Opriţi troleul pentru Roşia Montană

În a doua zi de proteste împotriva exploatării de la Roşia Montana au fost luate ostatice nişte trolee din greşeală.

|
03 Septembrie 2013, 1:20pm

Fotografii Mircea Topoleanu

Am fost ieri la cea de-a doua zi a protestelor din Capitală împotriva exploatării de la Roşia Montană. Am ajuns lângă fântână pe la ora opt jumate când erau, conform lui Georgian Enache, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei, 200 de oameni. Protestul începuse de la ora cinci şi am avut ghinionul sa calc pe una din roşiile stricate aruncate în pancarta cu Ponta, de nici acum nu mi s-a dus pata de pe blugi. Eram setat destul de negativ, pentru că avusesem o zi proastă şi mă enervaseră mai mulţi prieteni activişti, care s-au apucat să-i înjure pe toţi cei care nu vin să protesteze pentru cauza lor, că aşa sigur o să convingă oamenii să iasă în stradă.

Atmosfera era cam aceeaşi ca cea de duminică. Diferenţă o făceau numărul dublu de jandarmi în echipament de revoltă, care încercuiseră piaţa şi tunurile cu apă pe care le pitiseră pe străduţele de lângă Facultatea de Arhitectură. Mă aşteptam să iasă urât.

De la ora 21, când se strânseseră deja vreo mie de oameni, cei cu portavocea au scandat „Să ieşim în stradă” şi atunci a urmat o oră de ping-pong în care toată masa aia de oameni se muta dintr-o parte în alta a cordonului de jandarmi încercând să găsească o breşă în zidul uman. La un moment dat, pe la zece, s-au auzit urlete de victorie şi am văzut cum toată lumea alerga pe lângă Facultatea de Litere. Jandarmii îi lăsaseră să treacă p-acolo, probabil pentru că era mai mic riscul să blocheze Piaţa Universităţii aşa. Am folosit pretextul ăsta ca să sar în spatele câtorva prieteni urlând „actele la control”, că ş-aşa mă tunsesem ca un gabor în civil şi aveam chef de caterincă proastă.

Deşi era alambicat traseul, oamenii au fugit în jurul Universităţii până în bulevardul Elisabeta şi au blocat zona de la librăria Eminescu până în staţia de RATB din faţa Universităţii, loc în care câţiva nefericiţi înjurau c-au ratat ultimul autobuz din cauza protestului.

Acolo au dat de zidul de jandarmi, care bloca calea spre piaţă, aşa că s-au aşezat în dulcele stil Occupy. Oricum jandarmii au ars-o dubios toată noaptea. Se mutau dintr-o parte în alta a pieţei, blocau o cale de acces, dar lăsau liberă alta, îţi spuneau că n-ai voie să intri, pe urmă se răzgândeau şi nu mai ziceau nimic. Şi au primit ordin să fie foarte toleranţi, adică eu am văzut un ultras d-ăla de galerie care a încercat să-l întărâte pe unul dintre ei luându-l la morţi şi punându-i mâna pe uniformă, dar ăla n-a pus botul. Totuşi i-a zis colegului: „Să vedem cum mai dă din gură de la gaz”.

Da, da, am zis gaz. Veniseră înarmaţi cu butelii de lacrimogene băieţii. Pe lângă asta mai vedeam maşinile cu tunuri cu apă şi dubele gri de ridicat oameni, care umblau la intimidare prin spate. Chiar m-am mirat niţel că n-au intrat în forţă cum au făcut până acum în situaţii de genul ăsta.

Dar după un timp s-au calmat lucrurile, ne-am cam convins toţi că nu se lasă cu smardoială şi atmosfera s-a mai destins. S-au montat câteva corturi, unii au pus-o de un baschet, alţii au început cântările, că veniseră oameni cu tot felul de instrumente de la chitări şi bongouri la orgi indie de suflat. Pe lângă sloganurile de protest, care nu mi s-au părut niciodată prea inspirate, s-a făcut cel mai dubios playlist: oameni de 30 de ani care cântau Am doar 18 ani de la Vama Veche, o doamnă de 45 care a răspândit Earth Song-ul lui Michael Jackson şi nişte băieţi cu Basarabia pământ românesc pe tricouri, care au cântat nişte imnuri de cătănie din perioada monarhiei. Toate sub isonul sticlelor izbete în asfalt, care au devenit coloana sonoră a manifestaţiilor pentru Roşia Montană.

O mare parte a protestului a fost dominată de biciclişti. Ei au mers în cercuri dinspre masa de protestari din faţa Facultăţii de Istorie până spre Piaţa Universităţii unde-i blocau jandarmii. Unul dintre ei cred c-avea cojones de titaniu, pentru că venise la un protest plin de poliţişti în civil, c-o bicicletă ciordită de la ăia care închiriază prin Parcul Herăstrău.

Apoi în jurul orei 23 a început circul. Se făcuse o coadă imensă de troleibuze pe toată Regina Elisabeta, iar două dintre ele au rămas blocate în mijlocul mulţimii. Jandarmii au venit să negocieze cu Claudiu Crăciun, că ş-aşa vorbeşte atât de des la TV că pare liderul protestului, ca să se facă un culoar pentru troleuri, dar majoritatea protestatarilor nu au vrut să elibereze locul. S-au purtat dezbateri întregi în timp ce şoferii RATB stăteau cu capul în volan şi-şi blestemau ghinionul. Între temele discuţiilor am auzit: „Noi îl ajutăm sau îi facem rău lui Ponta, dacă lăsăm autobuzele să treacă?”, „Eşti gabor în civil, dacă stai sau nu în faţa autobuzelor?” şi „Opriţi troleul pentru Roşia Montană!”. Toate au fost evident spuse de vreo zece nebuni care se certau prin faţa maşinilor. Restul mulţimii a urlat în cor: „Lăsaţi-le să treacă!” Până la urmă au plecat ambele, dar nu fără să li se pună nişte hârtii cu Roşia Montană și Pontaur pe geamuri.

După ce s-a rezolvat problema cu troleurile, nu prea s-a mai întâmplat nimic demn de pomenit. Frigiderul de bere de la non-stop-ul de la Universitate s-a golit, la fel de repede cum s-a terminat pălinca din rucsacul meu. Jandarmii au părăsit treptat locul, deşi încă mai erau vreo două sute de protestatari chiar şi la ora două dimineaţa, când m-am tirat eu.

Faza cu etnobotanicele de care vorbea blogerul ăla goldist, Piticu, era o vrăjeală, se simţea cel mult miros de chiftele marinate. Probabil el e genul de om care crede că iarba se injectează în venă. Cât despre comentariile despre ăia care protestează. Da frate, sunt hipsteri, sunt artişti, unii sunt dubioşi, dar eu n-am văzut protestatari mai determinaţi sau mai civilizaţi până acum. Am văzut nişte fete care umblau dintr-o parte în alta a pieţei ca să cureţe mucurile de ţigară şi gunoaiele lăsate de alţi protestatari. Am văzut altele care dormeau în fund, dar care încă mai ţineau ritmul protestului din sticlă. Ropotul de plastic pe asfalt s-a mai auzit minute bune de când am părăsit bulevardul Elisabeta la ora două noaptea şi probabil a mai ţinut încă vreo câteva ore după aia.

Citește și:

Zece ore de protest, cinci mii de oameni și trei corturi pentru Roșia Montană

Define: Hipster

Restul articolelor despre Roșia Montană