Secretul meu de învățat pentru bac poate fi soluția perfectă și pentru tine

Dau bacul la economie, dar nu prea îmi place să învăț într-un mod clasic. Educație de tipul ăla poate oricine. Așa că m-am gândit să mă folosesc de o chestie aparent inutilă din viața de zi cu zi: misoginismul.

Deși pentru mine este doar o sursa de umor, acum am s-o folosesc ca metodă didactică. În realitate n-ai cum să urăști femeile.

Sunt frumoase și spală bine pe jos…

Lăsând glumele de mineri la o parte, astăzi vom studia piața imaginară a pizdei. Aceasta este un pic diferită de piața reală, unde chiar cumperi pizda ca produs.

După părerea mea, pentru cei mai mulți și cei mai norocoși, piața imaginară a pizdei este de tip monopolistic. Adică este caracterizată printr-o paletă largă de produse asemănătoare, substituibile, iar individul alege ce să achiziționeze de la o multitudine de ofertanți.

Pentru cei îndrăgostiți iremediabil, piața se transformă în monopol. Deținătoarea pizdei cu pricina face ce vrea din purtătorul cererii, având în vedere că este singură pe piață. În monopol au loc deseori abuzuri și de cele mai multe ori, cumpărătorul nici nu-și atinge scopul.

Fiind vorba de o piață, bineînțeles că trebuie să menționăm cererea și oferta. Specialiștii (adică eu), au observat că indiferent de factori economici, sociali sau politici, cererea de pizdă este în expansiune și mereu mai mare decât oferta. Nesatisfacerea acestei cereri duce la dereglări freudiene, virginități prelungite și masturbări cronice.

O altă chestie este că în acest mediu economic se cere foarte multă varietate, problemă abordată de marele acționar pe piața pizdei, actorul Charlie Sheen, în teorema: „Pentru fiecare tipă bună din lumea asta, există un tip care s-a săturat s-o fută”. După cum reiese din teoremă, pe această piață se caută cantitatea și nu neapărat calitatea.

Incipitul producției de pizdă este simplu și plăcut, însă procesul per ansamblu este lung, epuizant și foarte costisitor. De la ieșirea din fabrică și până ce produsul este apt să intre pe piață trec aproximativ 15 ani, un timp destul de îndelungat.

Din această cauză, în ultima vreme ieșirea pe piață se face de la o vârstă fragedă. Să nu uităm că există și foarte multe produse necompetitive în acest mediu economic, însă nu este vina producătorului, ci a unei forțe supreme numită genetică.

Pizda poate sta pe piață 10-30 de ani, în funcție de cum este întreținută, apoi apare uzura fizică și morală, iar mai târziu menopauza. Uzura fizică presupune deteriorarea și lărgirea, iar cea morală vizează existența unor modele mai noi și mai simplu de achiziționat.

Există pe piața pizdei anumite produse în devenire. Deși nu e ești pedofil, de multe ori mergi pe stradă și vezi o minoră care presupui că se va face bună sau una mai plinuță în care ai putea rupe pula dacă ar fi mai slabă. În acest caz, acțiunile sunt foarte ieftine, dar este o investiție pe termen lung.

Vei avea de îndurat glumele răutăcioase ale prietenilor, gura satului și chiar propria conștiință, dar dacă predicția ta a fost bună și acțiunile cresc, vei da lovitura.

Situațiile speciale sunt atunci când pizda se achiziționează mult mai ușor, dintr-o varietate mare. Există anumite locuri și perioade unde se întâmplă acest boom economic: festivaluri, baruri rock, Vama Veche sau chiar baruri rock din Vamă, pe timpul unui festival.

Totul e ușor când vezi cârd de pizde bete care au venit la mare cu gândul să se fută. Tu trebuie doar să fii omul potrivit la locul potrivit, iar dacă nu ești, caută în continuare acel loc potrivit. Pe perioade de boom economic nu pierde timpul cu vrăjeli mai lungi de două cuvinte (te fuți?). Tot găsești una pe ecstasy care să ți-o mestece ca pe o gumă la metru.