Le-am dat până acum contrabandiștilor 2 500 de euro ca să ajung până în punctul ăsta. Habar nu am unde mă voi duce sau unde voi locui. Lucram la un post de radio local acasă, dar, pentru că voiam să-mi exprim părerile liber, am fost arestat și bătut. Cei care vorbesc împotriva sistemului se aleg cu același tratament. Nu există libertate acolo și d-aia nu mai puteam să mai stau vreun pic. Nu știu ce mă așteaptă.

Amin Najafi, 26 de ani, Iran

Sunt blocat la graniță de zece zile. E greu aici, pentru că e foarte frig când plouă și nu am haine uscate. Stăm în corturi mici prin care trece vântul. În Teheran, aveam un loc de muncă și visam la viitor. Lucram ca sudor într-o fabrică, însă mi-am pierdut locul de muncă, așa că am decis să merg cu un grup de prieteni în Europa. Vreau să ajung în Germania sau Suedia. Nu am pe nimeni care să mă aștepte acolo, am auzit lucruri diferite de la oamenii care au plecat înaintea mea, dar pentru moment singurul lucru care contează e să plec de aici.

Faysal Hassan, 16 ani, Somalia

M-am născut în Mogadishu și din prima zi a vieții mele până acum, războiul civil și luptele sunt la ordinea zilei. Părinții mei aveau puțini bani și m-au trimis la o școală privată, care a fost distrusă de grupările teroriste din zona respectivă. Am plecat din țară cu surorile mele - eu sunt acum capul familiei și vreau să ajung în Germania ca să o luăm de la zero. Am venit din Turcia în Grecia, nu mai știu pe ce insulă am ajuns cu barca. Suntem blocați în Idomeni de 12 zile și nu mai avem nicio speranță.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre refugiați:
Comentariile rasiste ale românilor despre refugiați sunt cancerul internetului
Am petrecut o zi într-o tabără de refugiați din Grecia
10 filme care o să te facă să nu mai spui tâmpenii despre refugiați, ca Lucian Mîndruță