FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Hitler, cel mai mare pop star al tuturor timpurilor

Un top cinci al celor mai surprinzătoare, cretine şi de prost gust clipuri despre Hitler/ Al Treilea Reich/ Holocaust.
23.1.12

Nu trece o săptămână fără să mai apară încă o mizerie despre Hitler, fie că e sub formă de film, discuție pe internet, piesă pop, glumă sau reclamă, parodie video pe YouTube, meme psihedelic, .jpeg, sau conversație în spatele autobuzului de noapte. Conștient de lucrul ăsta, Daniel Erk de la VICE scrie un articol zilnic intitulat Hitlerblog pentru ziarul german Taz. E un fel de dosar oribil în care strânge ca un obsedat toate referințele astea. A publicat și o carte despre rolul lui Hitler în cultura populară.

Publicitate

Nu ne-am dat seama dacă Dan e mare fan Hitler sau dacă, mai plauzibil, după ce a scris un articol despre naziști acum câțiva ani, a început să primească tot felul de chestii legate de Hitler care l-au târât într-o lume a epigramelor și caricaturilor de acest gen până în ziua de azi. Vă întrebați dacă nu cumva a ajuns să fie cunoscut sub numele de „hitleristul ăla caraghios”? Ce să zic, fiecare își câștigă existența cum poate. În orice caz, ideea e că Dan a binevoit să facă, în exclusivitate pentru noi, un top cinci al celor mai surprinzătoare, cretine și de prost gust clipuri despre Hitler/ Al Treilea Reich/ Holocaust.

Walt Disney: The Führer’s Face (1943)

Adolf Hitler: ridicol. Mussolini și Hirohito: idioți. Naziștii: de tot râsul. Germanii: niște porci amărâți. Nu scapă niciunul în filmulețul Walt Disney The Führer’s Face. Filmulețul nu îndulcește situația și păstrează o imagine destul de realistă deși aparent amuzantă: nebuneasca mașină de război nemțească, sloganele false, statul nazist polițienesc; chiar arată tot. Mai că am căzut de pe scaun prima oară când am văzut asta. Nu-mi aminteam să fie atât de politice și usturătoare desenele Disney. Bănuiesc că nu e genul de clip pe care să-l scoată la lumină și să-l mai dea pe canalul Disney.

Saturday Night Live: What if…(1973)

Când filmul lui Dani Levy, Mein Führer: Adevărul adevărat despre Adolf Hitler, a fost lansat în cinematografe în 2007, a stârnit panică în toată presa culturală. „Ai voie să faci asta?” își întrebau jurnaliștii ghidurile etice și spirituale invizibile. E ok să râzi de Hitler? De parcă nu văzuseră The Producers a lui Mel Brooks și nu auziseră glumele SNL din anii ’70. Minunatul și în același timp durerosul episod What if… din ’73, ia în bășcălie nu doar antisemitismul paranoic și frenezia ridicolă a naziștilor, ci și superficiala aroganță morală a Americanilor și delirul cretin al experților în nazism de la TV. Dacă azi ar mai face vreun comedian astfel de glume la televiziunea nemțească, i-ar sări în cap toate organizațiile anti-fasciste.

Publicitate

Nazi UFO Commander: Sacrificial War (2006)

Unul dintre cele mai durabile și ezoterice zvonuri de dreapta despre ce s-a întâmplat la 1945 susține că naziștii nu numai că ar fi ajuns în spațiu cu ajutorul rachetei V2, ci că ar fi construit și nave spațiale. Evident că așa-numitele OZN-uri naziste nu au existat niciodată, dar povestea a mers mai departe, iar formația nazistă italiană Nazi UFO Commander crede cu tărie în ea.

Citeşte în continuare

Membrii trupei își explică muzica astfel: „Doar un mic procentaj din populație are această măreață viziune și aude vocea, pentru că suntu singurii al căror subconștient poate pătrunde în conștient prin transmisiunile wireless din sudul Neuschwabenland. Trupa Nazi UFO Commander are misiunea de a crea un catalizator sau haosul spațiului și undele radio vor uni conștiințele epuizate prin ascultare selectivă.” Cetățenii virtuali naziști de pe forumurile retarde de pe net suspectează că muzica ar fi „NS-Industrial”. Dar n-au idee ce anume din căcatul ăsta poate fi considerat naționalist-socialist. Dacă nu te doare deja capul numai de la numele trupei, o să-și facă muzica treaba foarte repede. Iată nouă minute și 23 de secunde de mormăieli și zgomote ciudate, sunet de motoare de mașini care pornesc și o voce spunând mizerii.

Slur: Hitler (2010)

La asta se referea DAF când cântau "Tanz' den Adolf Hitler"? Patru thailandezi îmbrăcați în uniforme negre care dansează pe muzică generică pop care e un amestec între „Ketchup Song” și Tai Chi și efectuează salutul Hitler chiar înainte de refren. Piesa „Hitler” a trupei thailandeze de indie rock Slur e un caz clasic de hipstereală + lipsă de idei + subiect tabu care rezultă într-un căcat ciudat rău și inutil.

Publicitate

Kenny Hotz: Rememberance Day (2010)

Comedianul canadian Kenny Hotz nu e renumit pentru delicatețea lui. A scris episoade pentru South Park și a mâncat vomă și rahat de păsări în show-ul lui Kenny vs. Spenny. Acest filmuleț făcut pentru Ziua Memorială e destul de hardcore și de prost gust. Hotz își bate joc de promoțiile magazinelor de electronice care par să se aglomereze în jurul zilei eroilor de război. Hitler care bombardează prețurile mari dintr-un avion de luptă? Promoția Holocaust? Provenind dintr-o familie de evrei, Hotz e un pic obsedat cu Al Treilea Reich și prezența lui în presă. Noul lui show se cheamă Triumph of the Will.

Procurați-vă noua carte a lui Daniel Erk! Se cheamă Soviel Hitler war selten. Die Banalisierung des Bösen oder warum der Mann mit dem kleinen Bart nicht totzukriegen ist. [Tr. Ro: Cam cât de special era Hitler. Banalitatea răului, sau de ce suntem obsedați de mustăcioara aia.] Heyne Verlag, München 2012. 240pp. €9.99.

Traducere: Oana Maria Zaharia