Romexpo, locul unde sunt organizate, chipurile, principalele expoziţii şi târguri ale României are un iz comunist de care mai poate scăpa numai cu buldozerul.
Mi s-a părut mereu că Romexpo e de-o tristeţe maximă. Locul unde sunt organizate, chipurile, principalele expoziţii şi târguri ale României are un iz comunist de care mai poate scăpa numai cu buldozerul.Singurul motiv pentru care m-am urnit de Ziua Naţională din casă tocmai până acolo, pe ninsoare şi vânt, a fost nevoia (aparent stringentă) a bunică-mii de „papuci de casă, călduroşi şi moi". M-am gândit că-i găsesc la Bucharest Christmas Shopping, că doar e cel mai mare eveniment de profil, care îşi propune să devină destinaţia de shopping pentru Sărbători şi unde se îmbină achiziţia de produse cu buna-dispoziţie (v-am spus că e o duhoare comunistoidă în aer).
Publicitate
La mine s-au îmbinat o mică jenă la nas, dată de pitoreştii muci de sezon, cu trilurile lui Nelu Ploieşteanu şi alor lui, care m-au întâmpinat ca derbedeii din mahala cu nişte mulţi decibeli peste cât ar dicta bunul simţ.
Omul nici măcar nu cânta lăutăreştile lui, că de colinde se pare că nici nu poate fi vorba. La Mărine la nunta ta (Dzeu să te ierte, Liviu Vasilică, ai fost băiat fain şi mare futălău), mulţimea aciuată la târgul de cumpărături, lângă scenă, pe scaune, era în delir.
Au urmat două doamne şlăgăroase foc, unduitoare şi cu nişte craci buni de atârnat pe tavan, în loc de banalul vâsc de Crăciun.
Mi-a trebuit ceva să mă scutur şi să mă car naibii de lângă scena aia penală. Mi-e clar acum că la pensie am să fug de Vanghelion ca micul de ketchup.
M-am postat în vârful bazarului, cu gândul că reuşesc să dibuiesc Sfântul Graal deghizat în papuci de casă pentru bătrâni cu picioare umflate. Am avut senzaţia că sunt la Circ, din cauza ghirlandelor de pe plafon.
La etaj sunt standurile cu antichităţi. E poate singura chestie cât de cât mişto de pe-acolo. Şi totuşi, cine vine la un târg de Crăciun să cumpere o oglindă veneţiană, o statuetă din bronz sau un inel SS?
În vecinătatea antichităţilor se odihnesc blănurile şi căciulile-oaie. Extrem de apreciate de cetăţeni, aceste piese elegante de îmbrăcăminte atrag instantaneu privirile. Lucrate fin, căciulile din blană de oaie sunt semn al bunăstării fără opulenţă, mereu în ton cu vremurile. Se asortează atât la blugi, cât şi la stofă. Merg şi cu raiaţi, iar cetăţenii care le poartă sunt înzestraţi cu mult gust (bon gout). Am şi surprins un distins domn, cu aer semi-aristocrat, care examina atent oferta de la Bucharest Christmas Shopping.
Publicitate
Ceva mai puţin elegante, însă practice, sunt piesele din Colecţia Junior, Piticot Tineret (dânsul/dânsa/unisex). Textila croşetată se întrepătrunde cu puful şi dau naştere cadoului perfect de Moş Gerilă.
Mi se pare al naibii de dubios că între atâta pufoşenie şi textilăraie ieftină nu a fost loc pentru nişte amărâţi de papuci de casă. Sunt eu nebun sau ce? Adică e loc de bikini de la VULVA (pardon, V.O.V.A.) şi nu e nimic pentru bunicuţa mea??
Faza tare cu târgul ăsta de doi lei e că te întoarce cumva în timp. Nu zic că se aşteaptă cineva la brăduţi Apple şi globuri 3D. Dar marfa asta de complex de cartier e de toată jena. Nu se mai dă cadou de Crăciun dizolvant pentru unghii şi şampon de când a dat faliment fabrica de bibelouri şi s-a înfiinţat cea de pisici hip-hop.
În fine, organizatorii au promis ceva de-ale gurii tradiţionale. Ceva potol autohton. Haleală de Crăciun. La Bucharest Christmas Shopping, bucatele sunt servite, igienic, cu halca.
Niciun Târg nu e târg fără nebunii de rigoare. Cucerit, într-un mod cumva masochist, de grandiosul eveniment de la Romexpo, m-am bucurat teribil când am dat de inventatorul algoritmului matematic prin care se calculează fluiditatea limbii italiene. Omul, despre care am crezut prima dată că e magician, s-a infiltrat într-un stand părăsit şi şi-a expus lucrările.
La Bucharest Christmas Shopping nu sunt, te-ai prins, papuci de casă. Am primit în schimb o afacere la cheie de la un OTVist dus şi el cu zurgălăii. E vorba de nimeni altul decât Silviu Alupei, care acum se recomandă ca freelancer.
Publicitate
Silviu Alupei distribuie pliante cum distribuie dealerii droguri în Amsterdam: „Psss, hei, băiatu'!" Cheie. Afacere la cheie. E ceva bussines obscur, despre care îmi spune că reprezintă viitorul. Pierdut în spaţiu, îmi explică nenorocirea generaţiilor de astăzi, care beau Coca-Cola. Îmi spune că e primul jurnalist din România care a atras atenţia asupra E-urilor din băuturi şi mâncare. Iau pliantul şi mă retrag uşor-uşor, să nu-l sperii cu mişcări bruşte. Vă dau şi vouă cheia lui Alupei, cine ştie ce iese din asta.
La ieşire, mă copleşeşte decorul de sezon. Pitoresc. Tradiţional. Băga-mi-aş pula, m-am emoţionat. Simt că vin Sărbătorile! La Bucharest Christmas Shopping găseşti cadourile pe care poţi apoi să le aşezi sub palmierul de Crăciun care miroase a ulei de vegană. Exact ca în copilărie.
Şi un cal frumos. Un cal frumos cu probleme de identitate. Un păun frumos captiv în trup de cal. Un cal păun.Un cal supradimensionat din ieslea lui Iisus se odihneşte sub un palmier-ananas-ferigă împăiat cu licurici magici numiţi, popular, instalaţie.
