​De ce e o idee foarte proastă să faci sex la muncă

Nu sunt puțini cei care fac sex la birou; de curând, Business Insider (cea mai sexistă publicație) a întocmit un sondaj care a dezvăluit că 54 de procente dintre respondenți au făcut sex cu un coleg sau o colegă de birou și că aproape jumătate dintre întâlniri au avut loc la locul de muncă. Și mai recent, compania de asigurări de sănătate Zenefits a fost nevoită să trimită un e-mail în care își ruga angajații să nu mai facă sex pe scările companiei. Și de ce nu? Sună distractiv. Periculos. Și de multe ori chair este.

Dar nu întotdeauna.

Pentru că, uneori, sexul la locul de muncă poate lua turnuri foarte proaste. Am strâns de la mai mulți oameni care au trecut prin asta tot felul de povești, jenante sau de-a dreptul periculoase.

INTRUSUL CĂCĂCIOS

Eu și iubitul meu lucram împreună la legislatura provincială și, într-o zi, ne-am gândit să profităm de pauza de prânz ca să facem sex. Am scanat etajul și am stabilit că locul cel mai sigur ar fi baia bărbaților. Am intrat într-unul dintre cele staluri, am pus un prosop pe colacul veceului pe care s-a așezat el, după care i-am sărit în poală. Ne distram de minune când am auzit că se deschide ușa. Am ridicat rapid picioarele și le-am pus pe pereți, după care am așteptat, cu respirația tăiată.

Intrusul nu s-a dus la pișoar sau la chiuvetă, ci direct în buda de lângă noi, să se cace.

N-am idee cât am stat cu picioarele pe pereți și am ascultat cum se căca tipul, în timp ce încercam să nu râdem, să nu respirăm și să nu vomităm. Ni s-a părut că au trecut ore. Până la urmă a plecat și am stat acolo un minut să ne gândim dacă vrem sau să continuă. Ai fi zis că sunetele și mirosul ne-ar fi pus pe fugă, dar n-au făcut-o. Am hotărât că dacă am răbdat calvarul ăsta, ar trebui s-ă ne ducem treaba până la capăt. Mai târziu pe parcursul zilei, l-am recunoscut pe intrus după pantofi. N-am putut să mă mai uit la el fără să-mi amintesc de combinația aia dubioasă de sex și caca.

- Tina, 31 de ani

SUBSOLUL BLESTEMAT

Mi-am luat un job pe timp de vară în Toronto și iubitul meu din vremea aceea a venit în vizită. Ne plăcea să ne jucăm pe roluri în pat, dar el avea o cameră mică și ieftină de hotel care nu ne satisfăcea nevoile. Dar eu aveam cheile de la birou, unde aveam o hală imensă la subsol. Ne-am gândit că am putea face cele mai tari scene acolo.

Așa că, în weekend, am făcut un scenariu elaborat pentru el. Am decorat sala cu echipament pentru bondage și cu multe dildo-uri de diverse mărimi. Eu mă îmbrăcasem în profesor, iar el urma să apară îmbrăcat în student. Și fiecare dildo era câte un membru al facultății. Nu era un scenariu foarte discret, dar căcat, era weekend și clădirea era pustie. Camera se închidea din afară, așa că mi-am atârnat cheile la gât. Am pregătit camera, mi-am pus cămașa și cravata și m-am gândit să dau o fugă să iau o cafea, pentru că urma să fie o după-amiază lungă. Dar cum am ieșit pe ușă, mi-am dat seama că la gât aveam cravata, și nu cheia. Scosesem cheia și-o lăsasem în cameră. Care rămăsese încuiată.

Am fost îngrozit. Ce dracu ' să fac? Inițial m-am gândit să sun paza. Dar dacă veneau și-mi deschideau ușa, ce-aș fi făcut? Le-aș fi zis mersi și apoi le-aș fi trântit ușa-n nas ca să nu vadă ce e în cameră? Am intrat în panică. Am fugit în zona de administrație. De obicei era închisă, dar atunci, slavă Domnului, era descuiat. Am alergat la biroul de recepție și am luat toate cheile pe care le-am găsit. Apoi m-am grăbit înapoi să văd dacă era vreuna de la subsol, dar bineînțeles că niciuna n-a funcționat. Nu știam dacă era vreun paznic în clădire sau dacă erau camere de supraveghere. Iar iubitul meu trebuia să sosească în orice clipă. M-am întors la recepție și am trântit cheile cu ciudă. Până la urmă am și făcut un scurtmetraj despre experiența asta, unde am exagerat un pic drama. Dar, în viața reală, m-am așezat epuizat pe scaunul administratorului și am încercat să mă pun în locul lui: Ok, sunt administrator. Sunt profesionist. Mă ocup de tot. Am cheia de la orice ușă. Și am lăsat cheia de la subsol…AICI.

M-am uitat în jos și, în fața calculatorului, de sub un teanc de cărți de vizită, se ițea o ultimă cheie. Vă jur că mi-au cântat îngerii din ceruri când am încercat să deschid ușa cu ea. A funcționat. Am intrat înăuntru, mi-am pus cheia la gât și pe cealaltă la recepție. Iubitul meu a sosit câteva minute mai târziu și totul a decurs conform planului. N-a avut nicio reclamație de făcut. De fapt, mi-a zis: „Data viitoare când folosești dildo-uri, încălzește-le în apă caldă mai întâi, ca să pară mai adevărate. " Un truc de la un profesionist.

În fine, nu i-am zis povestea decât mult mai târziu.

- David

AMANTA DE PE CAMERELE DE SUPRAVEGHERE

Când aveam 18 ani, am primit un job la o companie de produse naturiste pentru slăbit. Vindeau pastile și le făceau clienților planuri dietare. Clienții veneau la noi de trei ori pe săptămână să vadă dacă s-au apropiat de țelul lor. Era un tip care venea mereu înainte de închidere. Avea treizeci și ceva de ani, avea soție și copii. Era foarte drăguț și, după ce a reușit să slăbească, mi-a mulțumit pentru ajutor. Apoi a început să-mi aducă mici cadouri. Chiar era un tip de treabă.

Și așa am ajuns să facem sex în magazin – mai exact, în tot magazinul. În toate camerele. În camerele din spate. În camerele din față. În debara. Peste tot. Chestia asta a durat vreo două luni, până când șefa mea m-a invitat în oraș la o cafea. Și cum ne-am așezat, mi-a zis: „Cred că ar trebui să-ți spun că am instalat camere de supraveghere acum vreo șase luni." Și eu am răspuns nonșalant: „A." Pentru că știam că mereu făcusem sex cu lumina stinsă. Dar apoi a adăugat: „Și au vedere pe timp de noapte. M-am gândit să-ți spun pentru că eu și soția lui suntem amândouă în Asociația Părinți-Copii."

Ideea a fost că tipa s-a purtat surprinzător de drăguț. Era o gagică de treabă și un spirit liber. Mi-a zis: „Chiar apreciez că ai așteptat până după ora închiderii. "

- Nora, 29 de ani

APROAPE MI-AM PIERDUT UN PICIOR

Lucram pentru o companie mare care mă trimitea des în călătorii de afaceri prin Europa. Așa am cunoscut un barman din Amsterdam cu care mă vedeam de câte ori ajungeam în oraș. Mă opream la el la bar și stăteam de vorbă, după care ne-o trăgeam. Într-o zi, am venit și l-am întrebat dacă pot să-i dau o mână de ajutor cu cutiile alea din spate. Ne-am dus în pivnița barului și ne-am tras-o rezemați de zidurile reci.

La un moment dat, i-o sugeam și era întuneric și, în entuziasmul momentului, nu mi-am dat seama ce dureros era pământul de sub genunchii mei. Când am ieșit afară din pivniță, am observat că un ciob de sticlă îmi intrase în genunchi și sângeram abundent.

M-am curățat și dezinfectat și rana a părut să se vindece într-o săptămână…sau cel puțin așa am crezut. Două săptămâni mai târziu, într-o excursie la Paris, m-am trezit cu o durere insuportabilă la genunchi, care se umflase până devenise dublu. Am fost la Urgențe, unde doctorii mi-au depistat o infecție nasoală care era foarte periculoasă dacă îmi pătrundea în sânge. Mi-au făcut un al doilea test, să vadă dacă îmi pot controla infecția, dar m-au avertizat că, dacă se dovedea că nu pot, cea mai sigură opțiune era să-mi amputeze piciorul. Mai bine îți pierzi piciorul decât viața. Așa mi-au zis.

Așa am petrecut o noapte într-un spital din Paris cu gândul că o să-mi pierd un picior din cauza unei mui. Din fericire, doctorii au descoperit că îmi pot trata infecția, dar eu deja luasem decizia să nu mai trec niciodată prin barul ăla din Amsterdam.

Am stat internată mai mult de o săptămână și a venit familia să mă vadă. În plus, toată lumea de la muncă m-a întrebat ce se întâmplase. Mi-a fost foarte dificil să inventez o poveste.

- Danielle, 29 de ani

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești personale pe VICE:
Oamenii mi-au povestit ce minciuni au zis ca să agațe
Poveștile oamenilor care s-au făcut praf la muncă sau în familie
Cele mai nasoale lucruri pe care le-au spus oamenii la prima întâlnire