Publicitate
Chestii

Banii statului sunt banii noştri, băgă bine la cap!

Când foloseşti hârtie igienică, cel puţin 24% din preţul ei sunt bani care s-au dus la stat.

de Alex Mihăileanu
28 Octombrie 2014, 9:22am

E o exprimare banală în știrile TV sau în cele de pe site-urile de știri, dar e foarte importantă. I-am acordat atenţie abia aseară, la o ştire de la ProTV despre nişte urmăriţi penali – ăştia pe care-i plimbă acum DNA-ul, în frunte cu Dorin Cocoş.

În ştiri, oamenii sunt acuzaţi de furt din „banii statului” sau, uneori, din „banii publici.” Eu cred că, aici, e o mică eroare. Formularea este, într-adevăr, corectă, dar nu suficient de descriptivă. Cred că televiziunile şi site-urile de ştiri ar putea să facă un pic mai multă educaţie dacă ar schimba sintagma cu alta.

Dăm bani statului cu bună credinţă, pentru a-i investi în bunăstarea noastră

De exemplu, cu „banii noştri” sau cu „banii plătiţi de români prin taxe şi impozite.” E adevărat, înseamnă acelaşi lucru, dar e chestie de nuanţă. Românii s-au obişnuit de prea mulţi ani ca „banii statului” să însemne „banii pe care statul îi are,” deşi statul nu munceşte pentru ei. Nu, nu sunt banii statului, sunt banii noştri.

Noi încredinţăm statului nişte bani, prin taxe şi impozite, pentru ca statul să-i investească în bunăstarea noastră. Construcţia unei autostrăzi este o investiţie pentru bunăstarea tuturor, pentru că ajută la crearea de locuri de muncă, la scăderea preţurilor (de exemplu, prin micşorarea unor costuri de transport a unor produse etc.)

Alocarea unui buget mai mare Educaţiei înseamnă tot creşterea bunăstării noastre, pentru că avem acces la mai multe informaţii, că învăţăm să facem singuri mai mulţi bani în loc să aşteptăm să ne dea taica-statul. Alocarea unui buget mai mare Sănătăţii înseamnă tot bunăstarea noastră, pentru că avem cadre medicale pregătite, care nu ne vor lăsa să murim pe masa de operaţie etc.

Prea mulţi ani, românii au asociat Statul Român cu un părinte care le dă totul pe degeaba, un părinte cu un portofel ca un sac fără fund. Când n-avem, cerem statului. Să ne dea statul loc de muncă, să ne dea statul pensii, să ne dea statul ajutoare sociale. Sacul cu bani al statului depinde exclusiv de banii pe care îi încredinţăm noi lui ca să ne facă tot nouă un bine, presupunînd că cei care-i gestionează sunt mai inteligenţi decât noi şi au o viziune reală despre cum se poate îmbunătăţi viaţa comunităţii folosindu-se de aceşti bani ai noştri, pe care noi îi plătim.

E clar pentru toată lumea că nu e cazul şi că cei care reprezintă statul văd banii noştri ca pe o vacă de muls în propriul lor beneficiu. De aceea, e important ca omul de rând să nu mai asocieze statul cu un părinte care l-a ţinut în braţe până la 20-25 de ani, ci să priceapă că banii statului sunt banii lui, bani cu care cotizează inclusiv atunci când se duce la WC.

Doar pentru aer nu îi dăm bani statului

Când foloseşte hârtie igienică, trebuie să ştie că cel puţin 24% din preţul ei sunt bani care s-au dus la stat (asta fără să socotim că alţi 16% din ceea ce-i rămâne producătorului se duc tot la stat sub formă de impozit pe profit, că alţi 16% dintre preţul de vânzare la raft şi preţul de achiziţie de la producător merg tot la stat sub forma aceluiaşi impozit pe profit şi tot aşa, până la cel ce furnizează materia primă.) Practic, singurul moment în care noi nu dăm bani statului din propriile noastre buzunare este când respirăm. Şi îi dăm cu bună credinţă, sperînd că vor fi folosiţi tot în beneficiul nostru.

Banii statului sunt banii noştri pe care-i plătim prin impozite pe venit, impozite pe profit, taxe pentru aproape orice, TVA etc. Fără banii noştri, statul nu are niciun leu.

Într-o ţară în care prea mulţi români cred că banii cad din cer în contul statului, ziariştii ar trebui să înveţe să explice că cerul acela este portofelul fiecărui român. Că atunci când un corupt e închis, nu e pentru că a furat de la stat, ci pentru că a furat de la noi. Că un corupt fură de la fiecare dintre noi, cei care îi dăm statului cu bună credinţă nişte bani meniţi să ne ajute tot pe noi să trăim mai bine.

Statul nu are nici un ban. Nu există banii statului

Aşadar, vă rog, nu mai spuneţi că se fură din banii statului. Spuneţi că se fură din banii noştri. Pentru că asta este, de fapt, realitatea. Statul n-are niciun ban. Banii sunt ai noştri. Sunt banii noştri cei pe care i-au furat mizerabilii pe care-i plimbă DNA pe la televizor. Şi fiecare român ar trebui să ştie asta. Şi cel care dă banii, şi cel care are impresia că trăieşte pe „banii statului.” Nu există „banii statului”! Există doar banii noştri.

Şi te mai rog să dai mai departe acest articol tuturor celor pe care-i cunoşti şi care au impresia că statul e un sac fără fund. Şi dă-l mai departe tuturor jurnaliştilor pe care-i cunoşti. E singurul mod în care tot mai mulţi români vor pricepe că statul n-are bani, ci este doar un simplu (şi prost) administrator al banilor noştri, pe care noi îi dăm cu bună credinţă în simplul scop de a fi astfel administraţi încât noi să o ducem mai bine.

Urmărește-l pe Alex pe blogul său.

Citește și:
DNA e în campanie electorală și merită să câștige
A venit perioada aia a anului când ne alegem coruptul favorit
România agentului Tonta e condusă-n continuare de securiști