Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

Iubirile ciudate ale doctorului Teller, de la bomba cu hidrogen la energia toriului

La 90 de ani Teller lucra la un ultim proiect: crearea unui reactor nuclear underground securizat care să nu funcţioneze pe uraniu, ci pe toriu.

de Alex Pasternak
16 Decembrie 2014, 11:45am

Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen, avea o slăbiciune pentru bombele nucleare. Le voia mai mari, mai mici, mai rapide, folosite în moduri la care nu se mai gândise nimeni, și mereu mai multe. Nu suporta proștii și, deși i s-a creat o imagine malefică printre oamenii de știință americani în secolul 20, mereu își respingea criticii acuzându-i de lipsă de bun simț sau de patriotism. Cu paranoia cauzată de războiul Rece și teama de programul nuclear sovietic, miza era prea mare: pentru lumea liberă, construirea celei mai puternice arme din istorie era o problemă de viață și de moarte.

Pentru a demonstra că are dreptate, Teller a amintit de primele lui experiențe cu tirania, mai întâi sub conducerea comuniștilor, apoi a fasciștilor, care au terorizat Ungaria înainte ca el să plece în America în 1930. Cicatricile lui n-au fost doar psihice: un tramvai l-a călcat pe picior pe Teller când era mic, lăsându-l șchiop pentru tot restul vieții.

Lucrul ăsta a contribuit la „nebunia" lui Teller, o nebunie care l-ar inspira pe Stanley Kubrick în crearea filmului Dr. Strangelove. Dragostea lui Teller pentru bombă nu a fost singurul lucru care l-a transformat într-un personaj suspicios și urât de comunitatea științifică: Teller a susținut afirmația falsă cum că Stanislaw Ulam nu a contribuit semnificativ la dezvoltarea bombei cu hidrogen și a atacat integritatea politică a lui Robert Oppenheimer, tatăl bombei atomice care se îndoia că ar fi nevoie de arme mai mari. Fizicianul premiat cu Nobel Isidor I. Rabi a sugerat la un moment dat că „lumea ar fi fost mai bună fără Teller."

Dar în ciuda dragostei lui pentru bombă și a personalității lui irascibile, Teller nu se considera un iubitor al războiului. Zelul lui pentru industria nucleară – prin 1951, solicitase Statelor Unite să facă zeci de teste nucleare de-a lungul unui an – nu era alimentat de dorința de a ucide mii de oameni. El susținea că bomba cu hidrogen ar sfârși pentru totdeauna războiul nuclar. De o mie de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima, bomba lui Teller a fost probabil singura invenție creată special pentru a nu încuraja folosirea ei.

Dar într-o eră a actorilor teroriști și a națiunilor escroace care încercau să dezvolte diverse tipuri de arme nucleare, chiar și această idee e considerată învechită. Dezbaterea asupra moștenirii lui Teller continuă. În ultimii ani, a încercat să găsească alt rost pentru armele nucleare. A cerut Statelor Unite să lanseze Plowshare, un proiect care, în mod ilar, trebuia să construiască canale și porturi folosind armele nucleare și îi cerea președintelui Reagan să lanseze controversata Inițiativă de Apărare Strategică, adesea numită satiric „Star Wars", care trebuia să lanseze arme laser cu energie nucleară pe orbită.

Teller mai visa și la alte utilizări ale armelor nucleare: voia să trimită bombe-rachetă pe lună de dragul științei, să zboare pe Marte cu rachete nucleare și să folosească fuziunea pentru a crea o sursă nelimitată de energie nucleară – un țel pentru care oamenii de știință luptă și azi la Lawrence Livermore National Laboratory, laboratorul la înființarea căruia a contribuit Teller.

La vârsta de 90 de ani, Teller lucra împreună cu fostul lui student, inginerul Ralph Moir, la un ultim proiect: crearea unui reactor nuclear underground securizat care să nu funcționeze pe uraniu, ci pe toriu, un element care poate produce o reacție nucleară, dar produce mult mai puțin reziduu decât uraniul și nu poate fi folosit pentru construirea de arme nucleare.

Am auzit de proiect – publicat în 2005 în revista Nuclear Technology – în timpul unui interviu pe care i l-am luat lui Moir pe marginea conferinței Thorium Energy Alliance. Echipa Motherboard se afla acolo pentru realizarea mini-documentarului The Thorium Dream, despre mișcarea inginerilor și a oamenilor de știință amatori care se luptau pentru obținerea unui combustibil bazat pe energia nucleară a toriului.

Moir, care îi fusese student lui Teller la Berkeley și lucrase la Livermore, a spus că fostul său profesor era dedicat unei energii nucleare mai sigure din cauză că își făcea griji pentru climat și pentru faptul că combustibilul pe bază de fosile e pe terminate. Dar, a spus Moir, chiar dacă se zbătea pentru a dovedi că energia nucleară poate fi folosită în scopuri mai pacifiste, Teller nu își făcea griji în legătură cu faptul că era recunoscut ca tatăl bombei cu hidrogen, chiar dacă titlul i se părea de prost gust. Până la sfârșitul vieții, a insistat că nici el și nici alți oameni de știință nu sunt responsabili moral pentru invențiile lor.

Chiar dacă acea idee intra în conflict cu convingerile politice ale lui Teller în privința necesității bombei, a dat naștere unui paradox științific central în știința modernă - și l-a transformat în cea mai complexă personalitate din domeniul științific al secolului 20.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:
Uranium
Hiroshima
Vice Blog
edward-teller
bomba atómica
bomba cu hidrogen
responsabilitate morala
oameni de stiinta
energie nucleara
toriu