Fotografii de la marea finală a ligii de fotbal din insulele Tiwi

În fiecare an, în martie, comunitatea Wurrumiyanga de pe insula Bathurst, aflată la 80 de kilometri la nord de Darwin, revine la viață pentru marea finală a Ligii de Fotbal a Insulelor Tiwi. În mod normal ai nevoie de permis ca să vizitezi insula, care are o populație de doar 1 500 de oameni. Dar restricția a fost ridicată pentru marea finală, care i-a avut anul ăsta pe Tuyu Buffaloes împotriva Muluwurri Magpies.

Insula Bathurst a fost descoperită prima dată de europeni în 1644, când Abel Tasman a trecut pe acolo în drumul său spre Batavia. În 1911, un preot, Părintele Gsell, a încercat să convingă guvernul sud-australian să-i dea zece mii de acri de pământ pe insula Bathurst ca să le ofere o misiune oamenilor Tiwi.

Un preot catolic, John Pye, a fost cel care le-a făcut cunoștință pentru prima dată oamenilor din Tiwi cu AFL în 1942. „Sunt făcuți pentru asta", a zis pentru ABC. „Nimeni nu poate alerga după minge cum o fac ei. Sunt atât de rapizi; au ajuns la orice fază finală și fiecare ocazie importantă din Darwin."

Am luat o cursă specială pe avion pentru zborul de jumătate de oră deasupra mării Arafura și am ajuns în comunitatea Wurrumiyanga cu câteva ore înainte de prima repriză.

Când mergeam spre stadion, am trecut pe lângă o biserică din lemn - construită în anii 1930 - care era plină de membrii comunității care cântau melodii religioase. Când m-am apropiat să aud versurile, a apărut un tânăr în spatele meu. „Da", a zis înainte să apuc să pun întrebarea. „Cântă pentru ambele echipe."

Am continuat să merg și am trecut pe lângă localnici care stăteau în fața caselor lor și făceau cu mâna. Alt bărbat pe nume Dan s-a prezentat și mi-a povestit despre viața lui și experiența pe care o are. A fost un jucător AFL. Era un australian aborigen, cu un amestec de origini jamaicane și americane. Când am ajuns la terenul de fotbal, am văzut că spectatorii erau fascinați de spectacol. Bărbați, femei și copii jubilau de iubire și sprijin pentru sport.

În timpul jocului, fanii s-au împrăștiat pe teren, s-au așezat cât mai aproape, în rânduri prea lipite. Câinii alergau pe teren. L-am văzut pe Dan cum zâmbea pe margine. Pasiunea a atins apogeul la finalul jocului, când jucătorii aproape că s-au luat la bătaie, iar suporterii s-au alăturat în timp ce alții încercau să-i despartă. Toată lumea s-a consumat emoțional pentru meciul ăsta.

Când Muluwurri i-a învins pe Buffaloes cu două goluri, puteam să-i simt pe spectatori cum se bucurau de extazul jucătorilor. E clar că fotbalul e un stil de viață pentru oamenii de pe insula Tiwi, mulți dintre suporterii cu care am vorbit erau fie foști antrenori, foști jucători, suporteri încă din fașă, copii sau rude ale fotbaliștilor; toată lumea are o legătură semi-spirituală. E ca o pasiune care sudează comunitatea - o religie chiar.

La finalul jocului, am zburat înapoi în Darwin. Pot spune că am fost convertit. Tot ce-mi trebuie acum e o echipă pe care să o venerez.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook