Ce atâta Revelion electronic de 1 mai?! Gata, se mută în aprilie, de Rokolectiv. Am zis. Ia uite-aici line-up pentru care merită într-adevăr să deschizi şampania, să cheltui cât mai mult pentru ce-i mai bun şi să te îmbraci cu hainele cele mai lejere din lume. Acatistele se duc între 14 şi 17 aprilie la MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană, pentru pretenţioşi).
Amin:
Zombie Zombie – Etienne râde în stil retard cu ochii cât cepele Şi face mătănii la clape. În public curge sânge. Noul show al duo-ului, inspirat de John Carpenter va produce numeroase victime printre cei inocenţi din public.
Jimmy Edgar – Dat cu negru pe sub ochi, Jimmy poate că arată ca unul din copiii ăia pe care ţi-ar face plăcere să-i baţi în spatele școlii. Totuși, n-ai prea vrea să-i faci asta unuia care Ştii că provine din Detroit Şi care i-a lăsat pe Warp Records cu ochii în soare, doar ca să marŞeze "I Wanna Be Your STD" după aia. Live-ul pe care-l va face va fi complet "XXX", dar ar fi bine să vă puneţi un prezervativ* până s-ajungă la "Hot, Raw, Sex."
* Valabil Şi pentru fete.
Elektro Guzzi – Trupă aleasă de techno de cameră din Viena îŞi dă buna silinţă să cânte la aranjamente tradiţionale de instrumente rock – baŞi, chitări Şi tobe. Rugăm seriozitate.
Isolée – "Well Spent Youth", ultimul album pe care l-a lansat la label-ul lui DJ Koze, Pampa, este ca o foaie ruptă dintr-un reţetar. Se ia una bucată de minimal, se trece prin reminescenţe de indie electronic din ‘80, peste care de adaugă un deget de techno ambiental de acum zece ani. N-aveţi decât să vă certaţi după aia despre cât de maximal de minimal e, oricum o să vă umple pe principiul bobului de orez expandat.
The Mole – E un neg! Nu, e o cârtiţă! Nuu, e un canadian pe care-l cheamă Colin de la Plante! Era cumva de aŞteptat ca el să fi experimentat cu diverse, printre care Şi proiectul Modern Deep Left Quartet, din care s-a format Cobblestone Jazz. Rămas pe dinafară, el Şi-a lansat în 2008 albumul "As High As The Sky" Şi-a răspândit trip-uri profund disco, pline de beat-uri house Şi voci de pe planeta dragostei, demarcându-Şi propriul stil. E bine, nu e bine, e foarte bine când Ştii că totul ţi se trage de la Plante.
Petre Inspirescu – Mai departe de clasicul 120 bpm, unul dintre cele mai de poveste personaje ale scenei electronice româneŞti scoate va scoate din tolbă beat-uri surpriză din tolbă. Nu Ştim dacă asta are vreo legătură cu noul său proiect, πEnsemble sau nu, dar aţi face bine să-l ascultaţi.
Jozif – Este căutat ca pâinea caldă, lucrează la Resident Advisor Şi îŞi semnează producţiile la Wolf + Lamb. Nimic mai sepsi. Colegii lui spun că e un personaj la fel de acaparator precum îi e Şi muzica, o sursă infinită de sunete Şi senzaţii noi încărcată cu linii melodice convingătoare Şi percuţii acustice lejere, ca pentru duminică dimineaţa.
Demdike Stare – Duo-ul ăsta care gravitează pe orbita Manchesterului a atins un statut aproape cult în 2010 invocând forţe care ţin de ocult. Lucruri stranii se-ntâmplă în preajma lor: sunete antice Şi noi se suprapun într-o sinteză de techno, dub, drone, jazz astral Şi zemuri etnice. Graniţele dintre genuri o iau la fugă de nu mai Ştii care-i DJ-ul Şi care-i producătorul, care-i colecţionarul Şi care e creatorul. E techno-noir, pe bune, are puteri psihedelice. Da’ luaţi-o uŞor cu usturoiul duminica, că după aia nimeni nu se mai pupă.
Oneohtrix Point Never – O orgie de sintetizatoare, drone Şi zgomote amorfe, profund apreciate la New York, acolo unde elita s-a plictisit de formele reproductive tradiţionale. E Şi justificat, arta lui Daniel Lopatin n-ar fi putut exista în lipsa internetului Şi-a unei vieţi dedublate, disociate sau disecate. Inspirat Şi motivat de alienare, ceea ce face el se mănâncă cu tot ce n-are de-a face cu lucrurile de natură fizică: proiecţii, simulări, impresii ale unor lucruri care nu există încă decât prin prisma subconŞtientului.
Max Tundra – Gusturile lui Ben Jacobs s-au dezvoltat în direcţii prea esoterice pentru urechea omului de rând, iar show-urile care-i acompaniază muzica sunt date dracu’. Ameţitor de dense, hiperactive, obsesive pân’ la Dumnezeu din punctul de vedere al melodiei, o să vă rugaţi ca întregul settingul ăsta teatral să dureze, pentru că el este programat să închidă festivalul.
Hyperpotamus – Hipotalamus, hipertalamus, hipopotam, hipertensiune, hip hippity hip în loop. Hop Şi cu o acapela la patru microfoane Şi niŞte pedale. Să ne tot jucăm, cine nu-i gata îl luăm cu lopata! (Spaniolul de pe scenă stă de Şase. Ay-ay-ayyy!)
Montgomery Clunk, noua revelaţie a scenei electronice nu doar româneŞti ci Şi internaţionale este unul dintre puţinii artiŞti care au înţeles că pentru a avea succes în viaţă trebuie să ţipi puţin.
Salva – Nu doar nod feroviar din Mijlocul Nicăierii, România, Salva mai e Şi-un beatmaker prodigios din San Francisco care debutează pentru prima dată în Europa taman la noi. E băiat bun, face funk. Să nu-l puneţi să sa plimbe cu trenul, că n-a greŞit cu nimic, săracul.
Zimoun – Tipul ăsta a primit premiul juriului la secţiunea de Digital Musics & Sound Art în competiţiile legate de ediţia din 2010 a Ars Electronica, cel mai important (Şi mai mare, Şi mai tare) festival de artă, tehnologie Şi societate din Europa. Sculpturile sonore Şi instalaţiile pe care le face sunt lucrări mecanice de-un ludic poetic. Sunt niŞte sisteme simple, curate, elegante, echilibrate organic Şi repetitive. Am vrea să ne luăm de ele Şi să facem miŞto dar n-avem cum. Sunt tari.
Staalplaat Soundsystem Şi Quadra TV o să rotunjească programul cu ultimele lor instalaţii/performance-uri. Carevasăzică iar o să aveţi instrumente inventate din te-miri-ce cu care să vă jucaţi până-l enervaţi pe nea paznicu’. Ce atâta artă ?!
Iar dacă va fi să ne-ncălcaţi voia Şi să păcătuiţi nepăŞind la acest festival o să vă punem să faceţi mătănii până vă pocăiţi. Şi-acum, haideţi repede cu cererile de concediu pentru primele două zile de după festival!
Festivalul Rokolectiv 2011 are loc între 14-17 aprilie la MNAC. Mai multe detalii legate de bilete Şi ce-o mai fi găsiţi pe www.rokolectiv.ro.