​M-am prefăcut că beau, ca să mă creadă lumea o musulmană cool

Nu-mi amintesc momentul exact în care am hotărât să mă prefac că beau alcool, dar s-a întâmplat la un moment dat după ce oamenii au început să nu mă mai invite în oraș. Îmi pierdusem primul grup de prieteni în primul an de liceu pentru că vruseseră să fure vodcă din barul părinților lor și nu s-au obosit să mă invite. Mai târziu, după ce deja nu mai eram prieteni, mi-au spus că a fost din cauză că „nu vrei să bei. Ai chestia aia musulmană dubioasă."

Pe parcurs, am aflat că există musulmani religioși și musulmani „cool", din cei care beau, fumează iarbă și fac sex.

Eu nu eram dintre ăia cool, așa că, în liceu, mi-am făcut prieteni cărora nu le păsa de băutură sau cărora nu le păsa că eram abstinentă; era mai ușor să nu beau pentru că eram oricum minoră și era normal. Dar când am ajuns adultă, regulile jocului s-au schimbat și a trebuit să devin mai creativă.

Îmi amintesc clar când am fost la o conferință a studenților, unde s-au adunat tocilarii să discute chestii relevante pentru studenți. În sfârșit un spațiu unde puteam ieși în evidență. Am fost foarte încântat. Dar noaptea, în camerele de hotel unde nu eram supravegheați, abstinența mea a devenit o problemă.

Nu-i judecam pe ceilalți tineri musulmani care beau – e treaba lor, cui îi pasă? – dar nimeni nu părea să se bucure de compania mea pentru că nu beam. Mă gândesc că o fi o frăție între băutori, așa cum se formează o legătură între fumătorii dintr-un birou care ies în pauze la țigară. Iar eu eram mereu trează, undeva la periferie, ca o virgină care se uită la o orgie.

În noaptea aceea, în loc să mă îmbăt cu ceilalți tocilari, m-am întâlnit cu un prieten din zonă care mi-a arătat orașul – cafenelele mișto, restaurantele hipsterești, chiar și clubul de striptease. M-am distrat perfect fără alcool.

În ziua următoare s-a cimentat frăția. Nimeni nu-și amintea foarte bine noaptea trecută, dar toți făceau glume între ei: „Mamă, cum era ăla care se dădea la Betty!" Mi-am dat seama că trebuia să găsesc o metodă să mă integrez într-un grup nou. Trebuia să mă prefac că beau.

La început, aveam o tehnică stângace. Ezitam când cineva îmi oferea de băut și bălmăjeam că sunt minoră sau că nu am buletinul sau că luasem droguri și nu era bine să le amestec cu alcool. Uneori mă prefăceam că eram deja beată – chicoteam, vorbeam tare sau mă infantilizam în alte feluri. Alteori căutam o cameră cu ghivece cu plante și-mi turnam băutura în ele.

Prefăcătoria asta cu băutura m-a făcut plăcută în toate cercurile. În scurt timp, am devenit expertă în prefăcut. Mai dădeam greș pe alocuri (odată, un profesor mi-a sugerat să ieșim la o bere și cred că mi-a căzut fața, pentru că imediat a propus să bem cafea, dacă vreau). Dar acum sunt deja o artistă a prefăcătoriei. De multe ori, oamenilor le ia ani de zile să-și dea seama că nu beau.

Totuși, băutul fals nu a rezolvat totul. În decembrie, una dintre cele mai bune prietene ale mele ne-a trimis un mesaj de grup în care ne-a invitat la ziua ei. Dar mie mi-a trimis apoi un mesaj separat în care mi-a zis: „Scuze, probabil nu trebuia să-ți trimit și ție, Nashwa." Am întrebat-o de ce și mi-a răspuns „lol pentru că nu bei".

M-am întrebat uneori ce s-ar întâmpla dacă n-aș mai minți – dacă aș refuza paharele cu băutură fără să caut modalități de a le vărsa în ghivecele cu plante sau dacă aș evita evenimentele la care se bea. Dar mi se pare mai ușor pentru toată lumea așa.

În timpul facultății, îmi amintesc de o altă tânără musulmană care a evitat să meargă într-un bar al sindicatului studențesc pentru că nu voia să aibă alcool în jur, deși era candidată la sindicatul studenților. Eu m-am dus la respectivul eveniment (deși, evident, nici eu nu beam) și am asistat la mai multe conversații despre cât de ciudată e tipa. Unii spuneau că e chiar nesimțită că n-a venit. Faptul că mă integrasem și eram privit ca o musulmană cool mi-a oferit ocazia să oscilez între aceste două lumi, iar în urma observațiilor, am tras mereu aceeași concluzie: Care-i faza cu fixația asta pe alcoolul?

De curând, am recunoscut pe Twitter că îmi ascund abstinența în viața de zi cu zi și am primit mai multă susținere decât mă așteptam. Deodată, experiența mea nu mai era atât de izolată. Leilah, o altă femeie musulmană cu care am vorbit, mi-a povestit că mereu s-a simțit exclusă în socializarea cu colegii. Nici ea nu bea și, cum mai purta și hijab, se simțea ciudat să intre în baruri.

Odată, mi-a zis Leilah, colegii ei au invitat-o într-un restaurant după muncă și toată lumea a comandat de băut. Ea a comandat o narghilea – o activitate socială normală în cultura noastră. „Când a sosit narghileaua, șeful meu era deja la a doua sau a treia băutură. S-a uitat dubios la mine și m-a întrebat ce fumez acolo. După care a glumit că o să bage teste anti-drog la birou. Mi s-a părut atât de ciudat ca cineva care bea alcool să aibă o problemă cu narghileaua."

Și nu e vorba doar de musulmani. Mulți care nu beau au experiențe similare, indiferent de religie. O femeie mi-a zis că faptul că a renunțat să bea și să meargă în baruri i-a cam distrus viața socială, dar, pe de altă parte, a ajuns să-și cunoască prietenii altfel decât la beție și și-a dat seama mai ușor care merită să-i fie prieteni și care nu.

Încă n-am găsit o soluție reală pentru situația asta. Nu știu dacă am o comunitate care mă înțelege cu adevărat. Nu mă integrez nici între musulmani, care evită total locurile unde se bea alcool, și nici între băutori. Mi-e foarte greu să-mi găsesc prieteni.

Sarah, o altă fată care nu bea, a pus problema altfel: „De câte ori spun că nu beau, toată lumea îmi sare în cap sau se minunează: ‚Cum? Nu bei? De ce?' De parcă am semnat cu toții un contract social care spune că trebuie să bem. Suntem obligați să ne placă alcoolul."

Sarah mi-a spus că un fost șef de-al ei i-a spus că nu are încredere în cineva căruia nu-i place alcoolul. A rămas interzisă, după care a schimbat subiectul. Asta mi-a cimentat ipoteza că alcoolul - și consumul prefăcut de alcool – formează o legătură pe care n-aș putea-o obține în alte feluri.

Ieri eram la un eveniment de networking cu un grup de colegi. În timp ce ei discutau despre barurile lor preferate, eu doar zâmbeam. L-am rugat pe barmanul evenimentului să amestece două sucuri naturale și să-mi prepare ceva care să arate a cocktail exotic. Avea un gust delicios.

Urmărește-o pe Nashwa pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre alcool:
M-am făcut rangă cu alcool pudră Să fumezi alcool nu e atât de cool precum pare Berea fără alcool e mult mai bună ca cea normală Un tip a trăit doar cu alcool timp de o săptămână