Am folosit o aplicație ca să vorbesc cu gayii din Soci

Gayii sunt peste tot zilele astea. Nu mai e nevoie să mergi la balurile de travesti din Harlem sau să-ți petreci noaptea în parcări dubioase ca să dai peste oameni de același sex care și-o trag pentru că e 2014 și majoritatea dintre noi ne-am dat seama că e atât de anormal să fii gay pe cât e de anormal să ai genunchi. În principiu, nu e mare chestie dacă două persoane, indiferent de sexul lor, se plac și vor să demonstreze asta izbindu-și organele genitale unele de altele.

În Marea Britanie, de exemplu, am depășit demult secțiunea 28 a Actului Guvernamental al lui Thatcher din 1988, care interzicea „promovarea homosexualității”. Da, e ciudat că Partidul ei Conservator a realizat abia în 2003 că discriminarea pe bază de sexualitate autorizată de guvern nu e cel mai bun pas spre o societate presupus modernă. Dar acum toți știm că homosexualitatea nu va distruge tineretul națiunii noastre, iar gayii sunt peste tot. Mai puțin în Soci.

Orașul situat la granița Rusiei cu Georgia nu e special doar pentru că găzduiește Jocurile Olimpice de anul acesta. Potrivit spuselor primarului Anatoly Pakhomov, nu există persoane gay în acest oraș (de bisexuali n-a zis nimic). Cum mi-e greu să cred că e posibil ca într-un oraș să nu existe măcar o populație microscopică de gay, am hotărât să aflu adevărul. Din păcate, nu am resurse pentru a iniția propriul meu sondaj despre „Viața și preocupările populației din Soci”, așa că mi-am folosit aplicațiile de dating pentru gay de pe iPhone.

Probabil ați auzit de Grindr pentru că există deja de vreo cinci ani și aveți urechi. Dar s-ar putea să nu știți de Hornet, o aplicație de matrimoniale prin GPS care, spre deosebire de Grindr, le permite utilizatorilor să-și schimbe locația cu una de oriunde în lume. Ceea ce înseamnă că am putut să mă loghez și să-mi schimb locația cu Soci, Rusia, ca să văd dacă Pakhomov avea dreptate sau nu.

Aștept cu sufletul la gură să se încarce noile setări. Suspansul crește. Deodată, rânduri de fețe, busturi și organe genitale îmi umplu ecranul. Scrollez în jos și tot mai mulți bărbați gay îmi apar în fața ochilor.

Nu există statistici clare care să indice câte persoane gay sunt în lume. Dar dacă te uiți la niște sondaje moderne, se pare că, în mai multe țări, aproximativ 1 până la 6 procente din populație se identifică drept gay. Sochi are o populație de 340 000, deci dacă ar fi să considerăm că 6 procente din populație nu e heterosexuală, aici ar putea trăi un maximum de 20 000 de persoane gay.

Așa că rezultatele căutării mele nu sunt deloc surprinzătoare. Apa Mării Negre nu conține vreo substanță care să facă toți oamenii heterosexuali, iar Pakhomov nu domnește asupra unei populații exclusiv heterosexuale; e doar dezinformat și destul de homofob, dacă îi luăm în calcul comentariile de genul „gayii sunt ok atâta timp cât nu-și impun stilul de viață asupra altora”.

Mi-e greu să pornesc conversații. Fie utilizatorii de Hornet din Soci nu vorbesc engleza, fie majoritatea profilelor nu sunt reale. De fapt, e posibil ca unii dintre ei să nu vrea să facă sex cu alți bărbați.

Un grup numit Occupy Pedophilyaj (Occupy Pedofilia) s-a răspândit pe toate rețelele sociale rusești. E o ramură a grupului tâmpit neo-nazist Format18, fondat de Maxim Martsinkevich, care are facțiuni în toată țara cu scopul de a „prinde pedofili”. Problema e că nu prind pedofili. De când Putin a semnat legea anti-gay în iunie anul trecut, grupuri ca cel al lui Maxim folosesc rețelele sociale pentru a atrage tineri gay în locații private, unde îi umilesc și îi torturează pe aceștia, după care postează filmările cu abuzul online.

Am vorbit cu mai mulți bărbați gay din Soci care insistă că totul e în regulă. Îl întreb pe unul, care își spune Stan, ce părere are de comentariile primarului. „Mi-e indiferent”, spune el. „Deci comentariile lui nu ți s-au părut ofensatoare?” îl întreb. „Absolut deloc! E un tip deștept”, mi se răspunde.

Răspunsuri asemănătoare primesc de la mai mulți bărbați. Altul, de exemplu, îmi spune: „Nu sunt un apărător maniac al drepturilor hoosexualilor”, după care adaugă „Putin e un lider puternic, îmi place de el.”

Se pare că cei cu fotografiile cele mai atrăgătoare se abțin cel mai tare să-l critice pe Putin. Asta ar putea fi din cauză că până și pe ei îi atrage masculinitatea președintelui rus. Sau poate astea sunt chiar profilele homofobilor de extremă dreaptă care folosesc aplicația pentru a vâna tinerii gay din Rusia.

Până la urmă am reușit să leg o conversație pe bune cu un utilizator. O să-i spun Chuk, pentru că m-a rugat să nu-i folosesc numele real, de teama consecințelor. „Mulți oameni ca lumea o să plece din Rusia. Primarul nostru nu are idee cât de mulți gay și lesbiene locuiesc aici”, îmi spune ele. „Sochi are și o plajă de gay, unde vin mulți tineri din toată Rusia. Există de vreo 20 de ani, de când era plajă de nudiști, dar nimeni nu a vorbit despre asta până anul trecut. Avem chiar și trei cluburi de gay!”

Îl întreb pe Chuk ce părere are despre discursul lui Putin și al lui Pakhomov. „Eu mă tem să ies în oraș zilele astea”, îmi răspunde. Nu există deloc activiști gay în comunitatea locală. Au plecat toți. A devenit prea riscant și suntem speriați. Și mie mi-e foarte frică.”

Media din întreaga lume s-a concentrat pe Soci în ultimele zece zile și va continua să transmită filmări de la jocuri și săptămâna viitoare. Multe grupuri au folosit lucrul ăsta ca pe o platformă pentru a accentua bigotismul guverului rus și mai multe persoalități publice au cerut boicotul Olimpiadei înainte de începerea ei, inclusiv Stephen Fry, care a comparat legile anti-gay cu Holocaustul.

„Însăși esența Olimpiadei a devenit un spectacol al dictatorilor. Iar boicotul ar fi în van. Europa se bucură de jocuri cât e prezentă aici. Vrem să fim eliberați cu forța. Suntem uciși, iar voi nu înțelegeți.”

Când îi spun lui Chuk că motivul real al vizitei mele în Soci e de a vedea dacă există persoane gay aici, îmi cere ajutorul. „Te rog,” îmi spune, „transmite mesajul nostru tuturor. Dacă tot ați venit la Olimpiadă, nu treceți cu vederea suferințele la care ne supun. Faceți-i cumva să se oprească. Obligați-i.”

Urmăriți-l pe Benjamin pe Twitter: @benjaminbutter

Traducere: Oana Maria Zaharia