A murit Barbu. Trăiască Barbu

Nu e făcut de mine, dar mi se pare cea mai elocventă caterincă cu Barbu

Daniel Barbu, ministrul Culturii, şi-a dat  demisia. Motivul oficial ar fi reacţia publicului la discursul său absolut oribil în care spunea că din fondurile pentru bolnavii de SIDA, ar trebui să facă festivaluri Shakespearre la Craiova.

Tot internetul serbează plecarea Ministrului Lunetă şi aproape fiecare om care a share-uit o glumiţă sau un articol despre el îşi dă o palmă peste spate c-a fost victoria lui. Pe unele grupuri de facebook circulă deja teoria că Barbu a fost de fapt dat afară din cauza protestelor şi a activităţii sale execrabile ca un ministru al mediului şi nu a replicii finale.

E greu de spus cine e responsabil pentru darea afară a lui Barbu, dar e clar că el şi-a făcut treaba din punct de vedere al partidului. A semnat un protocol care aduce 70 de milioane de dolari RMGC-işti la ministerul lui. A spus că va vizita monumentele din Alba care urmează să fie distruse doar ca să le declasifice şi s-a asigurat că Roşia Montană nu va intra prea curând în patrimoniul UNESCO. A început moda că protestatarii sunt neofascişti şi violenţi pentru că i s-a spart luneta la maşină şi a răspândit acest lucru la toate televiziunile, moment în care jandarmii au început să fie mai agresivi la marşurile Uniţi Salvăm. Practic a rezolvat tot ce era mai mizerabil de făcut în campania împotriva Roşiei Montane.

Acum, îmbătaţi de succes, mulţi privesc cu speranţă către cel care se zvoneşte că va fi următorul ministru al Culturii, Gigel Ştirbu, pentru că e împotriva proiectului de exploatare şi pentru că e bun creştin, că a fost preot şi a predat Religie în şcoli. Ei bine, ştiu că memoria colectivă e scurtă, dar şi Barbu spunea prin septembrie că el votează împotriva proiectului ca deputat, dar îl susţine ca ministru. Nu ar fi nici primul care spune asta, că şi premierul Ponta zicea că, deşi susţine proiectul ca prim-ministru, va vota împotriva lui ca deputat. Toţi spun asta, pentru că nu-i costă nimic s-o spună şi îi calmează pe naivi. Din păcate, toate miştourile şi muile aruncate în direcţia lui Barbu sunt ca şi spălate acum de sentimentul general de izbândă şi ne vom distra cu noul Barbu, care vine cu o conştiinţă curată şi încă una pură, pentru că omul a absolvit totuşi teologia şi va lupta pentru huma sfântă de sub degetele patriei, nu? A murit Barbu, trăiască Barbu.