FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Milioane de oameni rămân în relații abuzive și violente din cauza animalelor de casă

Oamenii nu vor să-și părăsească animalele de casă nici măcar când viața le e pusă în pericol.

Pamela Isaac și una dintre cele trei pisici ale ei, Lucy, în apartamentul lor dintr-un centru pentru victimele violenței domestice, 18 martie 2014, New York. Fotografie de Bebeto Matthews.

Până în momentul în care Cee-Cee și-a părăsit, în sfârșit, fostul iubit abuziv în luna iulie a acestui an, femeia a trăit în beznă timp de aproape zece ani.

„Nu aveam voie să deschidem niciodată ferestrele, trebuia să ținem mereu perdelele și storurile trase", își amintește Cee-Cee, mamă a trei copii, în vârstă de 37 de ani. Ne-a rugat să folosim un pseudonim în locul numelui ei, de teamă că muncitorul musculos care a ținut-o prizonieră timp de zece ani ar putea s-o găsească și să se răzbune. „Eram atât de obișnuiți cu asta încât acum devin anxioasă când se trag perdelele și se deschid ferestrele. Timp de nouă-zece ani așa am trăit."

Publicitate

Acest nivel de control e extrem, dar foarte răspândit pentru supraviețuitorii violenței domestice. Dar povestea lui Cee-Cee e diferită: când a fugit de acasă, nu și-a luat doar cei trei copii, ci și cele două pisici.

„Copiii erau foarte atașați de ele – le avem de când erau mici", a zis ea despre Buttons, un motan gri și bătrân cu gâtul alb, și despre Boots, o pisică jucăușă de doi ani, pe care fiul ei cel mare, în vârstă de 16 ani, a hrănit-o cu biberonul de când nu deschisese încă ochii. „Fac parte din familie."

E un sentiment familiar pentru milioane de stăpâni de animale din toată lumea. Dar facilitatea din Brooklyn care îi găzduiește pe Cee-Cee și pe familia ei e una dintre puținele care permit accesul cu animale de companie, în ciuda faptului că de multe ori victimele violenței domestice rămân cu partenerii abuzatori pentru că nu vor să renunțe la animale.

„E o alegere imposibilă", a zis Nathaniel Fields, președinte și CEO al Institutului de Resurse Urbane (IRS), ale cărui adăposturi găzduiesc anual aproximativ 1 600 de persoane. Printre ele se numără și facilitatea unde trăiește Cee-Cee cu familia ei. „Oamenii nu vor să-și părăsească animalele de casă nici măcar când viața le e pusă în pericol – știm asta după uraganele Katrina și Sandy."

Cercetările sugerează că animalul devine chiar un instrument de control. Conform unui studiu citat de Coaliția Împotriva Violenței Domestice, peste șaptezeci de procente dintre supraviețuitorii violenței domestice care au animale au trecut prin experiențe în care abuzatorul le-a amenințat, agresat sau ucis animalul. Personalul ne-a povestit că bărbatul unei femei a amenințat-o că îi va pune pisica în cuptorul cu microunde dacă nu se întoarce acasă.

Publicitate

Toată lumea e îngrozită când aude statisticile, dar bineînțeles că se întâmplă asta dacă nu există adăposturi care să accepte animale, a zis Jen Rice, o microbioloagă de la Harvard, stăpâna unui motan faimos pe nume Kyle. Rice și soțul ei s-au îndrăgostit din prima clipă de mustața lui simpatică, dar nu asta l-a transformat pe motan într-o vedetă, ci povestea lui tragică.

Citește și: Cum arată cimitirul animalelor de companie de la Buiucani, un fel de Titan al Chișinăului

„Când ne-am dus să-l luăm de la un adăpost din Indiana, personalul ne-a zis că a asistat la o crimă", își amintește Rice. „Suna nebunește, dar n-am dat mare importanță acestui lucru. Părea vrăjeală."

Totuși, Rice a menționat asta în biografia de Instagram a motanului, iar oamenii au început să pună întrebări.

„S-a dovedit a fi o treabă serioasă. Nu era nimic de râs. Kyle chiar asistase la o crimă conjugală. Am început să mă gândesc la bietul Kyle, care trăise în casa unde fusese arestat un bărbat care raportase moartea soției și apoi m-am gândit la toate animalele care trăiesc în astfel de medii violente", a zis Rice.

Fanii felinei pot cumpăra materiale cu Kyle, iar cu fondurile obținute Rice întreține adăpostul non-profit pentru animale Red Rover.

N-am vrut să-mi exploatez pisica în scopuri financiare, a zis Rice. Nu vreau să țin banii, dar îi donez cauzei, cu speranța de a ajuta cele 48 de procente dintre victimele violenței domestice care rămân cu abuzatorii din cauză că n-au unde să meargă cu animalul.

Publicitate

Cee-Cee nu era căsătorită cu abuzatorul ei, nu avea copii cu el și nici nu aveau un apartament în comun. După ce el a obligat-o să renunțe la job – experții numesc asta abuz economic – femeia povestește că bărbatul a aplicat violent regulile prin care a ținut-o captivă în bezna apartamentului. I-a interzis până și să cheme un instalator când li s-a stricat centrala și o obliga pe ea și copiii ei să facă dușuri scurte cu apă rece. Când li s-a stricat frigiderul, au fost nevoiți să mănânce supe la plic și tăieței – singurele lucruri pe care Cee-Cee își permitea să le cumpere în perioadele în care torționarul dispărea de acasă zile în șir.

„Dacă aveam câțiva dolari, trebuia să trag de ei, pentru că nu știam când se va întoarce."

Cee-Cee speră să se mute împreună cu familia ei din adăpost anul următor. Între timp, își învață băieții să gătească, un lucru pe care nu aveau voie să-l facă atunci când trăiau în întuneric.

Abia aștept sărbătorile, când vom găti împreună o cină frumoasă pentru toți și va fi prima oară când nu vom avea parte de ceartă și scandal.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre animalele de companie pe VICE:
De ce oamenii bogați sunt obsedați să cumpere animale exotice de companie
Tata a încercat să îmblânzească un lup Animale de companie cu nevoi speciale