​Ce se întâmplă când le pui artiștilor arme în mână

FYI.

This story is over 5 years old.

Culture

​Ce se întâmplă când le pui artiștilor arme în mână

Expoziția conține lucrările a peste treizeci de artiști care au folosit pistoale și puști luate de pe străzile din New Orleans.

„În căutarea Fericirii" (Când ești în căcat, sparge geamul), 2014, de Dan Tague (detaliu)

În timp ce rapoartele despre masacrul din luna octombrie dintr-un liceu din Washington State au împânzit știrile, Galeria Jonathan Ferrara din New Orleans a deschis o expoziție de grup intensă și deosebită intitulată Arme în Mâinile Artiștilor. Organizată în colaborare cu bienala de artă Prospect 3, din New Orleans, expoziția conține lucrările a peste treizeci de artiști care au folosit pistoale și puști luate de pe străzile din New Orleans și au avut ca inspirație programul poliției din New Orleans care vinde armele confiscate.

Publicitate

„O lună fierbinte", 2014, de Generic Art Solutions

Lucrările din expoziție, operele unor artiști locali și naționali, sunt prezentate printr-o mare varietate de medii, printre care fotografie, printuri, sculptură și video. Lucrările vorbesc despre locul armelor în cultura americană și au referințe la momente reale de violență cu arme. De exemplu, lucrarea O lună fierbinte de Generic Art Solution, e o colecție de 27 de fotografii cu victime ale violențelor înarmate din New Orleans din luna august 2002, plasate sub niște fotograme diafane ale unor pistoale.

„Kurt Cobong, 2014", de Skylar Fein

Expoziția e bazată pe un show similar organizat în 1996 în timpul unei perioade în care New Orleans era considerat capitala crimei din Statele Unite, iar cantitatea copleșitoare de artă cu arme din expoziție trage un semnal de alarmă asupra realității violente și inevitabile. Aduce această problemă într-o dimensiune viscerală pe care e imposibil să n-o simți. În lucrarea lui R. Luke DuBois, Take a Bullet for this City, un pistol e programat să tragă un glonț orb de fiecare dată când în New Orleans se raportează un schimb de focuri.

„Take a bullet for this city", 2014, de R. Luke DuBois

Prima variantă a expoziției Arme în mâinile artiștilor a avut loc în fosta galerie a lui Jonathan Ferrara, Positive Space the Gallery. Show-ul a fost ideea artistului Brian Borrello, care a contribuit la expoziție cu două sculpturi. După cum își amintește Ferrara, „contextul expoziției a fost faptul că rata crimelor crescuse foarte mult în New Orleans pe la jumătatea anilor '90. Brian a ales să folosească această expoziție pentru a duce discuția despre arme și violență din realitate în lumea artei, ca mod de dialog și punct de acces."

Publicitate

„Target: Audience", 2014, de Generic Art Solutions

Un concept izbitor și demn de transmis la știri, expoziția a apărut în New York Times, în Time și la Good Morning America, unde Ferarra aproape a ratat-o pentru că pe atunci încă servea la mese până la 4 dimineața. Expoziția a atras multă atenție din partea presei, își amintește Ferrara, dar „știrile se concentrau mai mult pe arme și mai puțin pe artă."

Optsprezece ani mai târziu, devenit un proprietar de galerie cu mai multă experiență, Ferrara a hotărât să refacă expoziția Arme în mâinile artiștilor. „Ideea creștea în mine. Îmi aminteam adesea ce impact a avut și până la urmă m-am simțit obligat s-o refac."

„Carry On, Drugs, Gun & Teddy Bear", 2014, de Luis Cruz Azaceta

De data asta, Ferrara a hotărât să implice și autoritățile guvernamentale în organizare. A luat legătura cu toți din Consiliul Orașului, inclusiv cu primarul. Procesul de colectare a armelor pentru expoziție a durat aproximativ doi ani. Ferrara a explicat: „Mi-am folosit legăturile politice și a durat șase luni până am reușit să mă întâlnesc cu departamentul de poliție și să ajung să selectez armele."

În ianuarie 2013, Ferrara, alături de Brian Borrello, a intrat în sfârșit în camera de dovezi a poliției din New Orleans pentru a selecta armele pentru proiect. „Era o cameră care mirosea puternic a iarbă. Am trecut de ea, apoi printr-o cameră cu o mie de biciclete și, în sfârșit, am ajuns în camera plină cu arme. Ne-au spus să ne alegem ce vrem. Am luat 186 de arme: 160 de pistoale și 26 de puști."

Publicitate

Ferrara a așteptat apoi aprobarea finală din partea consiliului, pe care a primit-o la începutul anului 2014, doar ca să afle că Biroul de Alcool, Tutun și Arme de Foc (ATF) se implicase în proiect și stricase toate armele înainte să le predea artiștilor. Le-a dat artiștilor opțiunea de a lucra cu armele stricate de ATF sau de a folosi o armă cumpărată de el, iar Ferrara spune mulți dintre artiști au acceptat provocarea de a lucra cu armele stricate.

„Somnul rațiunii", 2014, de William Villalongo

Printre artiștii expuși se numără personalități precum Mel Chin sau Deborah Luster, cât și tineri artiști locali; Ferrara a simțit că e important să reflecte problema națională a violenței armate. Întrebat despre procesul de alegere a artiștilor, Ferrara a răspuns: „Asta nu e o problemă care vizează doar orașul New Orleans, deci nu va conține doar artiști din New Orleans. E o problemă națională care afectează toate regiunile țării. Am încercat să lucrez cu artiștii din această perspectivă."

Arthur, 2014, Mel Chin

Arme în mâinile artiștilor cuprinde artiști de toate genurile, rasele și etniile, iar Ferrara a colaborat cu artiști care n-au mai lucrat cu arme – precum Nicholas Varney, un designer de bijuterii care a lucrat pentru Hillary Clinton și Liza Minelli și care a creat un glonț din diamante și aur de 18 carate. „Am vrut să provoc artiștii să folosească armele drept material brut pentru arta lor într-un mod în care n-o mai făcuseră până acum și care nu ținea neapărat de estetica lor", a spus Ferrara. „Am vrut să provoc pictorii sau sculptorii să incorporeze aceste materiale străine în lucrările lor pentru a transmite un mesaj despre arme și violența armată."

Publicitate

„Looking Down the Barrel of a Gun", după tripticul lui Hans Memling, „Ultima Judecată", Adam Mysock, 2014

„The Last Six, Under Six, Murdered by a gun in the Sixth", 2014, de Adam Mysock

Ferrara a construit și el, pentru expoziție, o sculptură intitulată Excalibur No More, cu o pușcă înfiptă în piatră. „Până nu mi-am terminat lucrarea, nu m-am simțit în largul meu față de expoziție", a spus el.

Excalibur No More, 2014, de Jonathan Ferrara

Deși a durat atât de mult ca Ferrara să primească armele din partea departamentului de poliție, Ferrara a reușit să obțină o pușcă Mossberg pentru sculptura lui incredibil de ușor. Cum vânzarea de arme e legală în Louisiana, pur și simplu a cumpărat o armă găsită online la prețul de trei sute de dolari.

Înainte să așeze pușca în piatră cu ajutorul angajaților de la Mediterranean Tile, Ferrara a simțit că trebuie să tragă cu arma pe care o cumpărase. „Ar fi fost o erezie artistică și o ipocrizie să cumpăr arma și s-o introduc direct în piatră. Am simțit că trebuie să am o relație fizică cu puterea armei pe care apoi s-o înăbuș."

„War of Freedom", 2014, de Michael De Broin

Pe lângă expoziție, care e deschisă până pe 25 ianuarie, Arme în Mâinile Artiștilor mai are o componentă educațională esențială, motivată de o întrebare din partea ofițerului de poliție Earl Johnson, care l-a întrebat pe Ferrara: „Deci organizezi această expoziție într-o galerie pe Julia Street. Cum îi va afecta acest lucru pe copiii din cartier?" Ca răspuns la această întrebare, galeria a făcut un parteneriat cu Proiectul pentru Puterea Tineretului (YEP), o organizație care lucrează cu copii și tineri între 7 și 24 de ani care au trecut prin sistemul de justiție juvenil, pentru organizarea unei serii lunare de panouri despre violența armată transmise live din galerie.

Publicitate

Marigny Warning, 2014, de John Barnes

Ferrara plănuiește o carte și un documentar despre expoziție și crede că următorul stadiu pentru Arme în Mâinile Artiștilor e călătoria. „Expoziția va călători în alte locuri, unde va deschide dezbateri despre arme și violența armată. Mi se pare perfect că această conversație a început în New Orleans, oraș cu cea mai mare rată a crimelor, și se va extinde în alte părți afectate de aceeași problemă."

Întrebat despre succesul expoziției, Ferrara a dezvăluit: „Din ce am văzut în ultima lună, am avut mulți vizitatori care nu făceau parte din lumea artei. Le-a plăcut și oamenilor din lumea artei și celor neimplicați în lumea artei. Sunt lucrări de o frumusețe vizuală sau conceptuală. Partea interesantă e că, odată ce prinzi vizitatorul în estetică, acesta își deschide mintea într-un alt mod decât ar fi putut s-o facă înainte. Arta e punctul de acces cu potențialul de a schimba conversația."

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre artă:
La Baia Mare, segregarea a fost ridicată la rang de artă Am vorbit cu un tip care se mutilează pentru arta lui Bunică-miu era un hipster comunist și i-am moștenit toată arta dubioasă Gif-urile astea graffiti redefinesc arta stradală