Omar Little din „The Wire". Fotografie via HBO
Stai relaxat pe canapea, te uiți la seriale și niște tipi din cartier, care știu de borcanul tău de iarbă, intră peste tine în casă. Poate îți flutură prin fața ochilor un pistol sau o bâtă, dar cel mai important aspect e că îți fură iarba. Mergi pe stradă liniștit și un tip te amenință cu un cuțit și îți ia MD-ul din buzunar sau observi cum un prieten de-al unui prieten se tirează subit de la petrecerea ta cu pliculețul tău de cocaină, de pe noptieră.
Deci, ce faci? Suni la poliție să raportezi furtul drogurilor tale ilegale? Doar să fii idiot. Dar, totuși, cum ar putea legea să te ajute în cazurile de mai sus?
Am vorbit cu Greg Gifford, un avocat penal din Philadelphia, cu peste 32 de ani de avocatură, a reprezentat persoane cărora li s-a furat drogurile, dar și pe cei care au furat marfă.
În primul rând: din păcate nu o să-ți recuperezi drogurile. „Nu există așa ceva", râde Gifford. „Dacă poliția investighează cazul și reușesc să-ți găsească drogurile, nu o să ți le dea înapoi". E valabil și pentru accesoriile destinate consumului de droguri.
Teoretic, Gifford spune că ai putea să obții contravaloarea drogurilor dacă îl dai în judecată pe hoț, dar șansele de reușită sunt foarte mici. „O victimă ar putea să declare că Hei, tipul ăsta a furat bunul meu, pe care eu am plătit o sumă de bani și nimeni nu poate să demonstreze că era ceva ilegal, pentru că nu mai există, sau poate erau narcotice false.", spune avocatul. „Dar un astfel de caz ar fi incredibil de dificil. Îți trebuie un fel de dovadă materială și dacă tot ce ai e declarația tipului care recunoaște că ți-a furat heroina, cocaina sau iarba, majoritatea judecătorilor, îmi imaginez că ar demonta cazul. Încă nu am văzut pe cineva care să încerce asta și nici nu aș recomanda."
Gifford adaugă că majoritatea dealerilor ar trebui să înghită în sec faptul că li s-au furat drogurile, pentru că ăstea sunt riscurile unei astfel de afaceri și să se mulțumească cu faptul că au scăpat cu viață. „Eu le-aș spune să se retragă din afacerea asta, înainte să nu fie prea târziu", spune el.
Asta nu înseamnă că nu poți trage la răspundere oamenii responsabili pentru furt, spargerea casei sau un jaf care te privează de droguri, chiar dacă te expui față de lege ca un potențial criminal.
„Dacă ești traficant, nu ai nicio șansă, dar dacă ești consumator toată lumea vrea să lucreze cu tine, deci chiar ar trebui să suni la poliție, mai ales dacă ai fost amenințat cu pistolul sau cuțitul", spune Gifford. „Se poate face justiție împotriva persoanelor care te-au jefuit, poate cu puține repercusiuni asupra ta, în anumite circumstanțe. Dar în cele mai multe cazuri, un consumator, în teorie, nu ar trebui să aibă probleme."
De exemplu, să zicem că ai uitat de pachețelele de pe masa din bucătărie atunci când poliția vine la apel, iar Gifford spune că astfel de chestii se întâmplă tot timpul, atât timp cât cooperezi cu investigația și urmărirea penală, e aproape sigur că orice fel de acuzații la adresa ta vor fi anulate sau substanțial scăzute. Asta este adevărat, mai ales zilele astea, când din ce în ce mai multe țări adoptă legi mai lejere și mai orientate spre tratamente, atunci când vine vorba de droguri.
Singura chestie e că, în anumite cazuri, va trebui să depui mărturie împotriva acuzatului, sau să accepți un tratament împotriva drogurilor.
„Majoritatea persoanelor care fură droguri de la alții, se așteaptă ca victimele să nu facă nimic în privința asta, de frică să nu aibă probleme cu legea. Dar poliția nu vrea ca asta să fie un motiv de evitare a aplicării justiției", spune Gifford. „Dacă se iau de oricine raportează furtul drogurilor personale, atunci nimeni nu o să mai declare niciun caz, iar ei nu o să prindă criminalii cu adevărat periculoși și cineva ar putea muri următoarea dată."
Gifford spune că, în toate cazurile de genul, el s-a asigurat să primească un angajament din partea poliției, care să onoreze un fel de acord cu clienții săi.
Dar dacă polițiștii se răzgândesc? „Păi, asta mă îngrijorează pe mine", recunoaște Gifford. „Nu e un secret faptul că poliția are voie să mintă în anumite situații, în numele justiției."
Citește și: Sfaturi de la un polițist sub acoperire, un avocat și o dominatoare despre cum să minți ca un profesionist
Totuși, avocatul apărării continuă: „Dacă procurorul sau poliția promite ceva unui avocat, de obicei se țin de cuvânt. Pentru public, de cele mai multe ori e foarte important să știi cine e entitatea legală la putere și dacă ei consideră cuvântul cuiva ca o promisiune. Poți să obții aranjamente în scris de la procuror, dar în cazul poliției, trebuie să-i crezi pe cuvânt, iar în 32 de ani de practică, nu am fost niciodată fraierit."
Cum subliniază și Gifford, veștile tind să circule repede atunci când polițiștii revocă anumite acorduri, ceea ce îi face pe oameni să ezite să mai coopereze pe viitor. Asta tinde să funcționeze împotriva poliției când vine vorba de rezolvarea unor crime serioase.
Concluzia este că în cazuri de furt simplu și nonviolent, care implică o cantitate relativ mică de droguri ilegale, nu prea are sens să implici și poliția. „Adevărul e că, dacă nu este un jaf sau un furt în care poliția încearcă să dea de urmele unor persoane cu adevărat periculoase, o să fie cam anevoios să te duci la secție și să le spui: Hei, tovarășul meu a trecut pe la mine și mi-a furat iarba", zâmbește Gifford. „Nu ai multe șanse să se rezolve. Din păcate, asta e o dispută pe care va trebui s-o rezolvi direct cu amicul tău."
Urmărește-l pe Michael Goldberg pe Twitter.
Traducere: Diana Pintilie
Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre droguri:
Ghidul capitalelor secrete ale drogurilor din Europa
Am vorbit cu șeful de la Antidrog despre ce bagă-n ei românii
Coreea de Nord fumează iarbă zilnic, așa se explică…