FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Cu atâta bălegar în jur, sigur e şi-un ponei pe-aici #2

Hai să-ţi explic legătura dintre BD și pictura religioasă românească de pe zidurile Voroneţului. [...] Mai mult Mânăstirea Voroneţ se află în Gura Humorului.
Ioana Moldoveanu
Bucharest, Romania
8.11.11

ilustraţii (pagina 2): Ada & Neagoe

„Hai să-ți explic legătura dintre BD și pictura religioasă românească de secol XV-XVI, de pe zidurile Voronețului, de pildă. Să luăm peretele cu Judecata de Apoi: pentru a reprezenta prăbușirea în Iad, artiștii folosesc imagini și text într-o succesiune ordonată, creând astfel un protocomix de cea mai înaltă calitate. Mai mult decât atât, Mânăstirea Voroneț se află nici mai mult nici mai puțin decât în Gura Humorului. Ce dovezi mai vrei că BD-ul european s-a născut în România?”

Cât de important e târgul Comic-Con?

Comic-Con a pornit la San Diego în 1970 și a devenit cel mai mare festival de bandă desenată din SUA. Ediţia din NY a început în 2006, pentru ca anul ăsta să atingă o sută de mii de vizitatori. Ceea ce-l face cel mai mare festival de benzi desenate de pe Coasta de Est a continentului. România, prezentă pentru prima dată la Comic-Con cu sprijinul esențial al ICRNY, a fost singura ţară cu stand național de la această ediţie. Ediţiile anterioare au mai găzduit China şi Coreea de Sud. După Mike Armstrong, reprezentantul Comi-Con, standul românesc a fost și cel mai bine primit de până acum, pentru că a venit cu povești personale şi viaţă exotic-cotidiană, în contrast cu prezenţa masivă a supereroilor americani. E unul din motivele pentru care banda desenată românească a avut un mare succes de public și de presă în SUA.

Cum ai ajuns curator?

Nu am fost „curator”. Am propus acum câțiva ani o variantă a acestui proiect, când eram încă PR la ICRNY. Am creat nişte BD-uri împreună cu Ada Mușat (scenariile mele, desenele ei), am tradus MAUS, de Art Spiegelman, singurul roman grafic premiat cu Pulitzer, în care e vorba, de data asta, de niște pisici cu svastică. Așa că, la NY, am contribuit la comunicare și la cărat mese.

Cu ce cărți v-ați dus?

Cu volume publicate de Sandu Florea, Matei Branea, Alexandru Ciubotariu, Dodo Niţă în diferite țări, cu 11 cărţi de la Hardcomics (editură de bandă desenată care a publicat peste 100 de artiști români), cu albumele Liviei Rusz, cu 100 to Watch, Aooleu, The Book of George, cu revista Comics. BD-urile prezentate la NY nu sunt nici pro Geoană, nici pro Băsescu, sunt ale unor artiști care fac asta pentru că au chef.

Se lasă prezența la Comic-Con cu vreo urmare?

Un tip cu ochelari ciudaţi trece pe la stand. Se uită peste First sexual experience, o antologie de la Hardcomics. Îi zic: „Good choice, it’s a book about sex, do you like sex?”, o replică furată de la Miloș. ”Of course I like sex”, râde el. Nu l-am recunoscut nici după ce mi-a zis că scrisese un articol în Forbes despre „otacii” români, dar era acolo Corina Şuteu, care mi l-a prezentat: Cory Doctorow. I-am făcut cadou câteva cărți, am mai vorbit un pic, pentru ca a doua zi să aflăm că tocmai a recomandat BD-ul românesc pe Boing Boing, cel mai tare blog de cyberpunk și cultură alternativă. Le-a numit „the weirdest, coolest comics being made in the world today”. Alt site relevant de artă, Artinfo.com, afirmă că artiştii publicaţi de Hardcomics se află la intersecţia stilistică dintre Rodchenko şi Daniel Clowes, iar Huffington Post realizează un material video în care vorbesc și eu despre istoria BD-ului românesc și cum se întâmpla ea în comunism. Publishers Weekly ne remarcă la rândul lor, publicând o fotografie a standului românesc.

Ce cărți au deranjat?

Păi First sexual experience, că-i cu sex și nu știu cum au ajuns ei la concluzia că sexul e ceva nașpa. L-au cenzurat până și pe Roman Tolici, un pictor fascinant și un comic artist subtil. I-a mai deranjat o poveste desenată pentru Omagiu de mine și de Ada. Au găsit-o pe net, n-a fost expusă la târgul de la NY. Ada îşi imagina niște copii care se suie unul peste altul până la cer să pună steaua Bethleemului pe firmament. Unul dintre ei se dezechilibrează eventual și cad toți peste pruncul Iisus, astfel că Iosif și Maria se află în dificultate. Fragmentul ăsta li se pare anticreștin, dar nu e nimic răuvoitor sau blasfemiator în el, e doar un episod dintr-o poveste mai largă.

Ce crezi tu despre blasfemie?

A crede în blasfemie înseamnă a crede în sanctitatea unor simboluri. Eu nu cred în sanctitatea niciunui simbol și a niciunei graniţe. Sfinți pot fi unii oameni, poate. Dar să înzestrezi un steag cu sfințenie mi se pare o exagerare a naționalismului, care a fost dăunător Europei. Din punctul ăsta de vedere, poate că Antena 3 are dreptate. Ce-am căutat eu să „reprezint România” dacă nu cred în românismul în care cred ei și în creștinismul oficial?

Este titlul expoziției, No School, un îndemn la a nu urma studiile?

Da, clar este un îndemn la a nu urma cursurile niciunei școli de gândire ideologică. Titlul ”No School” a fost propunerea lui Milos Jovanovic, editorul Hardcomics. Poți să-l întrebi pe el despre detalii. În ce mă priveşte, găsesc că filmul românesc recent sau pictura de la Cluj au fost rapid catalogate de presa occidentală ca aparținând unui nou val, unei școli de altfel vag existentă. Imediat ce eşti catalogat, se trece mai departe. Ei bine, banda desenată românească nu aparține niciunei școli. Dar ar putea face școală.

Ce caracterizează această generație nouă de artiști?

Mă feresc de generalizări. Mi se pare firesc ca arta românească să răspundă, ca un organism viu, după o jumătate de secol de cenzură, la o libertate fără precedent în istoria acestei țări: libertatea de exprimare.

De ce sunt cărțile privite ca anticreștine și pornografice?

E mai simplu să le etichetezi astfel când 90% din populația României este declarată ortodoxă la ultimul recensământ. Pe astfel de cifre se construiește Catedrala Mânuirii Neamului, deși toată lumea strânge din dinți că e criză.

Cu atâta bălegar în jur, sigur trebuie să fie și-un ponei.

Știi bancul? O fetiță se bucură că vine Moș Crăciun și va primi cadouri. Dar, de dimineaţă, sub brad se află doar un morman de bălegar. Părinții: „Băi, ce facem, e Crăciunul…”. Dar fetița: „Uraaa, bălegar, bălegar!„ Părinții: „De ce ești atât de fericită?„ „Păi, cu-atâta bălegar, sigur e și-un ponei pe-aicea”.

În continuare un BD de Ada & Neagoe, cum n-a văzut Vadim niciodată.

Fanii Poneiului Roz au acum și o pagină de Facebook, unde nu dați de Vadim, dar Antena 3 poate da de voi.

Citiți și CU ATÂTA BĂLEGAR ÎN JUR, SIGUR E ȘI-UN PONEI PE-AICI #1