Prim-ministrul Canadei, Stephen Harper, e prototipul bătrânicii înconjurate de pisici. Din acest motiv, al doilea lucru preferat al lui după închisori sunt „Parlamentele Pisicești.” Pe la jumătatea anilor ’80, niște voluntari chiar au construit un parlament la scară pisicească în spatele celui adevărat, cu tot cu calorifere, toalete și jgheaburi cu mâncare (oferită de marca Purina, care a fost sponsor). Încă din 1960, sute de pisici vagaboande se adunau în jurul încălzitoarelor industriale din spatele Parlamentului canadian din Ottawa, ca să scape de frigul neîndurător al iernii. Se pare că nenorocitele astea mici și drăgălașe erau descendente ale bravelor pisici angajate de parlamentari în secolul XIX, ca să scape clădire de rozătoare. Prin anii ’50 au început să se folosească otrăvuri pentru șoareci și șobolani, așa că pisicile au rămas șomere în stradă. Asta până în ziua în care au fost salvate, găzduite într-o casă nouă și rebotezate „Pisicile Parlamentare” ca într-un film Disney de căcat (de fapt, personalul de întreținere se scârbise să tot scoată pisici moarte din țevile de încălzire). Stephen Harper și soția lui, Laureen, au fost dintotdeauna foarte empatici cu pisicile, așa că au fost mereu în fruntea voluntarilor de la „Parlamentul Pisicilor.” Asta în timp ce populația de boschetari din Ottawa, dintre care cei mai mulți sunt inuiți, trece prin cea mai mare epidemie de consum de cocaină, iar programele de reabilitare pentru consumatorii de droguri sunt pe cale de a fi tăiate de noua legislație a guvernului conservator.
