FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Expoziţia muzeelor: Muzeul de geologie

Muzeul de geologie are la subsol pietre fosforescente, la parter figurine de ceară în mărime naturală de la Sankt Petersburg şi la etaj alte pietre şi fosile şi dinozauri.
23.1.12

Muzeul de geologie. Care are la subsol pietre fosforescente, la parter figurine de ceară în mărime naturală de la Sankt Petersburg și la etaj alte pietre și fosile și dinozauri. Biletul e opt lei pentru muzeu și 15 pentru figurile de ceară, ca să le vezi; ca să le pozezi, mai dai zece lei. Evident plozii au bilete reduse și evident expozeul rusesc nu-i deloc Madame Tussaud's. Dar e fun la modul de distracție populară. În plus, în mod dubios, prin muzeu este foarte multă psichedelie foarte bine explicitată cu pietre și fosile.

Figurile de ceară sunt categorisibile ca: mutanți, personalități culturale, vedete pop și personaje mitologice cu sâni și sfârcuri la vedere. Frumos și lipsit de complexe, prejudecăți dar mai ales sublim prin lipsa celui mai sinistru mutant cultural, Justin Bieber. Sau poate o fi fost și el pe inventar (că tot există ceva elevi Hogwarts și Shrek), dar l-or fi răpit un grup de fane. Ca să-i facă un altar.  Sau un grup de hateri, ca sa-I facă voodoo. Că tot e din ceară.

Masha și Dasha, cele mai longevive siameze din lume. Au trăit și murit prin URSS, iar povestea lor, expusă și ea, chiar este mind-blowing de tragică. 53 de ani de aziluri, alcooluri și abuzuri.

William Shakespeare nu seamănă nici cu Joseph Fiennes nici cu tolomacul cretin din Anonymous-ul lui Roland Emmerich. L-au amplasat la doi metri de Shrek, așa că plodetul extatic care a trecut prin dreptul său l-a considerat probabil vreo replicare nereușită de profesor al lu Harry Potter.

Femeia cu rât. „Probabil o fi din vreun basm de-al lor, rusesc”, opina un nene venit cu soața la expoziție. Nu mă hazardez la trasat origini pentru duduia porcină, dar subliniez că este important, mai ales în ziua de astăzi, să-ți cunoști lungul râtului. Chestie care poate duce la strabism.

So slutty, so sad. Un mini-exponat destul de emoționant. Există ceva inefabil și insondabil în ochii aceia de sticlă.

Numai un kil de ceară dacă mai adăugau pe la bust și aveau un exponat care ar fi putut fi Lolo Ferrari, regretata divă xxx cu mameloase augmentate  gargantuesc. Dar așa, am bănuit că vrea să fie vreo sirenă, ceva. Oricum, un exponat foarte, foarte fotografiat, am stat efectiv la coadă ca să-l imortalizez în digital.

Știu  că vă uitați în continuare spre stânga pozei, dar aici era zona de mega-macho și nenea cu chilot roșu aprins este reproducere cerată după un culturist de culoare al cărui nume l-am uitat. Nu, nu cred că avea vreo conexiune cu diva nurlie până peste poate, și este unul din exponatele pe care le suspectez (fără know-how și fără dovezi) cum că ar fi de fapt din silicon.

Un Hercule foarte intersant abordat. Bine că nu l-au luat de la desenele Disney… Totuși aduce suspect de mult cu un Iisus dus prea mult la sala de forță și cu ceva din patetismul iconografiei creștine de secol XVII. Este un touch îndrăzneț pentru eroi din legende păgâne. Alt touch foarte dubios este căpățâna de monstru descăpățânat de pe postament.

Am apreciat sincer că existau explicații la anumite exponate, dar ar fi fost foarte bine să existe la toate. Acuma, eu ce ar trebui să înțeleg din această prezentare? Că omul asta chiar există? Că e un produs foarte artistic (chiar e unul din exponatele artistice dincolo de orice dubii și criterii) al imaginației ruse? Că e un personaj din vreun film, din vreo legendă de-a lor?

Nu știu cum să zic, dar mie mi s-a părut a fi din gama aceea de pușcăriași cu cuie bătute în cap. De show-of sau de disperare, dar să nu investigăm prea ipotetic.

Sfinx sau sphix. Sper că apreciați decolteul cretan, recte demn de civilizația minoică. De ce draq a dispărut din modă?

Cei mai mici midgeți, pardon, cei mai mici gemeni identici din lume. Dacă ar fi fost expoziție cu vânzare mă făceam cu ornamente noi pentru grădină. Cum de au trecut ne-exploatați cinematografic? Ce fac ei în viața lor de zi cu zi? Au un website al lor în care sunt pozați în costumașe amuzante?

Alt cap separat de trup. Peste care tronează o duduie cu moravuri dubioase. Cred că e o altă mitologie, aia creștină și că ar trebui să fie capul lui Ioan Botezătorul. Sau cam așa ceva. În fine, chiar sper ca expoziția asta tip cabinet de curiozități (a se citi dulap cu orori interesante pentru publicul larg) să aibă mult succes și să se mai organizeze și un sequel, doar cu capete retezate. La care să ajungi după vestibulul mamelelor mitice.

Anacronic dar duios: Salomeea e dată cu ojă. Ca să fie mai în spiritul vremurilor. De atunci.

Muzeul (care pe firmamentul de pe peluza exterioară se cheamă geologic, dar care în acte e muzeul de geologie și care mai găzduiește și Insitutul Geologic al României sau asta ma dedus eu din interneții pe care i-am accesat) e simpatic. Concepția expozițională este marcată puternic de didacticismul epocii comuniste… dar cu ce culori are și cu modul foarte bun în care este pusă în formulă grafic-explicativă, informația e foarte plăcut la văzut. Și ușor de înțeles. În comparație cu sălile alocate figurinelor de ceară este pustiu, cât am stat acolo am numărat doar 12 vizitatori.

Din cei 12, unul își uitase ochelarii acasă (o bunică venită cu bunicul la văzut de roci), unul urla ca din gură de șarpe (un plod venit cu mami care venise mai mult cu ifonul și cu fița decât cu copilul la culturalizat), iar alți doi erau în etapa de fingering în locuri publice a relației lor adolescentine.

Cine lipsește? Tocmai diamantul. Probabil cineva s-a gândit să se îmbogățească rapid ca urmare a unei vizite la muzeu. Tz-tz-tz. Și sper că ați remarcat disapor-ul, da?

Pentru ca micii vizitatori să aibă idee că pietrele se pot prelucra, există, evident ceva mostre de artă artizanală din piatră. Și da, un mare plus pentru orice muzeu care reușește să infiltreze crocodili printre exponate. Dacă stau să mă gândesc, și cu crocodil, și cu pitici gemeni, și cu fingering pewrformance, muzeul ăsta este criminally under-rated.

Sigur nu trebuia să fie scris kryptonită?

Roșu galben și albastru, cu hartă la mijloc și Detroit scris greșit. Se mai întâmplă și scăpări. Doar nu era Put your hands up for Ditroit?

Și eu care aveam o părere mult mai bună despre quartz. Acum aflu că e băgăcios. Cine știe ce nu cunosc despre ardezie, topza și malachit.

Geologia este probabil una dintre cele mai poetice șiințe posibile, dar puțini știu asta. Poezie curată, mă jur. Ar trebui înființat un cenaclu de versuri aici la muzeu. Ar fi niște poeme foarte percutante și foarte ante-diluviene. Despre ochii ei care erau ca niște deepuri sfârcoase de siliciu.

Calcitul mamelonar NU se extrage din laptele de mamă. Din ăla se face înghețată, dacă țin minte corect.

Ați reținut da? Deci dinozaurii nu erau doar pe Isla Nubar. Clar? Aveam și noi la Cornet.

Pokemon!?! Tot ce se poate. A fost singura chestie care l-a oprit din plâns pe plodul cu mamă cu I-phone.

Exponatul ăsta face ce ar fi trebuit să explicitieze o sală cu taboluri hazoase de la subsolul muzeului: dovedește fără drept de apel că teoriile care îl declară pe dinozaur rudă de gardul unu cu găina sunt adevărate. Te uiți la el în ochii de galinacee abuzată din județul Gorj și mai ca ți se face poftă de-o omletă din ouă de velociraptor. Sau de jumulit un t-rex.

Am zis că muzeul ăsta cumințel și desuet cum pare din afară este capabil de surprinzător de multe psichedelii? Ei bine este in mare parte pentru că designul decadei 60iste este by default între agreabil și tripant.

Deci da, Muzeul de geologie merită o vizită. Pentru că este îngrijit și capabil de explicații schematice, pentru că are și fosile și dinozauri recosntruiți și pietre categorisite și design just colorizat. Nu cred că fingering-ul și plozii urlători sunt parte cotidiană a peisajului. Dar cred că lipsa de merite academice cum este expoziția de figuri de ceară chiar este un plus.

Anterior: Expoziţia muzeelor: Casa Nottara