​Am fost victima faimosului dentist măcelar

Dentistul Jacobus Mark Van Nierop, găsit vinovat ieri de mutilarea a sute de pacienți. Fotografie de MaxPPP

Dacă ești ca mine, te panichează simpla menționare a unei programări la dentist. Iar știrile despre existența lui Jacobus Mark Van Nierop, cunoscut drept „dentistul horror" sau dentistul măcelar nu ajută deloc. Acest dentist olandez s-a mutat în Château-Chinon în 2008 și a măcelărit gurile câtorva sute de pacienți care credeau că își tratează dinții. A zburat în Canada după ce a fost arestat, inițial, în Franța, în 2013, dar a fost arestat din nou în New Brunswick un an mai târziu. Marți, a fost condamnat la opt ani de închisoare de tribunalul din Nevers și i s-a interzis să mai practice stomatologia tot restul vieții.

Totul a început în 2008, când Mark Van Nierop și-a deschis cabinetul stomatologic în Château-Chinon. La început, a fost privit ca un salvator de regiunea rurală lipsită de doctori. Dar s-a dus repede vestea despre brutalitatea lui și despre metodele lui medievale, ale cărui efecte sunt încă simțite de pacienții lui. Niciuna dintre victime nu știa că tipului i se interzisese să mai lucreze ca dentist în Olanda. Acum procesul s-a încheiat, iar pacienții pot procesa groaza pe care au îndurat-o mai multe luni. Sylviane Boulesteix e una dintre aceste victime și a fost de acord să ne spună povestea ei.

VICE: Poți să-mi povestești cum a decurs prima întâlnire cu Van Nierop?
Sylviane Boulesteix: Am fost la el în ianuarie 2012, eram deja pensionată. Nu mai fusesem la dentist de câțiva ani și, cum fostul meu dentist se pensionase, Van Nierop era singurul disponibil din regiune. De la prima consultație, mi-a zis imediat că va trebui să-mi înlocuiască toți dinții. Mi-a oferit o estimare de preț, fotografii, tot tacâmul. Încă de la începutul consultației mi-a injectat ceva – pentru „reconstrucția dinților". M-a durut foarte tare. Când mi-a făcut mulaj după dinți, mi s-a părut că vrea să-mi rupă maxilarul. Dar când ești pe scaunul dentistului nu prea pui întrebări. Taci și rabzi.

Nu suspectai nimic în punctul acela?
Nu! E un sat mic și oamenii sunt destul de suspicioși în privința străinilor, dar n-am vrut să mă uit în gura satului. Plus, un fost coleg de-al meu avusese o consultație cu Van Nierop care decursese bine. Cabinetul arăta perfect normal: o cameră de așteptare cu reviste și scaune. O recepționistă în bluză albă, nici prea drăguță, nici prea nesimțită. Totul părea igienic și funcțional. Avea chiar și o plăcuță de bronz cu numele lui pe ea. Cum să suspectez ceva?

Ce s-a întâmplat după prima consultație?
După două ședințe foarte dureroase, recepționista m-a sunat să-mi spună să vin iar ca dentistul să-mi înlocuiască dinții. Am avut încredere și m-am dus, dar a fost îngrozitor. Mi-a injectat anestezic în gingii de opt ori, până nu mi-am putut mișca trei sferturi din față. Abia mai puteam respira. Apoi mi-a scos opt dinți odată și s-a dus să ia prânzul cu asistenta lui. Pe mine m-a lăsat să sângerez pe scaun, Când s-a întors, a făcut și o glumă: „Ați dori un sandviș, doamnă? " Am stat acolo patru ore și am sângerat trei zile. Am fost prinsă într-un cerc vicios. Mă durea atât de tare ce-mi făcuse încât a trebuit să merg iar la el. Gingiile mi se infectaseră, așa că mi-a scos dantura ca să le lase să se vindece. După asta, cabinetul s-a închis.

Ce impresie ai avut despre bărbatul ăsta?
Mi se pare greu de descris. Era masiv ca un jucător de rugby și nu știa bine franceză, dar suficient cât să-l poți înțelege. Era destul de brutal, dar oamenii sunt obișnuiți cu durerea la dentist și nu prea pun întrebări. Te gândești că totuși e dentist. Dentiștii nu sunt prea blânzi de obicei. În fine, era o persoană destul de amabilă până când lua în mână instrumentele stomatologice.

Crezi că îi făcea plăcere să-și facă pacienții să sufere?
Nu cred. Cred că doar voia să facă bani e pe spinarea oamenilor cinstiți. Întotdeauna trebuia să plătești jumătate din costul tratamentului în avans. Nu aveam destui bani, așa că a trebuit să împrumut – încă plătesc la datoriile alea.

Ai mai fost la dentist de atunci?
N-am avut de ales, având în vedere starea în care mă lăsase. Am rămas fără dinți timp de un an și jumătate. Nu puteam mânca mâncare solidă. Întotdeauna am avut încredere în doctori, dar acum îmi e greu. Când merg la doctor, am un gol în stomac. Încerc să-mi reconstruiesc viața, dar n-o să pot uita niciodată. O să port dantură falsă tot restul vieții din cauza lui.

Te-ai simțit abandonată în urma întâmplării?
Da, de medicină. Nu mai există doctori de familie în zona rurală din Franța. E un singur doctor care vine o dată la două săptămâni. Nu am mașină, nu am internet. Ce-ar trebui să fac? Din fericire, suntem considerați victime și vom primi niște compensații.

Cum a fost procesul?
M-a luat tremuratul când l-am văzut. N-a zis nimic. La fiecare întrebare de-a procurorului, a răspuns cu „nu știu" sau „nu-mi amintesc". Părea complet deconectat de realitate. Mă bucur că s-a terminat totul.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dentiști pe VICE:
Filmul ăsta despre dinți e mai înfricoșător decât dentistul
Colecția dubioasă de fotografii cu dinți a stomatologului meu din București
Am vorbit cu câțiva dentiști, să-nțeleg de ce românii ajung la ei numai când le cad dinții