Cumpărați revista 'Illegal!' ca să ajutați vânzătorii să-și cumpere droguri

Michael Lodberg Olsen lângă dubița revistei Illegal!

Michael Lodberg Olsen e îngeru păzitor bărbos al dependenților de droguri din Copenhaga. Acum câțiva ani, danezul mergea cu dubița prin orașul natal, oferindu-le consumatorilor de heroină un mediu sigur și steril în care se puteau injecta sub supravegherea voluntarilor și a asistentelor cu experiență și nu în niște tufe din parc sau într-o toaletă publică. Schema lui Olsen a întâmpinat inițial multe obstacole și critici, dar până la urmă, a reușit să câștige detractorii de partea lui.

Ultimul proiect al lui Michael, pe care acesta l-a lansat acum câteva săptămâni, e „Illegal!” - o revistă pe care dependenții de droguri tari o pot cumpăra cu 10 coroane daneze și o pot vinde mai departe publicului la 30 de coroane. E asemănător cu homleșii care vând pe la noi ziare și reviste, doar că ei strâng bani de mâncare, pe când dependenții de droguri danezi strâng bani să-și cumpere droguri.

Și schema asta a atras multe critici – la urma urmei, majoritatea banilor proveniți din vânzarea de reviste vor ajunge în buzunarele traficanților de heroină – dar Michael ne-a prezentat un caz greu de combătut. Cu siguranță e mai bine ca dependenții de heroină din Copenhaga să-și câștige banii vânzând reviste decât jefuind oameni, magazine, sau prostituându-se.

Michael (stânga) și colegul lui Thomas Paalson

Săptămâna trecută am zburat la Copenhaga să mă întâlnesc cu Michael și o parte din echipa lui la intrarea din Stația Centrală din Copenhaga, o zonă care colcăie de drogați, traficanți, prostituate și infractori. Chiar de la început, Thomas Paalson a ținut să precizeze că strategia lor nu e doar o formă de cerșit: „Cred că cel mai important atunci când vinzi o revistă în loc să cerșești e faptul că-ți păstrezi demnitatea,” a explicat el. „Scopul nostru e să facem o revistă care să le placă oamenilor, cu articole de calitate și grafică interesantă. Dacă dependenții de droguri îți vând un produs pe care chiar îl vrei, atunci pot vinde produsul cu demnitate.”

Echipa din spatele revistei „Illegal!” lucrează cu utilizatorii de droguri din oraș de peste zece ani, iar  legăturile strânse pe care și le-au format cu ei le permit să ofere ajutor mai eficient decât un asistent social standard. Thomas mi-a explicat cum, în timp, această relație a ajutat echipa să modeleze ultimul program de ajutor exact după nevoile populației locale: „Să nu uităm că acest proiect se desfășoară doar în această zonă din Copenhaga – proiectul a început într-un mediu local”, mi-a spus el. „Bineînțeles că are legătură cu o problemă mult mai mare, dar e un proiect social civil care se ocupă de o problemă locală.”

Ceea ce nu înseamnă că vor exista destule critici la adresa lui. Deși Michael a spus că strategia va trebui regândită și readaptată pentru alte orașe din lume, echipa e încântată de ideea de a introduce „Illegal!” în orașe ca Londra și Berlin. „Ar fi interesant să mutăm revista și în alte capitale, pentru că o capitală e locul în care lucrurile încep să se miște”, mi-a spus Michael. „Nu putem face nimic să schimbăm legile, dar ne putem ocupa de proiectul ăsta care chiar are un efect real asupra vieților oamenilor.”

Coperta din față și cea din spate a revistei „Illegal!”

L-am sunat pe Danny Kushlick de la fundația pentru dependenții de droguri Transform, ca să-l întreb dacă e de părere că „Illegal!” ar putea funcționa în Londra.

„Proiectul din Copenhaga indică faptul că societatea de acolo e mai avansată și tolerantă decât cea din Marea Britanie”, mi-a spus el. „Multe țări scandinave au un nivel de dezvoltare avansat și societățile din aceste țări sunt mult mai tolerante și deschise în privința sexului și a drogurilor. Marea Britanie nu e chiar așa, deci mă îndoiesc că proiectul ar putea prinde aici. Dacă nu cumva cei care tipăresc reviste pentru homleși încep să se gândească și la dependenții de droguri.”

Când l-am întrebat pe Danny ce obstacole crede el că ar întâmpina versiunea londoneză a revistei „Illegal”, mi-a răspuns: „Închipuie-ți ce ar spune Boris. Probabil s-ar spune că dependenții de droguri nu merită asta și că proiectul ar strica imaginea Londrei în ochii turiștilor.”

Așa că probabil va trebui să mai așteptăm o vreme până când autoritățile britanice vor permite oamenilor să solicite legal și explicit bani de droguri pe stradă. Dar în Danemarca, autoritățile par să susțină ideea: „Azi au venit doi polițiști pe biciclete, ne-au întrebat cum merge proiectul și ne-au urat baftă”, mi-a spus Michael. Și mulți dintre vânzătorii revistei „Illegal!” au revenit la Michael după o zi de lucru și i-au spus că, în loc să fie arestați sau goniți, ca de obicei, au fost lăsați în pace să-și vândă produsul.

Rene

În timp ce stăteam de vorbă cu Michael și Thomas, un grup de școlari s-a apropiat de noi să ne întrebe despre ce e vorba în proiect și mai mulți consumatori de droguri au venit să mai ia reviste. Rene, care e consumator inveterat, mi-a spus că de obicei face bani din vânzarea de carne furată – o metodă mai bună decât jaful sau prostituția, dar care tot e în afara legii.

„Proiectul e o chestie bună, pentru că mă ajută să câștig niște bani ca să supraviețuiesc,” a explicat Rene și mi-a spus că vinde revista de când s-a lansat împreună cu alți 33 de vânzători, care sunt înscriși pe o listă cu datele persoanele și au un ecuson de identitate. Când l-am întrebat ce ar mai trebui făcut pentru a ajuta dependenții de droguri, tonul i s-a schimbat – a devenit negativ. Părea tulburat. „Oamenii ar trebui să ne asculte,” mi-a tradus Michael. „Ca să poată avea o conexiune cu noi, nu să ne ignore.”

Exact problema asta vrea proiectul „Illegal!” s-o rezolve, pe lângă cea financiară. Vrea să construiască un pod între consumatori și public. Vrea să scape dependenții de droguri de stigmatul pe care îl au în societate.

Dubița „Illegal!”

„Ideea e să atragem atenția asupra subiectului, ca oamenii să vorbească deschis despre droguri și să se ocupe de problema asta”, a continuat Thomas. „Războiul împotriva drogurilor n-a dus la dispariția drogurilor. Criminalizarea culturii drogurilor nu face oamenii să ia mai puține droguri – de fapt, sunt mai ieftine și se găsesc peste tot.”

Apoi, Rene și-a luat teancul de reviste și a plecat să facă bani, pe care mi-a zis că îi va cheltui pe niște „cristale”, după ce termină tura. După ce a plecat, Michael a ținut să accentueze: „Oamenii ăștia sunt puternici”,mi-a spus el. „Dacă ar trebui să duc o viață ca a lor, n-aș rezista nici șase luni. E incredibil de greu.”

Înainte să plec, am cumpărat o revistă „Illegal!” de la unul dintre consumatorii cu care am stat de vorbă. Răsfoind-o, mi-a sărit în ochi un articol – o scrisoare anonimă de la un utilizator de droguri care cerea guvernelor să-și schimbe modul în care îi privesc pe consumatorii de droguri. „Haideți”, scria el, „dacă vreți să ne ajutați, cooperați cu noi și decriminalizați-ne!”

Urmăriți-l pe Joseph pe Twitter: @josephfcox

Traducere: Oana Maria Zaharia