Chestii

Am întrebat tineri bogați cum e să stai pe banii părinților

Studenții vor să fie independenți, deși depind de părinți.
21 Ianuarie 2017, 11:15am

Majoritatea studenților canadieni fac un împrumut în perioada educațională, un stres financiar care poate fi un subiect sensibil și chiar dureros când trebuie plătit. Apoi, mai sunt și cei care încearcă să se afirme independenți, deși părinții încă mai achită cheltuielile, o altă conversație cam greu de inițiat.

Am vorbit cu câțiva studenți, întreținuți de părinți, despre cum se simt atunci când cer ajutorul părinților, valoarea unei zile de muncă și privilegiile venite la pachet cu o familie înstărită.

Toate fotografiile de către autor

Sydney Marshall, 20 de ani

Istoria Artelor, UBC

VICE: Unde și ce anume studiezi?
Sydney Marshall: Eu studiez istoria artelor la UBC și sunt în ultimul an.

Poți să-mi povestești despre ultima oară când ai cerut bani părinților?
Cred că era în preajma Zilei Recunoștinței și a fost destul de ușor, pentru că părinții mei erau în California cu bunicii și le era dor de mine. Nu a trebuit decât să bat un apropo că am rămas cu cinci dolari în cont.

Îți mai aduci aminte pe ce ai cheltuit banii?
Ca să trăiesc. În momentul de față mă duc la școală full time, iar singurul meu job este de model, care este plătit destul de bine, dar nu e ceva constant. În noiembrie nu prea am lucrat.

Crezi că după ce termini facultatea nu va mai trebui să le ceri bani părinților?
În nici un caz! Nici nu știu, părinții mei m-au crescut să cred că au o grămadă de bani strânși pentru educația mea. Mereu mi-au dat de înțeles că mai bine mă dedic educației și fac ceva la un nivel mai consecvent, care să mă pasioneze, decât să încep cu munca de jos. Într-un fel, regret asta pentru că etica mea de lucru nu e foarte bună, dar îmi oferă multă libertate să fac lucrurile de care sunt pasionată și să găsesc oportunități în direcția asta.

Deci nu se simt în niciun fel vinovați, nu trebuie să-i manipulezi?
Nu, deloc. Părinții mei sunt mult prea drăguți cu mine. Eu sunt singura mai exigentă.

Lorenzo Ignacio, 18

Design Industrial, OCAD

VICE: Când a fost ultima oară când ai cerut bani părinților? Ți se întâmplă asta?
Lorenzo Ignacio: În momentul de față, părinții plătesc școlarizarea și chiria mea. Eu doar mă ocup de cheltuielile de trai, gen mâncare, haine și alte chestii. Nu le-am mai cerut bani părinților vreo trei ani, pentru că lucram și mereu mi s-a părut jenant să fac asta. Ei îmi oferă bani de multe ori când ies în oraș, dar nu îmi dau decât atunci când chiar am nevoie, gen pentru taxi.

Unde ai lucrat?
Am lucrat ca bucătar la Nat Bailey Stadium, timp de trei ani, iar în ultimul an am lucrat la Earnest Ice Cream.

Crezi că după ce termini facultatea nu va mai trebui să le ceri deloc bani părinților?
Nu știu. Lumea crede că studenții la arte termină școala și intră în cercul ăla vicios de sărăcie. Dar eu consider că părinții mei m-au crescut destul de bine, atunci când vine vorba de cum să cheltuiesc banii, cum să lucrez pentru bani și cum să fac economii. Deci, nu știu, vom vedea. Eu cred că dacă continui să lucrez în timpul facultății și verile, o să mă descurc pe cont propriu.

Crezi că există un tabu să recunoști că părinții te ajută cu bani?
Da, dar cred că asta te învață părinții, cum e în cazul meu. Eu chiar trec prin asta, iar părinții mei îmi spun chestii de genul: „Nu le spune prietenilor tăi că noi îți plătim chiria sau școlarizarea. Spune-le că ai făcut multe împrumuturi."

Serios? De ce?
Ei vor să insufle ideea că sunt independent, deși nu prea sunt.

Crezi că asta e din cauză că ei au trecut prin vremuri mai grele?
Nu, de fapt, eu m-am născut în Filipine, dar ne-am mutat în Canada la scurt timp. Însă, părinții mei au crescut în Filipine și a fost mult mai greu pentru ei. Mai ales pentru tatăl meu, care chiar era mai sărac. Deci, probabil pentru că eu duc o viață privilegiată, nu vor să mi se urce la cap.

Pentru că ei nu au avut experiența asta?
Exact. Dar cred că e foarte important să fii sincer cu tine însuți despre situația ta. Câteodată e bine să accepți ajutor, chiar dacă e doar de la apropiați.

Hannah Murray, 18

Arte, McGill

VICE: La ce universitate ești și ce studiezi?

Hannah Murray: Eu sunt la McGill și în momentul de față sunt la secție de arte. La McGill, în primul an nu ai specializare, deci momentan studiez artele în general.

Știi ce vrei să faci la anul?
Cred că o să mă bag pe științe politice, dar nu sunt sigură. Cred că în viitor mi-ar plăcea să studiez Drept.

Ok, asta-i o provocare.
Da, e o tentativă de plan…

Deci când a fost ultima oară când le-ai cerut bani părinților?
Cred că ultima oară a fost în vară, cel mai probabil pentru transport. Vara trecută le-am cerut destul de mulți bani părinților.

Cum a mers? Ai economisit înainte de începerea școlii?
Păi, aveam un job la Lee's Donuts. Am lucrat acolo mai bine de un an, așa că am strâns toți banii ăia. Plus, am strâns bani și de ziua mea sau alte ocazii și i-am depus în contul meu de economii. Deci am fost ok pentru o perioadă.

Atunci părinții tăi plătesc școlarizarea și restul?
Da.

Ai observat că oamenilor nu le place să recunoască că sunt întreținuți de părinți?
Da, mulți dintre prietenii mei au avut joburi. Dacă nu ai lucrat niciodată, mi se pare un pic jenant. Țin minte că vorbeam cu o prietenă care îmi spunea cum a economisit o grămadă de bani, iar cealaltă prietenă mi-a spus că ea de fapt nu lucrase niciodată, deci nu știu de unde a strâns atâția bani. Deci, cu siguranță există un tabu când vine vorba de cerut bani părinților.

Cum crezi că te-ai fi descurcat dacă nu aveai un job?
Dacă nu lucram, nu aveam bani, dar în același timp și un job part time, chiar dacă vinzi gogoși, te învață destul de multe despre lumea în care trăim. Într-un fel, m-a pregătit pentru facultate. Trebuie să realizezi că într-o instituție mare, tu ești infim și trebuie să fii în stare să-ți faci singur treaba, pentru că nimeni nu îți spune ce să faci. Trebuie să știi cum să te auto-motivezi și să ai grijă de tine și să te formezi așa cum vrei tu.

Presupun că dacă nu ai avut niciodată un job sau depinzi complet de părinți…
Nu prea ai parte de experiențele astea.

Wyatt Sjoberg-Fox, 19

Teatru, Concordia

VICE: Când a fost ultima oară când le-ai cerut bani părinților?
Wyatt Sjoberg-Fox: Păi, eu îi cer bani doar mamei, pentru că ea e singura care are.

[Râde] O să trec asta ca citat.
Sper să citească și tata. Nu prea le cer, pentru că lucrez la un magazin de înghețată de vreo doi ani deja, deci mă descurc destul de bine cu banii. Dar în același timp, mama plătește școlarizarea și chiria, deci e o constantă.

Ai cerut vreodată bani pentru ceva anume?
Știu că am rugat-o să-mi trimită bani pentru un bilet de tren spre Toronto, deoarece nu voiam să ratez Ziua Recunoștinței cu prietenii mei. Știam că dacă rămân o să mă deprim și o să stau singur în casă tot weekendul.

Crezi că după ce vei absolvi, nu va mai trebui să le ceri bani părinților?
Sper. Probabil că nu. Dar încerc să am o atitudine mai optimistă asupra viitorului meu profesional, deoarece am obținut jobul ăsta destul de ușor și nu vreau să am mentalitatea generației mele.

Aparent există un tabu în legătură cu admiterea sprijinului financiar din partea părinților. Ce părere ai despre asta?
Păi, eu cu siguranță sunt o persoană foarte afluentă. Mama mea și-a clădit o afacere de una singură, provine dintr-o familie din clasa mijlocie și a făcut cum a vrut și pe cont propriu. Eu cred că fac asta pentru lucrurile importante. Am încredere în asta, dar nici nu le spun prietenilor mei. Încerc să mă port ca și cum sunt complet independent.

Nu ești primul care spune asta. De ce crezi că se întâmpla asta?
Eu cred că oamenii vor sentimentul ăla de „am făcut-o pe cont propriu. Sunt pe bune și sunt o persoană adevărată, mai presus de toate."

Într-un fel, oamenii vor provocarea?
Da, cred că stabilitatea economică te face să pari puternic.

Caroline Mawhinney, 18

Teatru, Concordia

VICE: Deci când a fost ultima oară când le-ai cerut bani părinților?

Carolina Mawhinney: Păi, e un pic ciudat deoarece părinții mei sunt divorțați și eu cer bani din două părți pentru lucruri diferite. Ceea ce e util, noroc de divorț. Ultima oară când i-am cerut bani tatălui meu a fost acum două zile, ca să-mi plătesc abonamentul la sală.

Care-i treaba cu sala de gimnastică, e în Montreal?
Da, în Montreal și costă doar 20 de dolari pe lună și durează patru luni. Eu sunt genul ăla de persoană care se stresează dacă nu face ceva fizic. Nu sunt în super formă sau ceva de genul, dar e ceva care mă ajută să mă descarc. Am fost și la sala de la Concordia, dar [își suge gingiile] nu prea mergea pentru mine, așa că l-am rugat pe tata să mă ajute. E o cheltuială mai mare, dar sunt incluse și cursurile! Nu trebuie să plătești separat, ceea ce-i grozav. Vreau să merg în tabăra de antrenament și în Zumba!

Crezi că după ce vei absolvi facultatea, nu va mai trebui să le ceri bani părinților?
[Râde] Nu! Mai ales la facultatea de Arte. Părinții mei mă ajută și îmi plătesc școlarizarea. Eu îmi acopăr propriile cheltuieli, dar ei mă întrețin în momentul de față. Sper că până termin facultatea să am un venit constant, măcar să nu le cer tot timpul bani. Eu cred că o să mă descurc cel puțin 50% sau 60%.

E decent, e un pic mai mult de jumătate. Ți se pare tabu printre prieteni să vorbiți despre cât primesc de la părinți sau cum sunt întreținuți?
Eu cred că e vorba de sentimentul ăla de superioritate atunci când ești independent financiar. Am o prietenă care-și plătește singură școlarizarea și se trezește în fiecare dimineață la șase, ca să lucreze la Old Navy, iar în Montreal e și mai greu pentru că practic trebuie să știi ambele limbi ca să te angajezi. Deci, nu e ușor și ea studiază economie. Simt că apreciez mai mult stilul ei de viață decât pe al meu. Dar, cu siguranță există un tabu în privința asta, gen, nu aș întreba niciodată prietenii dacă sunt întreținuți de părinți, deși nu mi se pare un lucru greșit.

Lily-Snowden Fine, 19

Ilustrații, OCAD

VICE: Cum te simți când le ceri bani părinților?
Lily-Snowden Fine: Mă chinui să nu le cer bani. Nu pentru că mă descurc singură sau ceva de genul, doar că părinții mei se descurcă destul de bine și sunt prea generoși cu mine, singurul lor copil, deci sunt dispuși să-mi dea bani pentru orice. Nu mi-a fost niciodată rușine să le cer bani pentru ceva, pentru că știu că vor accepta. Însă nu vreau să fac asta prea des pentru că nu mi se pare corect. Deoarece sunt atât de receptivi, încerc din răsputeri să nu apelez la ei.

Când a fost ultima oară când ai cedat și le-ai cerut bani?
Cred că ultima oară le-am cerut bani pentru niște vopsele acrilice, deoarece cele pe care le foloseam erau destul de oribile și oricât de bine lucram, nu arăta profi. E fantastic ce diferență e, așa că mi le-am dorit mult și știam că sunt super scumpe, așa că m-am simțit un pic prost când i-am rugat să le plătească.

Deci, faci bani de pe urma artei tale acum, gen îți vinzi ilustrațiile și alte chestii?
Da, dar nu e suficient ca să trăiesc din asta. Mi s-a întâmplat de câteva ori să muncesc din greu la niște proiecte și să nu-mi mai răspundă și implicit să nu mă mai plătescă. Deci e o chinuială. Eu și prietenii mei încercăm să ne vindem arta la expoziții și să câștigăm bani din ceea ce ne place să facem.

Crezi că vei putea să te întreții după ce vei termina facultatea?
Habar nu am, dar ăsta e scopul. Chiar îmi doresc să mă descurc pe cont propriu, deoarece părinții mei au făcut asta și ei au pornit cu mai puțin. Deci nu vreau pomană, pentru că nu mi se pare corect. Nu vreau să simt ca și cum e meritul altcuiva.

Ți se pare tabu discuțiile despre bani și privilegii? Simt că la Arte ar putea fi o chestie.
Da, e greu să vorbești despre asta. Am avut conversația asta cu prietena mea. Discutam despre cât de ciudat e faptul că părinții plătesc școlarizarea, dar nu mulți au norocul ăsta. Deci e un fel de tabu. E mai ușor să vorbești despre cum trebuie să plătești singur pentru tot, dar eu nu aș vrea să discut despre cum altcineva îmi acoperă cheltuielile. Niciodată nu vrei să vorbești atunci când ești privilegiat și eu știu că sunt.

E important să recunoști faptul că ești privilegiat? Nu trebuie să te lauzi, dar să fii transparent cu condiția ta materială și să nu intri în capcana sărăciei din studenție?
Da! Eu sunt conștientă de cât am primit, deci nu vreau să mă laud. Vrei să apreciezi privilegiile fără să devii răsfățat sau dependent de ajutorul altcuiva, pentru că așa nu ajungi să te descurci pe cont propriu.

Urmărește-o pe Maya-Roisin pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Citește și:
Cu ce se ocupă acum persoanele care au urmat cele mai inutile facultăți
Am întrebat studenții de ce renunță la facultate
Ce am învățat despre viață după ce am renunțat la două facultăți din București