FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

​Copilul negru care voia să fie nazist

Massaquoi a reușit să supraviețuiască urii și bigotismului nazist, dar a murit fără să depășească rușinea de a fi ținut minte drept „copilul negru care a vrut să fie nazist".

În 1933, micul Hans J. Massaquoi le arată cu mândrie o svastică de pe pulover colegilor lui blonzi, cu albaștri, în curtea unei școli din Hamburg. Nu e vreo glumă proastă sau o farsă de pe internet. E imaginea reală a tânărului Hans J. Massaquoi, fiul unei asistente nemțoaice și al unui diplomat liberian, care a reușit să supraviețuiască în timpul regimului nazist al lui Adolf Hitler. „Am supraviețuit din cauza unei scăpări în legile rasiale. Nu eram atât de mulți cât să ne ia în vizor naziștii ", povestește Massaquoi în Mi-a fost sortit să fiu martor: Povestea unui copil negru în Germania nazistă, autobiografia în care își povestește amintirile și își amintește de coșmarul vieții de non-arian in acea perioadă, despre portretele Führerului și despre unitățile SS.

Publicitate

Populația neagră din Germania din timpul perioadei naziste era neglijabilă. Câteva sute de oameni, poate mii, la o populație de 65 de milioane de locuitori. Massaquoi era nepotul consulului liberian din Germania, așa că familia lui avea imunitate, iar el a trăit printre copii arieni, într-un mediu educat și înstărit, deși restul populației considerate inferioară de către naziști sufereau din cauza politicilor represive și xenofobe ale lui Hitler.

Dar viața lui Hans J. s-a schimbat în vara anului 1934. Când am mers la școală într-o frumoasă dimineață de vară din 1934, profesoara noastră de clasa a treia ne-a informat că directorul ceruse ca toți elevii și profesorii să se adune în curtea școlii. Chiar acolo, îmbrăcat în uniforma nazistă maro pe care o purtam la ocazii speciale, directorul a anunțat că urma să trăim cel mai splendid moment al tinerelor noastre vieți, că destinul ne alesese să fim norocoșii care îl vor vedea pe multiubitul nostru Führer cu ochii lor. Era un privilegiu, ne-a asigurat el, pentru care urma să fim invidiați de urmașii urmașilor noștri. Pe vremea aceea aveam opt ani și nu observasem că, dintre cei șase sute de copii adunați în curte, eu eram singurul căruia nu i se adresa Herr Wriede. Au fost impresionați atât de mult de carisma liderului nazist încât, după vizita lui, toți colegii s-au alăturat organizației paramilitare numită Tineretul lui Hitler. Massaquoi n-a vrut să rămână pe dinafară, așa că s-a înscris și el pe listă. Din fericire, n-a fost acceptat.

Publicitate

După realizările istorice obținute de atletul afro-american Jesse Owens la Jocurile Olimpice din 1936 din Berlin, viața lui Hans J. Massaquoi a început să se schimbe. Pentru Hitler și restul fanaticilor naționalist socialiști faptul că un atlet negru câștigase patru medalii de aur a fost o ofensă atât de mare încât persoanele de culoare au început să fie respinse pe față. La scurt timp, din cauza tensiunii politice și rasiale din țară, familia lui Massaquoi de pe linia paternă a trebuit să fugă din țară, dar copilul a rămas în Germania cu mama lui.

Coșmarul abia începuse. Mai întâi, în parc a fost instalat un semn care avertiza că niciun copil non-arian nu are voie să se joace acolo. Apoi, mulți profesori de la școală, care erau de origine evreiască, au început să dispară în mod misterios. Dar abia când tânărul Hans J. a vizitat grădina zoologică din Hamburg a simțit că legătura emoțională pe care o avea cu nazismul s-a stins pentru totdeauna. La zoo, printre animale, într-o cușcă plasată afară, a descoperit o familie africană la care mulțimea se holba și râdea. N-a înțeles ce se întâmplă și, alături de alți copii, s-a apropiat temător de cușcă. Atunci, cineva din mulțime l-a arătat cu degetul și a strigat: „Uite, au făcut un copil!" A fost prima oară când Hans J. a fost subiectul disprețului public și a început să se simtă cu adevărat stigmatizat de societatea germană.

Adevărul tragic i-a răbufnit în față și a trecut prin multe obstacole ca să supraviețuiască distrugerii în masă la care a fost supusă țara sub regimul nazist. Un alt episod ciudat din viața lui Hans J. s-a petrecut imediat după începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Massaquoi, care fusese respins în trecut de organizația Tineretul lui Hitler , a fost cât pe ce să fie recrutat de armata germană. A fost cruțat pentru că nu avea greutatea necesară.

Publicitate

Massaquoi în copilărie și la maturitate. Imagine via

Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial a fost un alt punct de cotitură în viața lui Massaquoi. Mai întâi, în timpul perioadei postbelice, și-a câștigat existența ca saxofonist de jazz, și apoi a emigrat în Statele Unite (cu o mică oprire la tatăl său în Liberia), unde a fost recrutat de Unchiul Sam ca să lupte în războiul coreean. După perioada de război, a intrat la Universitate și a absolvit Facultatea de Jurnalism. A lucrat ca jurnalist vreo patru decenii, ca redactor-șef al revistei Ebony, cea mai importantă revistă afro-americană timp de mulți, mulți ani. „Totul e bine când se termină cu bine. Sunt satisfăcut cu viața mea. Am supraviețuit ca să pot povesti bucățica de istorie pe care am trăit-o. În același timp, mi-ar plăcea ca toată lumea să aibă șanse egale și o copilărie fericită într-o societate corectă. Din păcate, n-a fost cazul meu. "

Massaquoi s-a stins din via ță în data de 13 ianuarie 2013, în New Orleans. Copilul care a crescut printre fiii și fiicele Nibelungilor și Walkiriilor și care a reușit să supraviețuiască urii și bigotismului nazist, a murit fără să-și fi îndeplinit aspirațiile din copilărie și fără să depășească rușinea de a fi ținut minte drept „copilul negru care a vrut să fie nazist ".

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre nazism pe VICE:
Interviu cu un homosexual rus neo-nazist
Neo-naziștii malaezieni luptă pentru o rasă malaeziană pură
Germania plănuiește să publice din nou ‚Mein Kampf'
Ultimul criminal nazist recunoaşte că e vinovat pentru sute de mii de morţi